Psalmii 77 | Versiunea Dumitru Cornilescu

¹ Strig cu glasul meu către Dumnezeu, strig cu glasul meu către Dumnezeu, și El mă va asculta.

INTRODUCERE. - Psalmul 77 este raportul poetic al unui suflet care încearcă să găsească motivul pentru care se pare că Dumnezeu l-a părăsit şi să descopere o cale de ieşire din întuneric şi care depăşeşte, în cele din urmă, starea de tristeţe amintindu-şi modul cum S-a îndurat de multe ori de Israel. Psalmul are, fireşte, două părţi, v. 11 marcând trecerea de la durerea sufletească şi de la plângere la nădejde şi încredere. Psalmistul vorbeşte nu numai în numele său, ci şi al întregului Israel ca popor. Cu privire la autorul psalmului, vezi E. G. White, Material suplimentar la Psalm 77,7.10-12.

Cu privire la preambul vezi p. 616, 627.

1. Strig. Versetele 1-6 arată intensitatea sentimentelor psalmistului. Are loc o oscilare între afirmarea faptelor şi exprimarea dorinţei şi emoţiei.

² În ziua necazului meu, caut pe Domnul; noaptea, mâinile îmi stau întinse fără curmare; sufletul meu nu vrea nicio mângâiere.

În ziua. Vezi Psalm 50,15; cf. 35,3. Versetele 2 şi 3 arată realitatea şi intensitatea rugăciunii. Tot ce făcea psalmistul, chiar şi când se gândea la Dumnezeu, nu făcea decât să-i amplifice durerea sufletească.

Mâinile. Literal, "mâna mea" [KJV]. Traducerea "mâna mea e întinsă" (RSV) pare să fie fundamentată pe Ieronim. Verbul ebraic tradus "îmi stau întinse" [alerga, KJV] pare în oricare altă parte să aibă mereu sensul de "a alerga", "a curge", "a fi vărsat" (vezi 2 Samuel 14,14).

Sufletul meu. Sau "eu" (vezi la Psalm 16,10).

Nu vrea. Compară cu Genesa 37,35; Ieremia 31,15. Experienţa psalmistului ar trebui să dea mângâiere celor ce nu obţin răspuns imediat la întrebările sincere ale sufletului.

³ Mi-aduc aminte de Dumnezeu și gem; mă gândesc adânc în mine și mi se mâhnește duhul. – (Oprire)

Gem. [Am fost tulburat, KJV]. Cu cât psalmistul medita mai mult la administrarea de

neînţeles a conducerii lui Dumnezeu, cu atât devenea mai trist şi cu atât mai înclinat să se revolte.

Mi se mâhneşte. [Este copleşit, KJV]. Compară Psalm 143,4.5.

Oprire. [Selah, KJV]. Vezi la p. 629.

⁴ Tu îmi ții pleoapele deschise; și, de mult ce mă frământ, nu pot vorbi.

Îmi ţii pleoapele deschise. Literal, "Tu ţii vegherile ochilor mei". Dumnezeu îl împiedică să doarmă, aşa că el se frământă toată noaptea.

⁵ Mă gândesc la zilele de demult, la anii de odinioară.

Zilele de demult. Psalmistul aruncă o privire asupra istoriei lui Israel în încercarea de a răspunde la întrebările inimii sale (vezi LS 196; cf. v. 14-20; vezi şi Deuteronom 32,7; Isaia 63,11).

⁶ Mă gândesc la cântările mele noaptea, cuget adânc înăuntrul inimii mele, îmi cade duhul pe gânduri și zic:

Cântările. Ebr. neginah, probabil "cântare din instrumente cu coarde". Forma de plural a cuvântului apare în preambulurile mai multor psalmi (de pildă Psalm 4; 55; 76 în KJV). Noaptea. Psalmistul arată o plăcere deosebită pentru meditaţie şi rugăciune în tăcerea nopţii

(vezi Psalm 16,7; 17,3).

