INTRODUCERE. - Psalmul 84 a fost compus de David, "unsul" Domnului (v. 9; 4T 534), într-o vreme când era alungat din Ierusalim. El este o înflăcărată exprimare lirică a devoţiunii şi a iubirii pentru Casa lui Iehova şi pentru serviciul Lui de închinare. Psalmul pare să descrie fericirea acelora care locuiesc în curţile sfinte (v. 1-4. 9-11); fericirea acelora care fac pelerinaje la sanctuar (v. 5-8); şi fericirea acelora care, lipsiţi de privilegiul de a se închina în Casa lui Dumnezeu, îşi pun totuşi încrederea în Dumnezeu. Patosul acestui poem sensibil este sporit de ritmul elegiac în care sunt formate versurile evreieşti. Simţămintele acestui distins poem sacru sunt mai mult decât personale; ele sunt cele mai profunde sentimente ale oricărui copil al lui Dumnezeu care, lipsit de privilegiul comuniunii cu semeni creştini, a dorit mereu comuniunea cu fraţii săi în serviciul de închinare în grup. Psalmul 84 poate fi comparat cu Psalm 42. Se spune că Isabel Alison şi Marion Harris, scoţiene adepte ale presbiterianismului, au cântat Psalm 84 pe melodia "Martiri" când au mers la eşafod.

Cu privire la preambul, vezi p. 617, 629.

1. Plăcute. Sau " atrăgătoare".

Locaşurile.[Corturile, KJV]. Literal, " locuri de locuit".

Sufletul meu suspină.[ Sufletul meu doreşte, KJV]. O astfel de râvnă şi căldură ar trebui să

caracterizeze rugăciunea creştinului (vezi 4T 534).

Strigă. Ebr. ranan, în general, " a striga de bucurie", (vezi Psalm 98,4).

Dumnezeul cel Viu. Spre deosebire de idoli, care sunt morţi (vezi Psalm 42,2, singurul loc din Psalmi unde mai apare expresia "Dumnezeul cel viu"; cf. Iosua 3,10; Osea 1,10). În NT expresia "viul Dumnezeu" apare deseori (vezi Matei 16,16; Ioan 6,69; Fapte 14,15; Romani 9,26; 2 Corinteni 3,3; Evrei 3,12; Apocalipsa 7,2; etc.).

Pasărea. [ Vrabia, KJV]. Atât vrabia cât şi rândunica erau obişnuite în Palestina.

Altarele Tale. Sanctuarul (prin metonimie).

Sensul general al versetului, a cărui concluzie poetul o subînţelege, este că păsările au intrare liberă în curţile sfinte ale sanctuarului, îşi fac acolo cuibul fără să le deranjeze nimeni, în timp ce psalmistul este alungat de la izvorul bucuriei sale, nu i recunoaşte dreptul de a se închina în curţile sfinte. Apelul nostalgic al acestui verset este una din cele mai delicate şi mai frumoase exprimări ale dorului de casă din toată literatura. Ideea este accentuată în v. 10.

Ferice. [Binecuvântaţi, KJV]. Cea dintâi binecuvântare revărsată asupra acelora care locuiesc în curţile sfinte (vezi 1Cronici 9,19; 26.1; observă caracterului potrivit al preambulului la psalm). Psalmistul îi invidiază pe aceia care îşi devotează viaţa în serviciul de la sanctuar.

Tot mai pot să Te laude. Sanctuarul este un loc de continuă laudă, o pregustare a cerului.

Oprire.[Selah, KJV]. Vezi p. 629.

Ferice. [Binecuvântaţi, KJV]. A doua binecuvântare este revărsată asupra acelora care Îl păstrează pe Dumnezeu în inimă când călătoresc la Ierusalim (vezi v. 4.12) cu ocazia marilor sărbători naţionale.

Tăria. Fericit e omul care îşi dă seama că Dumnezeu este izvorul tăriei sale (vezi v.7)!

Încrederea. [Căile, KJV]. Ebr. mesilloth, "drumuri mari". S-a sugerat următoarea interpretare a pasajului: fericit e omul care cugetă la drumurile care duc la sanctuar, care se pregăteşte să călătorească pe ele, care se hotărăşte în inima lui să facă pelerinajul la Ierusalim şi să se închine în sanctuar. Cu prilejul fiecărui pelerinaj el anticipează semnele cunoscute ale drumului şi totdeauna, după aceea, fiecare pas al drumului cunoscut îi stăruie în minte.

Valea Plângerii [Valea Baca, KJV]. Ebr. baka'. Sensul cuvântului este îndoielnic. În altă parte baka' este tradus "dud", dar identitatea botanică exactă este nesigură (vezi la 2 Samuel 5,23). LXX şi Vulgata traduc expresia "valea Baca" prin "valea lacrimilor". Prin credinţa, nădejdea şi bucuria lor pelerinii transformă "valea lacrimilor" într-un "izvor". Aceasta este o ilustraţie frumoasă a efectului adevăratei religii, care răspândeşte bucurie şi mângâiere acolo unde înainte erau doar tristeţe şi necaz (vezi Isaia 35,1.2.6.7).

