Biruința din pustie

Oamenii de peste tot vorbeau despre Ioan Botezătorul. Chiar dacă acesta era rudă cu Isus, ei trăiau la mulți kilometri distanță unul de altul și nu s-au întâlnit niciodată. Amândoi știau că erau copii „miraculoși” și că fiecare avea câte o lucrare importantă de făcut.

Anii de maturizare ai lui Ioan au fost foarte diferiți de cei ai lui Isus. Acesta a trăit singur în pustie, departe de atracțiile, distracțiile și infracțiunile din cetăți. Rugându-se și studiind Scriptura, a aflat despre lucrarea măreață pe care Dumnezeu l-a ales să o facă.

Această lucrare era să-i pregătească pe oameni pentru venirea lui Isus, Mesia. Însă chiar dacă Duhul Sfânt l-a inspirat mai târziu să-L numească pe Isus „Mielul lui Dumnezeu” (Ioan 1:29), el nu înțelegea cu adevărat sensul a ceea ce spusese. Și nici cei care l-au auzit nu au înțeles. Ei voiau un Mesia asemănător unui leu puternic și nu unui miel blând.

Ioan fusese consacrat să fie profet, ba chiar „mai mult decât un profet” (Matei 11:9). Purta haine simple, la fel ca Ilie din Vechiul Testament; se hrănea cu mâncare simplă și sănătoasă. Roșcovele și mierea sălbatică erau o parte importantă a dietei lui. Matei 3:3,4

În mesajul transmis lui Zaharia înainte de nașterea lui Ioan, Gabriel l-a comparat cu marele profet Ilie. Iar când Duhul Sfânt i-a spus că sosise timpul să predice și să boteze, a fost gata să se supună „în spiritul și puterea lui Ilie” (Luca 1:17).

Poporul lui Dumnezeu nu era pregătit pentru venirea lui Mesia, iar Ioan știa asta. Evreii îi urau pe romanii care îi conduceau, dar nu își dădeau seama că prin neascultarea de Dumnezeu își aduseseră această problemă asupra lor. Ce le-a spus Ioan plin de curaj? Luca 3:7-9

În pustie, s-au adunat tot felul de oameni – soldați, vameși, bogați și săraci – ca să-l asculte pe Ioan predicând. Când a văzut cărturarii și fariseii printre aceștia, a știut că multora dintre ei nu le părea rău cu adevărat pentru mândria, egoismul și celelalte păcate ale lor. Tocmai de aceea el i-a numit „pui de năpârci”. Ei credeau că, fiind urmașii lui Avraam, acest lucru în sine îi făcea mai buni decât alți oameni. Nu-i de mirare că toată lumea îl cunoștea pe Ioan!

Aplicație: Este necesar ca solii lui Dumnezeu să mustre păcatul foarte clar? Isaia 58:1,2

Ioan Botezătorul se găsea lângă râul Iordan, predicând neînfricat mulțimilor de oameni. El le zicea că nu era destul doar să spună că sunt poporul lui Dumnezeu; gândurile și acțiunile lor trebuiau să fie în armonie cu legea lui Dumnezeu. Ascultându-l, mulți au ajuns să pună o întrebare importantă. Care este aceasta și cum a răspuns Ioan? Luca 3:10-14

Veștile despre predicile acestea s-au răspândit cu rapiditate. În curând, au ajuns la mulți kilometri distanță, până la atelierul de tâmplărie din Nazaret. Când Isus le-a auzit, Sfântul Duh I-a spus că este timpul să plece de acasă și să meargă la Iordan ca să Se boteze. Probabil că în timp ce parcurgea acea distanță mare, mintea I-a fost cuprinsă de numeroase gânduri. Încă de la primele amintiri despre El, Isus Și-a onorat și S-a supus întotdeauna Tatălui Său ceresc. Acum, Se gândea la frații Săi vitregi, fiii lui Iosif de la prima soție care murise. Aceștia nu credeau în El și nici nu-L respectau.

