Ca şi Psalm 37, Psalm 73 se ocupă de conflictul care există în mintea cuiva care observă că în viaţa aceasta se pare nelegiuiţii prosperă, iar cei drepţi sunt persecutaţi. Dar Psalmul 73 merge mai departe în soluţionarea lui decât Psalmul 37. Psalmul 73 ne duce mai departe decât viaţa prezentă, într-o veşnicie de slavă, unde omul va găsi soluţia finală şi satisfacţia finală în prezenţa lui Dumnezeu.

Ca în mulţi psalmi, întâi este prezentată concluzia; după aceea, poemul este împărţit aproape egal între expunerea problemei şi a soluţiei ei. În descumpănirea lui, psalmistul aproape că renunţase la pe Dumnezeu. Analizarea problemei şi efortul de a o rezolva sunt zadarnice până când el intră în sanctuar. Acolo el găseşte un răspuns satisfăcător. Poemul se încheie prin exprimarea deplinei încrederi în mântuirea celor drepţi şi în nimicirea celor nelegiuiţi. În psalmul acesta, poetul face un elocvent apel la participarea sinceră la serviciul divin ca fiind locul unde ne putem aştepta să primim răspuns la întrebările care frământă sufletul nostru.

Ca şi cartea lui Iov, psalmul acesta ne învaţă să avem îngăduinţă faţă de cel care e sincer în îndoielile lui. Psalmistul credea în dreptatea lui Dumnezeu, dar nu putea înţelege aplicaţia ei la nevoile omeneşti. Căutând cu onestitate un răspuns la această problemă, el a găsit lumina credinţei triumfătoare.

Despre autorul psalmului, vezi E. G. White, Material suplimentar la Psalmul 77,7.10-12.

Cu privire la preambul, vezi p. 617, 627.

1. Da. Ebr., 'ak (vezi la Psalm 62,1). 'Ak apare şi în v. 13 ( tradus " dar" [într-adevăr", KJV]) şi

în v. 18 (tradus "da" ["cu siguranţă" KJV]). Bun este Dumnezeu. În ciuda aparenţelor contrare. " Când valuri şi furtună Rup totu-n jurul meu, Doar una mă mângâie, Că bun e Dumnezeu."

-Whittier, The Eternal Goodnes Aceasta este concluzia la care a ajuns psalmistul, după o perioadă de descumpănire adâncă.

Psalmul explică cum a ajuns el la această concluzie. Cei cu inima curată. Vezi Psalm 24.4; 51,10; 73,13; Matei 5,8.

Totuşi.[Cât pentru mine, KJV]. Expresia concentrează atenţia asupra psalmistului şi a experienţelor prin care a trecut pentru a ajunge la soluţia problemei psalmului: Pentru ce le merge bine oamenilor răi şi oamenii buni suferă?

Era să ni se îndoaie. O metaforă impresionantă, care arată că psalmistul fusese pe punctul să-şi piardă credinţa (vezi Psalm 44,18).

Erau aproape să-mi alunece. Vezi Psalm 17,5. Psalmistul fusese pe punctul să alunece de pe stânca credinţei în groapa necredinţei.

Cu jind. Vezi la Psalm 37.1. O astfel de invidie descoperă un spirit care acordă mai multă importanţă lucrurilor acestei lumi decât bunăvoinţei lui Dumnezeu. Fericirea.[Prosperitatea, KJV]. Literal, "pacea".

Nu-i tulbură până la moarte. [Legături în moartea lor, KJV]. Sau "dureri". Psalmistului i se părea că nelegiuiţii nu suferă chinurile morţii, ci că au un sfârşit paşnic (vezi Iov 21,13-23).

Suferinţele. Ei par să scape de ceea ce este recunoscută ca fiind soartă comună a oamenilor (vezi Iov 5,7). Nişte oameni. [alţi oameni, KJV]. De la ebr. 'adam, "omenire"(vezi la Psalm 8,49).

Salbă. [Lanţ, KJV]. O podoabă (vezi Proverbe 1,9; 3,22).

Haina. Violenţa (vezi Genesa 6,11) este la fel de obişnuită pentru ei ca şi o haină (vezi Psalm 109,18.19).

Grăsime. Nefiind slăbiţi de muncă, ca alţi oameni, ei se îngraşă datorită traiului lor îmbelşugat. Au. Ei au tot ce doresc. Ei n-au decât să-şi dorească ceva, şi dorinţa le este satisfăcută; satisfacerea depăşeşte aşteptările.

Asuprire. Versetul acesta poate fi tradus : "Ei sunt stricaţi şi vorbesc nelegiuit; ei vorbesc despre apăsare cu îngâmfare." Ce tablou al ifoselor îngâmfate pe care şi le dau cei nelegiuiţi!

Până la ceruri. [Împotriva cerurilor, KJV]. Sau "în ceruri", prin care se poate înţelege: "Ei vorbesc ca şi cum ar fi în ceruri". Expresia este echilibrată prin cuvântul "pământ" (literal, "pe pământ") din partea a doua a paralelismului sinonimic. Ei vorbesc cu o falsă autoritate. Sunt mereu ocupaţi şi merg pretutindeni vorbind "cu răutate" (v. 8).