Cuget adânc. [Stau de vorbă cu inima mea, KJV]. Cugetările lui sunt exprimate sub formă de întrebări (v. 7-9).

⁷ „Va lepăda Domnul pentru totdeauna? Și nu va mai fi El binevoitor?

Va lepăda Domnul pentru totdeauna? Întrebările cele mai importante din inima psalmistului erau: Mă va părăsi cu totul Dumnezeu? Va părăsi El pe Israel?

⁸ S-a isprăvit bunătatea Lui pe vecie? S-a dus făgăduința Lui pentru totdeauna?

Bunătatea. [Îndurarea, KJV]. Sau "iubirea". Ebr. chesed (vezi Nota suplimentară de la Psalmul 36). Făgăduinţa. Evident, făgăduinţa dată patriarhilor (vezi Genesa 17,7-13; 26,24 etc.). Pentru totdeauna? Literal, "din generaţie în generaţie". Iubirea lui Dumnezeu şi făgăduinţa Lui sunt fortăreţele credinţei psalmistului, aşa cum pot fi şi ale noastre.

⁹ A uitat Dumnezeu să aibă milă? Și-a tras El, în mânia Lui, înapoi îndurarea?” – (Oprire)

Să aibă milă. Psalmistul pare să creadă că Dumnezeu a renunţat la unul din atributele caracterului Său (vezi Exod 34,6).

Îndurare. Vezi Psalm 25,6.

Oprire. [Selah, KJV]. Vezi p. 629.

¹⁰ Atunci îmi zic: „Ceea ce mă face să sufăr este că dreapta Celui Preaînalt nu mai este aceeași”…

Ceea ce mă face să sufăr. [Aceasta este slăbiciunea mea, KJV]. Psalmistul nu găseşte greşeală la Dumnezeu, ci recunoaşte propria sa incapacitate de a recunoaşte căile lui Dumnezeu, propria sa slăbiciune de înţelegere.

Nu mai este aceeaşi. [anii, KJV]. Ebr. senoth. Cuvântul poate fi interpretat ca "ani" sau "schimbător". Dacă e interpretat ca "ani", sensul versetului pare a fi "aceasta este durerea sufletului meu, că însăşi amintirea ajutorului lui Dumnezeu în vremurile trecute îmi sporeşte întristarea şi nedumerirea". Dacă cuvântul este interpretat ca "schimbător", versetul apare a fi: "e durerea mea sufletească, că dreapta Celui Prea Înalt s-a schimbat" (RSV), în care caz psalmistul e nedumerit din cauză că nu izbuteşte să vadă purtarea lui Dumnezeu cu el, aşa cum o avusese în trecut.

¹¹ Dar tot voi lăuda lucrările Domnului, căci îmi aduc aminte de minunile Tale de odinioară;

Îmi aduc aminte. Compară cu Psalm 143,5. Versetul 11 marchează trecerea de la durerea sufletească şi plângerea primei subîmpărţiri a poemului la nădejdea şi încrederea celei de a doua părţi.

¹² da, mă voi gândi la toate lucrările Tale și voi lua aminte la toate isprăvile Tale.
¹³ Dumnezeule, căile Tale sunt sfinte! Care dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru?

Căile Tale sunt sfinte. [Calea Ta, Dumnezeule, este în sanctuar, KJV]. Calea lui Dumnezeu, deşi poate că oamenii nu o înţeleg, este întotdeauna sfântă, dreaptă şi bună (vezi Genesa 18,25). Dacă e acceptată traducerea KJV "în sanctuar", versetul poate fi interpretat ca însemnând că cel mai bine calea lui Dumnezeu e înţeleasă în locul unde I se aduce închinare şi din principiile expuse acolo (vezi PK 49, 50).

¹⁴ Tu ești Dumnezeul care faci minuni; Tu Ți-ai arătat puterea printre popoare.

Ţi-ai arătat puterea. Ca de pildă în experienţa de la Marea Roşie descrisă în v. 16-20.