S-a gândit, de asemenea, la draga Sa mamă. Ea credea că El este Mesia, dar fusese influențată de preoți și rabini. Aceștia voiau ca ea să-L convingă pe Isus să Se supună regulilor, chiar dacă acestea nu veneau de la Dumnezeu. Atunci când rabinii au încercat să-L facă pe Isus să fie de acord în privința lucrurilor despre care El știa că erau greșite, Isus nu S-a certat niciodată cu ei. El doar cita Scripturile ce-L motivau să urmeze poruncile lui Dumnezeu în locul poruncilor lor.

Lui Isus Îi plăcea să-i mulțumească pe alții – atâta timp cât Îi făcea pe plac și Tatălui Său ceresc –, dar acest lucru nu a fost întotdeauna ușor de făcut. În mai multe moduri, El era singur pe acest pământ. Iar în curând, avea să Se confrunte cu un popor care aștepta un Mesia și o împărăție foarte diferite de ceea ce El avea de oferit.

Isus știa că majoritatea oamenilor Îl vor respinge; conducătorii poporului Îl vor urî; iar el avea să aibă parte de o moarte teribilă. Totul părea atât de descurajator, iar Satana urma să-L ispitească și să încerce să-L facă să renunțe la planul Său de salvare a noastră.

Aplicație: Isus era hotărât să continue, chiar dacă nu ar fi salvat decât pe unul dintre noi. Iar bucuria pe care o simțea doar gândindu-Se la asta L-a ținut pe drumul spre cruce – complet singur.

Isus plecase din casa din Nazaret și Se afla pe cale să-Și întâlnească verișorul, pe Ioan Botezătorul. Acesta predica unor mari mulțimi lângă râul Iordan și numeroși oameni erau botezați. Când Isus l-a găsit, probabil că la început l-a urmărit și i-a ascultat predica.

Ioan nu-L văzuse niciodată pe Isus, însă figura Lui pură și fără păcat descoperea de îndată cine era. Isus i-a cerut să fie botezat, dar Ioan a încercat să-L oprească. Știa că Isus nu păcătuise niciodată. „Eu am nevoie să fiu botezat de tine!”, a protestat el. Dar Isus i-a explicat că trebuie să dea un exemplu. Matei 3:13-15

La botez, oamenii care s-au pocăit și și-au mărturisit păcatele sunt scufundați cu totul în apă. Scufundarea reprezintă moartea și îngroparea sinelui lor păcătos (Romani 6:1-14). Ieșirea din apă reprezintă învierea la viață din starea de moarte a păcatului, deoarece Isus trăiește în ei. Efeseni 2:1

Atunci când Isus a ieșit din apă, a îngenuncheat pe malul râului și S-a rugat ca Tatăl Său ceresc să-I dea puterea de a frânge lanțurile păcatului care legau oamenii. Nimeni, nici măcar îngerii, nu auziseră vreodată o astfel de rugăciune. Îngerii voiau să vină să-L încurajeze pe Isus, dar în loc de aceasta, Însuși Dumnezeu a vorbit. Dintr-odată, s-au deschis cerurile. O lumină strălucitoare, în formă de porumbel, a coborât peste capul lui Isus.

Apoi, pentru prima dată în viața Lui de pe pământ, Isus Și-a auzit Tatăl vorbind direct din ceruri: „Tu ești Fiul Meu preaiubit, în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!” (Luca 3:21,22) Lui Ioan i se spusese că aceste semne îi vor arăta cine este Mesia cel promis. Acum, știa cu siguranță, și le-a spus și oamenilor asta. Ioan 1:32-34

Aplicație: Isus a fost botezat pentru a ne arăta ce trebuie să facem când respingem păcatul din viața noastră și-L urmăm pe El. Ți-ai predat complet viața lui Isus? Atunci când o facem, Dumnezeu ne spune: „Tu ești Fiul Meu preaiubit, în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!” Gândește-te ce înseamnă asta pentru tine. 1 Ioan 3:2

Oamenii adunați la botezul lui Isus ar fi trebuit să înțeleagă din profeție (Isaia 53) că Mesia avea să sufere și să moară, la fel ca mielul însângerat pe altar.