Lumea. Sensul exact al versetului acestuia nu e clar. LXX are o redare deosebită: "De aceea poporul meu se va reîntoarce aici, şi zile pline vor fi găsite pentru ei". RSV obţine traducerea printr

o schimbare a textului ebraic. Ebraica, aşa cum este ea, a fost interpretată diferit, unii luând pronumele "său" [KJV] ca referindu-se la Dumnezeu, alţii, la cei nelegiuiţi. Dacă cei drepţi sunt subiectul versetului "se întorc aici" [KJV], s-ar putea referi la întoarcerea la problema scoasă în evidenţă în psalm; dacă cei nelegiuiţi sunt subiectul, expresia descrie pe ei întorcându-se pentru a avea aceeaşi soartă împreună cu conducătorul lor nelegiuit.

Ce ar putea să ştie Dumnezeu? [Cum ştie Dumnezeu? KJV]. Vezi Psalm 10,7.11.13; 14,1.

Fericiţi. [Care prosperă, KJV]. Compară cu Iov 21,7-15.

Dar. [Într-adevăr, KJV]. Ebr. 'ak (vezi la v. 1).

Degeaba. Având în vedere observaţiile psalmistului (v. 3-12), el crede că nu foloseşte la nimic să fiu curat înaintea lui Dumnezeu (vezi Iov 9,27-31).

Mi-am spălat mâinile. Simbol al inocenţei sau curăţiei (vezi iov 9,30).

Lovit. Psalmistul susţinuse că nelegiuiţii nu sunt "loviţi"(v. 5).

În toate dimineţile. Mustrarea psalmistului venea o dată cu apariţia fiecărei zile noi (vezi Iov 7,18).

Dacă aş zice. Mai curând: "dacă aş fi zis", poate către sine. Aici începe triumful credinţei.

Vreau să vorbesc. Dacă ar fi să exprim tot ce gândesc.

N-aş fi credincios.[Aş ofensa, KJV]. I-aş fi rănit, dacă n-aş fi fost credincios faţă de ei, dacă le-aş fi pus o piatră de poticnire în cale. De aceea, psalmistul a ales că e mai bine să tacă. Sublimă rezervă (vezi Iacob 3,2)!

Zadarnică mi-a fost truda. Psalmistul a cumpănit problema, căutând să explice aparenta nedreptate din conducerea lui Dumnezeu; dar rezultatul a fost doar uimire. Problema era prea adâncă pentru ca să o poată rezolva.

Până ce. Problema e pe punctul de a-şi găsi soluţia.

Sfântul locaş.[sanctuarul, KJV]. Psalmistul a renunţat la eforturile sale de a găsi prin raţionament o cale de soluţionare a problemei şi s-a dus în sanctuar (vezi 2 Regi 19,14). Adevăratele probleme ale vieţii sunt rezolvate numai în comuniune cu Dumnezeu.

Am luat seama. [Am înţeles, KJV]. În liniştea sanctuarului îndoielile psalmistului s-au risipit. Dumnezeu i-a dat adevărata soluţie a problemei. Printre alte lucruri şi-a dat seama că îşi pierduse nădejdea şi că exagerat asupra prosperităţii celor nelegiuiţi.

Soarta de la urmă. [Sfârşitul, KJV]. Oricât de prosperi ar părea să fie cei nelegiuiţi, poziţia lor e precară. Ei n-au o temelie sigură şi pot să se prăbuşească în orice clipă. Argumentul este şi mai puternic când e aplicat la nimicirea finală a celor nelegiuiţi (Apocalipsa20,9.14.15).

Prăpăd. Ceea ce reface credinţa psalmistului este recunoaşterea de către a sfârşitului nelegiuiţilor în lumea de acum, a prăbuşirii lor în bunăstării. Lipsa de perspectivă îl împiedicase pe psalmist să vadă răsplătirea care adesea vine peste cei nelegiuiţi, până când a mers în sanctuar şi sa sprijinit în totul pe Dumnezeu. El uitase că Sodoma şi Gomora fuseseră nimicite prin foc din cer, că ţara lui Faraon fusese pustiită de plăgi şi oştile lui scufundate în mare.

Într-o clipă. Prosperitatea oamenilor nelegiuiţi sau a unor conduceri nelegiuite adesea se prăbuşeşte într-o clipă. Problema scoasă în evidenţă în psalm este rezolvată numai având în vedere sfârşitul nelegiuiţilor, care poate să vină în orice clipă.

Sfârşit năprasnic. [Cu groaze, KJV]. Nenorociri care le aduc groază (vezi Iov 18,11; 24,17; 27,20).

Ca un vis. Bunăstarea este ca un vis (vezi Isaia 29,7.8). Realitatea loveşte atunci când omul adormit se trezeşte.

Chipul. În calmul veşniciei Dumnezeu nu va lua seama la visele existenţei omeneşti de pe pământ. Veşnicia se va ocupa numai de acele elemente care constituie adevăratul caracter al omului.

