Privire generalăDumnezeu i S-a descoperit lui Moise, chemându-l să fie slujitorul Lui care să-I elibereze poporul din Egipt și să îl conducă spre Țara Promisă. Moise este copleșit de această nouă sarcină și Îi cere lui Dumnezeu să aleagă pe altcineva.
TemeÎn studiul nostru asupra capitolelor 3 și 4 din Exodul trebuie să subliniem un fapt crucial: atunci când îi cheamă pe oameni să îndeplinească o sarcină anume, Dumnezeu îi înzestrează corespunzător. Chemarea și dotarea merg mână în mână. Domnul conferă darurile și abilitățile spirituale necesare. Nu trebuie să ne facem griji, chiar dacă lucrarea poate fi enormă și mult peste capacitățile noastre. Dumnezeu este la conducere. Trebuie să-L lăsăm pe El să fie Dumnezeu în viața noastră și să ne bazăm total pe promisiunile Lui. Putem avea încredere în El. Este responsabilitatea noastră să Îi urmăm exemplul și să ne supunem.
Structura acestor două capitole, care tratează intervenția lui Dumnezeu în favoarea poporului Său, poate fi împărțită în patru părți principale:
A. Întâlnirea dintre Dumnezeu și Moise (
Exodul 3:1 – 4:17), care conține o introducere și o trimitere (
Exodul 3:1-10) și patru secțiuni care vizează dialogul dintre Domnul și Moise: (1)
Exodul 3:11,12; (2)
Exodul 3:13-22; (3)
Exodul 4:1-9 și (4)
Exodul 4:10-12, precum și un epilog: ultima rugăminte a lui Moise, mânia lui Dumnezeu și trimiterea lui Aaron la Moise pentru a-l ajuta (
Exodul 4:13-17);
B. Întoarcerea lui Moise în Egipt, împreună cu soția și cei doi fii, și asigurarea dată de Dumnezeu lui Moise că îl va ajuta (
Exodul 4:18-23);
C. Problema circumciziei (
Exodul 4:24-26);
D. Întâlnirile lui Moise cu Aaron, cu bătrânii și, în cele din urmă, cu israeliții (
Exodul 4:27-31).
Sunt de așteptat acțiuni mari și puternice din partea lui Dumnezeu. Poporul lui Dumnezeu crede și se închină viului Dumnezeu care va acționa în vederea răscumpărării lui.
ComentariuCel mai transformator eveniment din viața lui Moise a fost întâlnirea personală cu Domnul în timpul experienței cu rugul aprins. Acest episod i-a schimbat dramatic viața. La momentul acela avea 80 de ani și ducea o viață împlinită, stabilă și echilibrată. Era căsătorit, avea doi băieți, locuia în Madian și Îi era de folos Domnului. În momentele sale de liniște, în timp ce avea grijă de oi, a fost inspirat de Dumnezeu să scrie două cărți biblice: Iov și Geneza. În mod clar, Moise era mulțumit de viața sa de familie și de umblarea lui cu Domnul. Apoi se produce o perturbare șocantă a rutinei pașnice din viața lui de zi cu zi: Moise vede un tufiș în flăcări care nu se mistuia.
După ce i-a captat atenția, Domnul i-a spus lui Moise cât de îngrijorat era de situația israeliților din Egipt. I-a vorbit despre nefericirea, asuprirea, sclavia, strigătul de ajutor și suferința poporului. „M-am coborât ca să-l izbăvesc” (
Exodul 3:8), a declarat Domnul, numindu-i pe israeliți „poporul Meu” (
Exodul 3:10) și dorind să Își conducă poporul într-o țară nouă. O numim „Țara Promisă” pentru că Dumnezeu le-a promis lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov că urmașii lor aveau să moștenească Canaanul. Venise timpul ca Dumnezeu să acționeze, iar Moise avea să fie instrumentul prin care El urma să Își îndeplinească promisiunea.
Moise a fost chemat de Dumnezeu Însuși să se întoarcă în Egipt, țară din care fugise pentru a-și salva viața în urmă cu 40 de ani (în 1490 î.H.). Moise urma să se întâlnească acum cu faraonul Tutmes III (1504-1450 î.H.), pe care îl cunoștea personal de pe vremea când crescuse și locuise la palat. Mama adoptivă a lui Moise, Hatșepsut, murise în 1482 î.H. Când i-a cerut să se întoarcă în Egipt și să colaboreze cu El pentru a-i elibera pe israeliți, Dumnezeu i-a dat lui Moise două porunci: „Acum, vino, Eu te voi trimite la Faraon și vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel” (
Exodul 3:10). Din acest verset putem observa că Dumnezeu a folosit două imperative, care nu sunt atât de clare în traducerile noastre moderne. Dumnezeu i-a spus lui Moise apăsat: (1) „Vino” și (2) „vei scoate din Egipt pe poporul Meu”. Astfel a decurs episodul dramatic al chemării lui Moise.