Izvoare. Adevăraţii peregrini pe drumul spre Sionul ceresc sapă fântâni în pustie pentru aceia care vin în urma lor. Creştinii au făcut întotdeauna din lume un loc mai bun de trăit. Dacă inima noastră stă bine cu Dumnezeu, vom avea odihnă chiar şi din cele mai nenorocite experienţe ale vieţii.

O acoperă cu binecuvântări. [Umple iazurile, KJV]. Poetul vede terenul arid acoperit cu izvoare de apă. Binecuvântarea lui Dumnezeu odihneşte peste tot ce peregrinii privesc, deoarece inima lor e plină de bucurie în timp ce călătoresc.

Închisoarea din Bedford a lui Bunyan a devenit un izvor de binecuvântare pentru ceilalţi datorită Călătoriei creştinului. Experienţa lui Florence Nightingale cu febra, microbii şi cangrena a avut ca rezultat o revoluţie în grija acordată în spital.

Din putere în putere. În călătoria acestor peregrini nu există oboseală de durată. Ei sunt împinşi mereu înainte de voioasa anticipare a închinării în Sion. Orice manifestare de putere în călătorie înmulţeşte vigoarea necesară pentru etapa următoare a călătoriei (vezi Isaia 40,31; Ioan 1,16; Romani 1,17; 2 Corinteni 3,18). Aici se află o ilustraţie plăcută a vieţii creştinilor care călătoresc împreună spre Noul Ierusalim - prin lauda, rugăciunea şi mângâierea lor reciprocă, ei se îmbărbătează unul pe altul pe cale, întărindu-şi credinţa în Dumnezeu şi făcând calea mai puţin dificilă pe măsură ce se apropie de cetate (vezi Evrei 10,25; 5T 93).

Se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu. Călătoria s-a încheiat cu succes.

Ia aminte. Vezi Psalm 20.1.

Oprire. [Selah, KJV]. Vezi la p. 629.

Scutul. Aşa după cum e demonstrat de ugaritică (vezi p. 618) magen poate fi un verb, care înseamnă "a implora". Expresia poate fi atunci tradusă: "Te implorăm, priveşte, Dumnezeule".

Unsului Tău. Vezi 1 Samuel 16,1; 2 Samuel 22,51; Psalm 89,20. David se roagă ca Dumnezeu să privească cu bunăvoinţă către el (vezi Psalm 119,132). Există în versetul acesta o nuanţă foarte delicată în trecerea la persoana a treia.

Decât o mie. David ar fi petrecut mai bine o zi în curţile sanctuarului decât o mie în oricare alt loc de pe pământ. Afirmaţia lui David este cu atât mai impresionantă cu cât el era exilat când a compus psalmul. Adevăratul copil al lui Dumnezeu are întotdeauna o mare plăcere când participă la serviciul de închinare.

Să stau în pragul. [Să fiu portar, KJV]. Psalmistul ar prefera să fie un slujitor la Templu decât să se bucure de onoare printre străini, înstrăinat de Dumnezeu şi de sanctuar.

Soare. Dumnezeu este izvorul luminii, material şi spiritual (vezi Psalm 27,1; Isaia 60,19.20; Maleahi 4,2; Apocalipsa 21,23; 22,25). Expresia "Soarele neprihănirii" e aplicată la Mesia (Maleahi 4,2).

Scut. Vezi la Psalm 3,3; cf. GC 673. Îndurare şi slavă. Creştinul găseşte har lăuntric aici, în împărăţia harului; slavă exterioară, acolo, în împărăţia slavei (vezi Apocalipsa 21,11.24). Nici un bine. Vezi Psalm 34,10; 1 Corinteni 2,9; Efeseni 3,20; Filipeni 4,19.

Ferice. [Binecuvântat, KJV]. Vezi la Psalm 1,1. A treia şi ultima binecuvântare a psalmului se revarsă asupra acelora care, lipsiţi de privilegiul de a locui în curţile lui Dumnezeu sau de a face pelerinaj la sanctuar, se închină lui Dumnezeu prin ochiul credinţei, în spirit şi în adevăr (vezi Ioan 4,20-24), punându-şi deplina încredere în El. Binecuvântarea aceasta este experienţa finală a celui care se încrede în Dumnezeu pentru mântuire personală şi prezentă. Compară cu învăţăturile apostolului Pavel legate de subiectul acesta, aşa cum sunt expuse în Galateni 2,2.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 2�

EW 110; GW 257; 2T 223; 4T 534

7�

�

CSW 49; RC 71; TM 425, 441; 1T 179; 2T 405; 5T 93; 9T 200

11�

GC 673; MH 481; ML 102; MYP 123; SC 72; SR 102, 429; 1T 120; 9T 75