Când. [Astfel, KJV]. Sau "pentru că". Motivul pentru eşecul în găsirea soluţiei la problemă se afla în faptul că el nu era în stare să analizele lucruri cu calm. El "se amăra", cuvântul ebraic fiind folosit cu privire la dospire (vezi Exod 12,34.39). Inima lui îşi pierduse dulceaţa ca sub acţiunea unui ferment. Stările de descurajare întunecă judecata omului. Psalmistul îşi recunoaşte sincer greşeala de a căuta să rezolve problema având mintea înveninată, judecând după aparenţe şi nu conform valorilor veşnice.

Măruntaie. [ Rinichi, KJV]. Vezi la Psalm 7.9.

Prost. Compară cu Psalm 92,6; Proverbe 30,2. Psalmistul nu înţelegea cauza.

Înaintea Ta. Prostia psalmistului ar fi fost destul de rea dacă el era singur, dar era cu totul reprobabilă în ochii lui Dumnezeu (vezi Psalm 51,4).

Eu. Poziţia iniţială emfatică 22.Cu toate că sunt nemulţumit de dreptatea lui Dumnezeu şi o pun la îndoială, totuşi Dumnezeu este cu mine; El nu mă va alunga de la faţa Sa.

În v. 23-28 psalmistul arată soluţia finală la problema psalmului. Soluţia aceea este în Dumnezeu şi în realitatea prezenţei şi călăuzirii Lui în viaţa de acum şi în cea veşnică. Este aproape imposibil de apreciat cu adevărat frumuseţea sublimă a acestui pasaj deosebit, atât de gândire cât şi de stil.

Mâna dreaptă. Compară cu Psalm 18,35; 63,8.

Cu sfatul Tău. Psalmistul recunoaşte călăuzirea lui Dumnezeu, potrivit planului divin pentru viaţa lui. Deoarece nu a reuşit să privească la Dumnezeu pentru călăuzire şi sfat, s-a aflat pe punctul de a fi răpus de îndoială (vezi Psalm 48,14).

Apoi. Când această viaţă se va sfârşi.

Slavă. Poezul sugerează încrederea sa într-o viaţă viitoare. În slava cerului nu va exista loc pentru îndoială. Slava, adevărata splendoare a vieţii veşnice este pusă în contrast cu "chipul", "visul", "umbra", existenţa omului nelegiuit.

În cer. Nu e nimeni în cer care poate fi comparat cu Dumnezeu. Nimeni "nu poate fi pentru mine ce este Dumnezeu" (Barnes).

În nimeni. Dumnezeu este atotsuficient. Toată fericirea mea se concentrează în El. Această profunzime a devoţiunii este una din învăţăturile cardinale ale cărţii Psalmilor (vezi Psalm 42,1.2; 63,1).

Partea. Nu prietenii, onoarea, bogăţia sau orice altceva de pe pământ, ci Dumnezeu era izvorul fericirii psalmistului. Dumnezeu era în totul al lui. Îndemnat de acest verset, Charles Wesley (1707-1788), pe patul său de moarte, a dedicat soţiei lui unul din cele 6500 de imnuri ale sale în care apar cuvintele: "Isus... tăria cărnii şi inimii mele pieritoare".

Se depărtează. A fi cu Dumnezeu înseamnă viaţă; a fi departe de El înseamnă moarte. Când a înţeles lucrul acesta, psalmistul a rezolvat problema purtării lui Dumnezeu cu oamenii (vezi v. 312).

Sunt necredincioşi. [Desfrânează, KJV]. Legătura lui Dumnezeu cu poporul Său este adesea comparată cu aceea a căsătoriei (vezi Psalm 45; Ieremia 3,8.9.14; 5,7; 13,27; 2 Corinteni 11,2; Efeseni 5,25; Iacov 4,4). Când copiii lui Dumnezeu sunt departe de El, ei sunt necredincioşi legămintelor lor de căsătorie.

Să mă apropii de Dumnezeu. Vezi Evrei 10,22. Când ne apropiem de Dumnezeu, El Se apropie de noi (vezi Iacov 4,8). Există o frumoasă legătură între om şi Dumnezeu: cu cât ne apropiem mai mult de El cu atât mai mult poate El să ni Se descopere.

Domnul Dumnezeu. În ebraică este 'Adonai Yahweh, o combinaţie neobişnuită (vezi vol. I, p. 171-173). În spatele îndoielilor psalmistului a fost întotdeauna o măsură de încredere în Dumnezeu. De aice înainte nu trebuie să mai fie îndoială, ci numai încredere deplină.

Ca să povestesc. Psalmistul recunoaşte răspunderea sa de a povesti altora cum a trecut de la îndoială la încredere, cum a rezolvat el în Domnul Iehova problema care este tema psalmului. Psalmul se încheie cu această solemnă făgăduinţă.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 8�

PP 124

9-11�

Ed 144

11�

�

COL 177; GC 274

12�

�

5T 397

24�

�

CH 290; GW 263, 418; ML 25; 1T 408; 5T 547

24.25�

6T 367

26�

�

PP 413