INTRODUCERE. - Psalmul 88 a fost numit cel mai jalnic şi deznădăjduit dintre psalmi. Psalmul acesta, atribuit lui David (PK 341), a fost probabil compus într-un timp de extrem de dureroasă suferinţă fizică şi sufletească. Nu există în el nici o singură rază de speranţă (cu excepţia adresării pline de încredere: "Doamne, Dumnezeul mântuirii mele"). El este un neîntrerupt şi lung bocet de întristare pură, care se încheie prin cuvântul expresia "cei de aproape ai mei s-au făcut nevăzuţi" ["în întuneric", KJV]. David suferă, se teme că vine moartea, se roagă pentru ajutor, dar nu dă nici un semn că s-ar aştepta să primească vreun răspuns la rugăciunea sa. Cu toate acestea, stă lipit de Dumnezeu neabătut şi continuă să se roage, printr-o credinţă simplă, că Dumnezeu va asculta (v. 1.2.9.13).
Cu privire la preambul vezi p. 617, 629.
1. Mântuirii Mele. Aceasta pare să fie unica rază de nădejde din întregul psalm. În ciuda tristeţii copleşitoare a psalmului, David se încrede în Dumnezeu ca Mântuitor al său. Un copil al lui Dumnezeu nu ar trebui niciodată să ajungă până acolo încât să cedeze din cauza disperării.
De rele. [De necazuri, KJV]. Vezi Iov 10,15; Psalm 123,4. Tonul psalmului se aseamănă cu plângerile lui Iov în primele capitole ale cărţii cu acelaşi titlu.
Locuinţa morţilor. [Mormânt, KJV]. Ebr. she'ol (vezi la Proverbe 15,11). Psalmistul susţine strâmtorarea sa ca fiind motivul pentru care ar trebui ca Dumnezeu să-l asculte. Bolnav de moarte, Ezechia putea să se roage precum David (vezi PK 340, 341).
Groapă. Vezi la Psalm 28,1.
Printre cei morţi. Adică psalmistul era socotit ca şi mort.
Nu-Ţi mai aduci aminte. În tristeţea lui, psalmistul ajunge să creadă că Dumnezeu uită pe un om când se culcă să doarmă somnul morţii.
De mâna Ta. Sau "de puterea Ta", mâna fiind simbolul puterii.
Mânia Ta. David consideră suferinţa sa drept rezultat al mâniei lui Dumnezeu (vezi la Psalm 38,3).
Toate valurile Tale. Vezi la Psalm 42,7.
Oprire. [Selah, KJV]. Vezi la p. 629.
Ai îndepărtat. Vezi v. 18; cf. Psalm 31,11; 38,11; 69,8; Iov 19,13-17. Scârbă. [Urâciune, KJV]. Adică ceva de dispreţuit, de detestat şi prin urmare de evitat ca necurat. Închis. Poate ca necurat sau bănuit de a fi necurat (vezi Levitic 13).
Morţi. Ebr. repha'im (vezi la Iov 26,5). În ugaritică (vezi p. 618) rphwm înseamnă de asemenea "morţi". Psalmistul pare să argumenteze astfel cu Dumnezeu: Pentru ce mă osândeşti la moarte când puterea şi bunătatea Ta nu pot fi demonstrate în mormânt (vezi Iov 10,21.22)?
Oprire. [Selah, KJV]. Vezi la p. 629.
Bunătatea. Cei morţi nu pot să aprecieze atributele lui Dumnezeu. Numai cei vii pot să-L laude pe Dumnezeu pentru iubirea lui (vezi Psalm 89,1). Adânc. [Nimicire, KJV]. Ebr. 'abaddon (vezi la Iov 26,6).
Ţara uitării. O ţară a uitării, unde morţii nu-şi mai aduc aminte de nimic şi unde nimeni nu-şi mai aduce aminte de ei.
Îţi cer ajutorul. Psalmistul revine, ca să zicem aşa, la înţelegerea că nu e în mormânt, ci e încă viu. Cu toate că e pe pragul mormântului, el va continua să se roage ca Dumnezeu să-i vină în ajutor şi să-l scape.
Dimineaţa. Vezi la Psalm 5,3.
Sufletul meu. Sau "mă" (vezi la Psalm 16,10). Necunoscându-se vinovat de un păcat grav, el nu poate înţelege pentru ce trebuie să sufere atât de mult.
Pentru ce îmi ascunzi? Vezi la Psalm 13,1. Lui David i se pare că Dumnezeu Şi-a abătut în mod intenţionat atenţia de la el, acum când e în necaz.
Din tinereţe. Expresia aceasta poate să dea de înţeles că psalmistul se îmbolnăvise de tânăr vârstă tânără şi că suferise mulţi ani. Sau poate să fie limbajul hiperbolic al unei emoţii adânci: suferinţa lui este atât de intensă încât simte de parcă ar avea-o din tinereţe.
Ca nişte ape. Psalmistul este ca un om gata să se înece (vezi Psalm 42,7).
Prieteni şi tovarăşi. Compară cu v. 8. Psalmistul repetă plângerea lui ca o ultimă observaţie zguduitoare în cântarea sa. Îl părăsiseră chiar şi cei de la care era îndreptăţit să aştepte ajutor şi compasiune în starea în care se afla (vezi Iov 19, 13-21).
E bine de a observat că, în ciuda lipsei de nădejde a psalmului, David mărturiseşte pe Dumnezeu ca Mântuitor al lui (v. 1), recunoaşte bunătatea, credincioşia, puterea şi dreptatea Lui (v. 10-12) şi continuă să se roage (v. 13). Putem fi siguri că deşi psalmul se încheie într-o atmosferă sumbră, lumina a răsărit şi totul a fost bine (vezi Iov 5,18; 13,15). Psalmul este un exemplu excepţional de credinţă desăvârşită: cu toate că David nu vede nici o scăpare, rămâne tare în Dumnezeu.
Cei de aproape. [Cunoscuţii mei, KJV]. În paralelismul poetic al v. 18 aceste cuvinte stau ca un corespondent al expresiei "prieteni şi tovarăşi". Cu un "cunoscut", probabil, ar avea legături mai puţin apropiate decât cu un "prieten şi tovarăş". Totuşi, David deplânge pierderea prieteniei chiar şi din partea acelora care nu îi erau atât de apropiaţi.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 2.3PK 341