Însă nu au priceput asta – nici măcar Ioan. Însă a fost cineva care, cel puțin parțial, a înțeles profeția. Este vorba de Satana. El știa că Isus era adevăratul Miel al lui Dumnezeu. Satana i-a făcut pe Adam și Eva să păcătuiască în Grădina Eden, iar păcatul le-a distrus legătura cu Dumnezeu. Isaia 59:1,2 Ei meritau să moară, dar Isus a promis să vină și să moară în locul lor. Oamenii care au credință în această făgăduință sunt din nou în legătură cu Dumnezeu, prin Isus.

Isus venise să-Și îndeplinească promisiunea. Satana era uimit că Isus părăsise cerul și venise pe pământ ca simplu om. Inima lui egoistă nu putea înțelege acest fel de dragoste. Imediat după botez, Duhul Sfânt L-a condus pe Isus în pustie, iar Satana a mers și el (Matei 4:1). El știa că trebuie, cumva, să-L convingă pe Isus să păcătuiască, așa cum a făcut Adam. În caz contrar, el și îngerii lui nelegiuiți urmau să piardă războiul împotriva Lui și, în cele din urmă, să fie nimiciți. Nu avea încredere în niciun înger de-al lui să ducă acea bătălie importantă ce urma să fie dată în curând, așa că a planificat totul chiar el.

Între timp, Isus petrecuse aproape șase săptămâni în acea pustie uscată, urâtă și dezolantă. Era singur printre animale sălbatice și șerpi și nu avea nimic de mâncare. Când a ajuns aici, era puternic, sănătos și plin de energie. Era încântat de ceea ce făcuse și spusese Tatăl Său ceresc la botezul Lui, și S-a dus ca să Se roage și să Se gândească la lucrarea ce-L aștepta. Inima I s-a micșorat ca urmare a teribilului conflict cu Satana pe care avea să-l înfrunte în fiecare zi. Ce luptă psihică a fost! Cum crezi că arăta și Se simțea după ce au trecut 40 de zile fără să mănânce? Citește cum este descris în Isaia 52:14

Aplicație: Adam și Eva au păcătuit urmându-și dorința de a mânca un fruct (Geneza 3:6). Acum, Isus, al doilea Adam, trebuia să cucerească păcatul, nepermițând dorinței de a mânca să-L facă neascultător față de Dumnezeu. Ce ne învață acest lucru despre dorințe?

După 40 de zile în pustie, fără hrană, Isus era slăbit și foarte înfometat. Dintr-odată, a apărut un înger frumos care a spus că fusese trimis de Dumnezeu ca să-I spună lui Isus că postul Lui se încheiase. Dovedise că Se încredea în Dumnezeu. „Dacă ești fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se facă pâini”, spuse acesta. Așa slăbit cum era, Isus a înțeles dintr-un singur cuvânt că îngerul era Satana. „DACĂ ești Fiul lui Dumnezeu...” Isus știa că era Fiul lui Dumnezeu. Tatăl Său ceresc o spusese la botezul Lui, iar cuvântul tatălui Său era destul.

Isus i-a răspuns lui Satana citând Deuteronomul 5:3, unde Scripturile spun că nu trebuie să trăim doar cu pâine, ci cu fiecare cuvânt al lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu este Biblia. Iar ca să trăim astfel, trebuie să o studiem ca să știm ce spune. Isus făcea asta, iar noi trebuie să-I copiem exemplul de a nu urma sugestiile lui Satana, nici ca să facem rost de hrană, nici ca să ne salvăm viețile.