Cele patru scuze și cele patru promisiuni 1 . „Cine sunt eu?” versus „Eu voi fi negreșit cu tine” (
Exodul 3:11,12)
Când aude aceste două porunci („Vino!” și „vei scoate din Egipt pe poporul Meu”), Moise nu este inițial dispus să se supună, să se conformeze acestora. El folosește patru strategii pentru a scăpa de povara enormă a acestei însărcinări. În primul rând, se ascunde în spatele umilinței sale și pune o întrebare excelentă: „Cine sunt eu?” Este important să fim conștienți de insuficiența noastră și de incapacitatea de a face ceea ce Dumnezeu ne cere să facem. Puterea de a ne supune conducerii Sale nu se află în noi, ci în afara noastră; ea constă în faptul că Dumnezeu ne echipează adecvat, când Îl urmăm cu umilință. Dar Moise trece dincolo de această conștientizare, în căutarea lui de a scăpa de misiunea divină.
Ca răspuns, Dumnezeu îl asigură pe Moise că va fi cu el (aceeași expresie: „Eu voi fi” este folosită în original în versetele 12 și 14) și îi dă un semn, afirmând că Moise și israeliții se vor închina lui Dumnezeu chiar pe acel munte, muntele Sinai, pe care avea loc întâlnirea lor în acel moment. Această promisiune este atotcuprinzătoare. Toate elementele necesare sunt incluse în prezența lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său. Motivul „Emanuel” („Dumnezeu este cu noi”) e cea mai importantă promisiune.
2. „Care este Numele [Tău]?” versus „Eu sunt” (
Exodul 3:13-22)
Moise își exprimă a doua scuză prin întrebarea ce înseamnă numele lui Dumnezeu YHWH: „Care este numele [Tău]?” De data aceasta, el se ascunde în spatele neștiinței poporului lui Dumnezeu, susținând – pe bună dreptate – că acesta nu Îl cunoaște personal pe Dumnezeu; prin urmare, cum vor putea israeliții să fie siguri că Moise este conducătorul desemnat de Dumnezeu?
Domnul îi explică cu răbdare că El este etern, personal și adevăratul Dumnezeu. Este Dumnezeul istoriei, care i-a condus pe strămoșii lui Israel. El este Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov, Dumnezeul care a comunicat cu ei și a avut grijă de ei în dragostea și mila Sa. El este Dumnezeul care le-a promis că îi va aduce într-o „țară unde curge lapte și miere” (
Exodul 3:17), plină de binecuvântările lui Dumnezeu. El este Domnul, Dumnezeul evreilor. Acela care le-a promis că, atunci când vor ieși din Egipt, nu vor pleca cu mâna goală, ci cu multe daruri prețioase care le-au fost refuzate în perioada în care au fost înrobiți.
3. „Dacă n-au să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu?” (EDCR) versus semnele mari ale lui Dumnezeu (
Exodul 4:1-9)
Moise continuă cu a treia sa obiecție, menționând ezitarea israeliților: „Să presupunem că ei n-o să mă creadă și nici n-o să mă asculte! Ce se va întâmpla atunci?” În replică, Dumnezeu îi spune că îl va face în stare să facă două minuni, care vor fi semne și dovezi clare că Dumnezeu l-a trimis și că Îi va elibera poporul din Egipt: (1) Moise își va putea transforma toiagul în șarpe și înapoi în toiag și (2) își va băga mâna în sân, o va scoate plină de lepră, apoi o va pune înapoi pentru a fi vindecată.
4. „Nu sunt un om iscusit la vorbă” (
Exodul 4:10, EDCR) versus „Eu voi fi cu gura ta” (
Exodul 4:12)
Al patrulea pretext al lui Moise pentru a nu merge în Egipt este simplu: „Nu sunt un bun orator. Nu am fost niciodată elocvent.” Moise Îl imploră pe Domnul spunându-I că este lent la formularea argumentelor și că nu vorbește fluent limba egipteană și ebraică.
