Cea mai mare minune a lui Isus

În Pereea, Isus încă îi învăța pe oameni vorbind în pilde. Următoarea Lui pildă a fost despre un om bogat al cărui administrator îi gestiona banii. Acei bani aveau ca scop ajutorarea oamenilor. Când stăpânul său a descoperit că administratorul se folosea de bani în scop personal, s-a hotărât să-l concedieze. Acest administrator nu putea să muncească fizic pentru a câștiga bani. Pe deasupra, era prea mândru să cerșească. Așa că a trebuit să elaboreze un plan. Erau mulți oameni care aveau datorii față de stăpânul său, așa că le-a spus acestora că le va micșora suma datorată. Acest lucru i-a mulțumit pe datornici și, de asemenea, i-a făcut parteneri cu el în înșelarea stăpânului său. Acum ei erau obligați să-l ajute pe administrator atunci când acesta ar fi avut nevoie de ei. Altfel, ar fi fost pârâți stăpânului și obligați să plătească întreaga datorie. Când stăpânul său a aflat ce făcuse, a recunoscut că lucrase într-un mod ce părea inteligent. Acesta era modul în care oamenii lumești și egoiști făceau afaceri, dar nu este modul în care oamenii lui Dumnezeu acționează. Citiți întreaga pildă în Luca 16:1-13.

Acel administrator folosea banii stăpânului său pentru a se ajuta pe sine, nu pe ceilalți.

Tot așa, mesajele iubitoare ale lui Dumnezeu au fost încredințate poporului Israel pentru a fi transmise lumii (Romani 3:2). Dar ei le-au păstrat în mod egoist, crezând că Împărăția lui Dumnezeu era numai pentru ei înșiși. Dumnezeu a vrut să-i binecuvânteze mai mult, dar ei nu îi ajutaseră pe alții prin împărtășirea binecuvântărilor pe care le aveau deja. În aceste zile, ultimele mesaje ale lui Dumnezeu către lume au fost încredințate celor care fac parte din poporului Său și care „păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus”. (Apocalipsa 14:12). Aceste mesaje trebuie să ajungă pretutindeni. Dumnezeu are nevoie de tine pentru a ajuta la răspândirea lor. „Bogățiile nedrepte”, adică banii, ajută la îndeplinirea acestei misiuni. El ne spune că, dacă suntem credincioși cu puținul pe care ni-l oferă acum, ne va încredința binecuvântări mai mari și, de asemenea, capacitatea de a împărtăși dragostea lui Dumnezeu cu alții. 

Influența ta și banii pe care îi dai pentru diversele lucrări sunt folosiți pentru a câștiga oameni la Isus. Ele devin comoara ta cerească. Prin folosirea „bogățiilor nedrepte” în acest fel și prin împărtășirea dragostei și binecuvântărilor lui Dumnezeu te împrietenești cu Isus, cu Tatăl Său și cu îngerii sfinți. Atunci când Isus va reveni, vei fi primit „în corturile veșnice”. Ar trebui să ne gândim la viitor mai mult decât acel om necinstit. Cât de minunat va fi să ne întâlnim și să vorbim cu oameni la a căror salvare am ajutat! Este ceva mai minunat decât să știi că ai ajutat la câștigarea cuiva pentru Împărăția lui Dumnezeu?

Isus spusese o pildă despre administratorul unui om bogat care a folosit greșit banii stăpânului său. La sfârșitul pildei, El a spus: „Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona”. „Mamona” înseamnă bani sau alte lucruri pământești valoroase pe care le deține o persoană sau o familie. Ca de obicei, unii farisei erau în mulțimea care asculta în acea zi. Au luat în râs ceea ce spusese Isus. Ei erau „iubitori de bani” și încercau să se justifice. „Dar Dumnezeu cunoaște inimile”, a spus Isus. El le-a spus o altă pildă despre un om bogat. Luca 16:14,15,19

Bogatul din această pildă trăia în lux. Casa lui era ca un palat al regelui. Purta haine „de firmă” și se hrănea cu mâncăruri scumpe în fiecare zi. Dar chiar în afara porții sale stătea un cerșetor numit Lazăr. Acel om nu putea să meargă, așa că trebuia să fie dus zilnic la poarta omului bogat. El voia să fie acolo, sperând că avea să primească ceva din hrana rămasă de la masa omului bogat. Luca 16:20,21

Este interesant că Isus i-a dat un nume acelui cerșetor. El nu a mai făcut asta pentru niciun alt personaj din pildele Noului Testament. Numele Lazăr înseamnă „Dumnezeu a ajutat”. Un motiv pentru care acestui cerșetor i s-a dat un nume va putea fi înțeles mai târziu, în studiul nostru. Omul bogat știa că Lazăr avea nevoie de mai mult decât de resturile de la masa lui. L-ar fi putut ajuta cu ușurință pe acel sărman om bolnav. În timpurile acelea nu erau spitale unde să fie îngrijiți cei bolnavi. Fiind evreu, știa porunca: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”. (Levitic 19:18). Dar el a păstrat bogățiile pentru sine, iar pe Lazăr l-a lăsat să sufere în tăcere, zi de zi, la poarta lui.