Satana era hotărât să-L facă pe Isus să Se îndoiască de faptul că era cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. El încerca să-L facă să păcătuiască, așa cum făcuse cu fiecare om dinaintea Lui. Așadar, ce a făcut după aceea Satana? Matei 4:5,6

De data aceasta, Satana a folosit și el Scriptura și a citat din Psalmii 91:11,12, însă incomplet. Găsește ce a lăsat pe dinafară în Psalmii 91:11 și spune de ce crezi că Satana nu a inclus acea parte. El Îi cerea lui Isus să facă un lucru prostesc. A promis Dumnezeu că îngeri Săi ne vor proteja așa? Ce Scriptură a folosit Isus de data aceasta ca răspuns? Matei 4:7

În primele două ispite din pustie, Satana a pretins că este un înger din cer. Acum însă a apărut așa cum era el însuși – un înger puternic, nelegiuit. Ce a făcut de data aceasta? Matei 4:8,9

Ar fi putut Isus să salveze lumea noastră acceptând-o ca pe un dar de la Satana? Nu. Lumea Îi aparține în adevăr lui Dumnezeu. Chiar dacă trebuia să Se înfometeze de moarte, El nu S-ar fi supus Satanei. Din nou, răspunsul a provenit din Scriptură. Matei 4:10

Aplicație: Ne poate face Satana să ne supunem lui? Cum putem să biruim ispitele?

Întregul univers urmărise lupta teribilă dintre Isus și Satana. Conflictul lor din pustie a fost una dintre luptele cele mai importante din războiul început în cer cu mii de ani înainte.

Pentru noi, importanța ei poate fi comparată cu ispita lui Adam și Eva în grădina Eden. Satana a câștigat atunci, iar rezultatul a fost că a adus asupra noastră păcatul și nenorocirea care se găsesc peste tot în lume. Dacă Satana ar fi învins în confruntarea din pustie, cum a făcut-o în grădina Eden, victoria lui ar fi pus capăt războiului. Atunci, umanitatea nu ar mai fi avut nicio speranță. Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu că lucrurile nu s-au întâmplat astfel.

Biblia spune că „Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit” (Matei 4:1). Fiind al doilea Adam, El trebuia să învingă unele tentații în fața cărora primul Adam a cedat. Acestea sunt cele trei ispite principale în fața cărora oamenii cedează în fiecare zi.

Prima ispită este despre autocontrolul personal în privința apetitului. Această opțiune ia în considerare refuzul sau toleranța privind mâncărurile dăunătoare, sau chiar pentru prea multă mâncare sănătoasă. De asemenea, are legătură cu hrănirea la ore nepotrivite. În această ispită sunt incluse și băuturile alcoolice, tutunul și alte droguri, dar și alte lucruri sau obiceiuri rele după care corpul tânjește.

A doua ispită este despre o gândire greșită, una prin care am considera că Dumnezeu ne iubește atât de mult încât ar opri consecințele unor fapte pe care le facem, deși știm că sunt rele. Aceasta nu este credință, ci îngâmfare.

A treia ispită este despre iubirea față de ceea ce este lumesc. Satana ne spune că lucrurile lumești ne vor face plini de succes și populari, însă asta este o minciună, deoarece intenția lui este să ne facă să ne pierdem viața veșnică. Aproape peste tot există priveliști și sunete pe care Satana le folosește pentru a ne lua mintea de la Dumnezeu și a ne îndrepta atenția spre iubirea unor lucruri din lume. Numește câteva dintre acestea, apoi citește 1 Ioan 2:15-17

După a treia ispită, Satana a trebuit să plece. Isus era acum atât de slăbit de înfometare, încât a căzut la pământ. De îndată, au venit îngeri care I-au adus mâncare și L-au încurajat. Isus a câștigat o victorie minunată pentru noi. El ne poate da puterea victoriei Sale pentru a spune „Nu” ispitelor, așa cum a făcut-o și El.

Aplicație: Înveți versete biblice cum o făcea Isus? Învață acum, de exemplu, Psalmii 17:4 și Psalmii 119:11