Popoare. Naţiunile păgâne care au auzit de nimicirea lui Faraon şi a duşmanilor egipteni (vezi Exod 15,14-16).

¹⁵ Prin brațul Tău, Tu ai izbăvit pe poporul Tău, pe fiii lui Iacov și ai lui Iosif. (Oprire)

Braţul Tău. Braţul este simbolul puterii (vezi Exod 6,6; 15,16; Psalm 10,15; 98,1).

Ai izbăvit. Minunea eliberării lui Israel din Egipt e prezentat ca dovada supremă a puterii lui Dumnezeu de a mântui şi prin urmare ca garanţie a continuei Lui puteri de a izbăvi pe poporul Său (vezi Psalm 78,12.13; 106,21.22; 114,1-5; etc.).

Lui Iacov şi lui Iosif. Iacov este menţionat evident pentru că era tatăl celor douăsprezece seminţii; Iosif, probabil, pentru că jucase un rol atât de important în afacerile Egiptului. Oprire.[ Selah, KJV]. Vezi p. 629.

¹⁶ Când Te-au văzut apele, Dumnezeule, când Te-au văzut apele, s-au cutremurat, și adâncurile s-au mișcat.

Te-au văzut apele. Versetele 16-20 sunt o descriere extrem de compactă şi deosebit dramatică a minunii izbăvirii de la Marea Roşie. Amănuntele din versetele acestea oferă informaţii suplimentare valoroase la naraţiunea din Exod (vezi PP 287). Compară cu relatarea din Exod 14,27-

29. Văzut. Personificarea prin care apele sunt prezentate ca recunoscând prezenţa lui Dumnezeu

şi fugind de frică este sublimă. Apele au fugit pentru a face loc poporului lui Dumnezeu. S-au cutremurat. [S-au înspăimântat, KJV]. Literal, "au fost în chinuri", ca la naştere.

¹⁷ Norii au turnat apă cu găleata, tunetul a răsunat în nori, și săgețile Tale au zburat în toate părțile.

Săgeţile. Fulgerele. Versetele 17 şi 18 descriu furtuna, vijelia, tunetul, fulgerul care au însoţit retragerea apelor (vezi la Psalm 18,6-14; PP 287).

Tunetul. [Glasul tunetului, KJV]. Vezi la Psalm 29,3.

Au luminat lumea. Compară cu Psalm 97,4.

¹⁸ Tunetul Tău a izbucnit în vârtej de vânt, fulgerele au luminat lumea, pământul s-a mișcat și s-a cutremurat.
¹⁹ Ți-ai croit un drum prin mare, o cărare prin apele cele mari, și nu Ți s-au mai cunoscut urmele.

Un drum [Drumul Tău, KJV]. Cu toate că este invizibil, Dumnezeu a fost cu poporul Său când a trecut prin albia uscată a mării (vezi Exod 15,13; Psalm 78,52.53). Dumnezeu e întotdeauna cu poporul Său când caută călăuzirea Lui.

²⁰ Ai povățuit pe poporul Tău ca pe o turmă, prin mâna lui Moise și Aaron.

Ca pe o turmă. Într-un contrast clar cu maiestatea şi puterea lui Dumnezeu descrise în versetele precedente, psalmistul descrie acum gingăşia bunului Păstor (vezi Psalm 78,52; Isaia 63,11; vezi DA 480).

Moise şi Aaron. Dumnezeu a fost adevăratul Conducător, Moise şi Aaron erau doar instrumentele Lui (vezi Numeri 33,1). Aşa cum Dumnezeu l-a eliberat pe Israel la Marea Roşie, tot aşa El va elibera pe poporul Său în vreme de primejdie. Înţelegerea lucrului acestuia ar trebui să ne ajute să ne punem întotdeauna încrederea în El. Psalmul se încheie cu siguranţa în puterea răscumpărătoare a lui Dumnezeu.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

13.14PK 50

17-20�

PP 287

20�

DA 480