Este un argument de înțeles: nu mai folosise limba egipteană de patru decenii. Drept răspuns, Dumnezeu îl asigură pe Moise că îi va da capacitatea să exprime lucrurile în mod convingător și articulat, deoarece El este Creatorul. Prin urmare, Dumnezeu îi va da putere lui Moise pentru această sarcină: „Eu voi fi cu gura ta și te voi învăța ce vei avea de spus” (
Exodul 4:12). (Această promisiune ne amintește de o istorie similară din
Ieremia 1:5-8).
Exodul 4:13-17 descrie scuza finală a lui Moise și reacția lui Dumnezeu la ea. Moise este încolțit. Toate scuzele lui au fost puternic combătute de Însuși Dumnezeu. Ce va face Moise? Trebuie să își exprime clar poziția, răspunzând chemării lui Dumnezeu fie cu un „da”, fie cu un „nu”. Spre șocul nostru, Moise refuză să urmeze poruncile lui Dumnezeu, chiar și după ce a primit promisiuni excepționale din partea Lui. Moise nu este dispus să meargă: „Te rog, trimite pe altcineva!” (
Exodul 4:13, NTR).
Acum rolurile se inversează. Moise nu numai că respinge imperativele lui Dumnezeu, dar îndrăznește să Îi poruncească lui Dumnezeu cu propriul său imperativ, chiar dacă îl îndulcește cu formularea „Te rog”: „Te rog, trimite pe altcineva!” Cel care ar trebui să se supună Îi dă în schimb directive lui Dumnezeu. Ce paradox!
În acest moment, textul biblic afirmă că „Domnul S-a mâniat pe Moise” (
Exodul 4:14). Cu toate acestea, Dumnezeu prezintă o soluție: aceasta va veni în persoana lui Aaron, fratele lui Moise, care „vine înaintea [lui]” (
Exodul 4:14). Dumnezeu știa dinainte răspunsul negativ al lui Moise și îl trimisese deja pe Aaron la Moise, pentru a-i încuraja să lucreze împreună la îndeplinirea misiunii divine. Aaron va fi „gura” lui Moise, adică purtătorul său de cuvânt, care va comunica cuvântul lui Dumnezeu faraonului și poporului. Ce Domn iubitor și milostiv! El oferă o soluție acolo unde noi vedem doar întuneric.
Cu mari ezitări, Moise urmează indicațiile lui Dumnezeu. Nu citim despre răspunsul lui Moise la soluția divină, dar descoperim, în versetele următoare, că Moise merge în Egipt. Ca un bun familist, el vorbește mai întâi cu Ietro despre numirea sa divină, iar Ietro îl trimite în Egipt cu aprobarea și binecuvântarea sa. Astfel, Moise merge mai departe. De aici încolo lucrurile vor avansa în moduri neașteptate, neanticipate.
Aplicație1. Totul în viața noastră depinde de imaginea noastră despre Dumnezeu. Cine este Dumnezeu pentru tine? Cum vezi și cum înțelegi prezența lui Dumnezeu în viața ta? Ce fel de imagine a lui Dumnezeu cultivi?
2. Cel mai important lucru pentru Domnul nu sunt bunurile, averile, realizările, planurile sau performanțele; sunt relațiile. Dumnezeul cel viu este Dumnezeul relațiilor. Relațiile umane încep cu o relație pe verticală, cu El, și se traduc în relații pe orizontală, unii cu alții. Cum l-a transformat pe Moise întâlnirea avută cu Dumnezeu într-un om nou și un mare lider?
3. Chemarea lui Dumnezeu adresată vieții noastre este ca o autostradă cu multe benzi. De obicei, cea mai solicitantă sarcină sau chemare din viață ne poate ajuta să conștientizăm că Dumnezeu dorește să facem exact respectivul lucru. El nu ne conduce niciodată pe o cale ușoară sau egocentrică. El dorește creșterea noastră și binele nostru suprem. Cuvântul Său ne poruncește să mergem înainte, chiar dacă sarcina poate părea copleșitoare sau dincolo de capacitățile noastre de a o îndeplini. Cum putem recunoaște și cum putem fi siguri că urmăm chemarea Lui și vocația dorită de El?
4. Noi vrem să facem voia lui Dumnezeu conform planului și viziunii Sale pentru noi. Tu ce scuză Îi prezinți, care te împiedică să accepți calea Lui pentru viața ta? La ce făgăduințe biblice ai nevoie să recurgi pentru a prinde curaj și speranță în călătoria ta cu El? Cum te încurajează aceste promisiuni la slujirea altora?