Nu este un păcat să ai bogății care au fost strânse cu onestitate. Dar este păcat să le folosești în mod egoist, în timp ce îi neglijezi pe cei care suferă, așa cum s-a întâmplat și cu omul bogat din pildă. Deuteronom 15:11

Unii oameni cred că vor avea parte de o a doua șansă în pregătirea lor pentru cer. Dar pilda despre omul bogat și Lazăr ne învață că oamenii care nu se pregătesc în această viață nu vor fi niciodată în cer. Observați cât de clar este acest lucru prezentat în Luca 16:22-31.

Isus îi prezintă pe oameni ca fiind conștienti în moarte, pentru că mulți din mulțimea care Îl asculta, ca urmare a lungilor ani petrecuți în robia din Babilon, credeau această învățătură. Acolo fuseseră înconjurați de păgâni și credințe păgâne. În loc să le conteste credința și să le spună că era greșită, El doar le-a spus povestea, care, de altfel, era una comună, pentru a puncta unele aspecte importante. Dar amintiți-vă, oamenii morți nu știu nimic. Eclesiastul 9:5

De asemenea, amintiți-vă că aceasta este o pildă, iar în pilde se pot spune lucruri care nu sunt întotdeauna reale – cum ar fi copaci care vorbesc – Judecătorii 9:8-15. Isus voia ca oamenii să știe că bogățiile nu le garantau un loc minunat în cer. Tot ce avem este un împrumut de la Dumnezeu, iar noi suntem datori să folosim totul pentru a-i binecuvânta pe alții. Viața ne este dată pentru a fi o binecuvântare pentru alții și pentru a-L onora pe Dumnezeu. Ar trebui să ascultăm de Dumnezeu în această viață. Cei mai săraci oameni, desigur, care cred în Isus, vor fi mult mai binecuvântați în cer decât a fost pe pământ cel mai bogat și egoist om. Cei cinci frați rămași în viață ai omului bogat nu respectau Scripturile, la fel cum nici omul bogat nu o făcuse. Așa că el a vrut ca cineva să meargă să-i avertizeze. El credea că dacă cineva ar fi înviat din morți și i-ar fi avertizat, ei s-ar fi pocăit. Mai târziu, Isus chiar a înviat un om numit Lazăr.

Această povestire începe în lecția de mâine. Dar asta nu i-a convins pe liderii religioși să se pocăiască. Ce a spus Avraam despre aceasta în pildă? Luca 16:31. Între Avraam și omul bogat era „o prăpastie mare”, așa că niciunul nu putea merge la celălalt. Asta înseamnă că nu îți poți schimba caracterul sau destinul după moarte sau la revenirea lui Isus. Dacă nu îți trăiești viața ca Isus și pentru Isus, și tu vei fi departe de El când vei muri. Apocalipsa 22:11 

Această viață este singurul timp pe care îl ai pentru a te pregăti pentru cer. Cum folosești fiecare dintre aceste prețioase momente?

Într-o zi, pe când Isus predica undeva în Pereea, a sosit un mesager de la Betania. El călătorise aproximativ 40 de km pentru a-L găsi pe Isus. Mesajul pe care el îl avea de transmis era simplu: „Cel pe care Îl iubești este bolnav”. Mesajul era de la Marta și Maria, surorile lui Lazăr, în a căror casă Îi plăcea lui Isus să meargă în vizită. Acolo Se putea relaxa fără spioni care să caute ceva ce ar fi putut folosi împotriva Lui. El purta o dragoste specială acelei familii, iar ei Îl iubeau. Lazăr se îmbolnăvise brusc. În timp ce mesagerul lor era plecat să-L caute pe Isus, surorile au încercat să-l ajute pe fratele lor. Ele erau sigure că Isus avea să vină imediat după primirea mesajului lor. Dar când mesagerul s-a întors fără El, ce mesaj le-a transmis acesta din partea lui Isus? Ioan 11:3-5

Surorile erau dezamăgite că nu venise Isus Însuși. Ele știau că El le-ar fi putut vindeca fratele. Cu toate acestea, au fost încurajate de mesajul Său că „boala aceasta nu este spre moarte”. Atunci când Lazăr a murit, speranțele lor au fost zdrobite. Nu puteau înțelege planul lui Isus. Nici ucenicii lui Isus nu puteau înțelege. Nu știau încă de faptul că Lazăr murise, dar ei erau nedumeriți de modul în care Isus primise mesajul celor două surori și de faptul că El continua să predice ca de obicei. Care a fost singurul motiv pe care El li l-a dat pentru această întârziere? Ioan 11:4 

Dumnezeu permite uneori suferință, chiar moarte, ca în cazul lui Lazăr. Acesta este un mijloc prin care El îi atrage la Sine pe cei care suferă sau pe familiile acestora. Dacă ți se va întâmpla vreodată, nu socoti că este o întâmplare ciudată. În schimb, bucură-te! 1 Petru 4:12,13

Cei 12 ucenici ai lui Isus erau surprinși că El nu părea tulburat de vestea că bunul Său prieten, Lazăr, era bolnav. Știau că El îl iubea și că l-ar fi putut vindeca. Se întrebau de ce nu plecase cu mesagerul care adusese vestea. Când Isus a continuat predicarea, în mintea ucenicilor s-au ridicat întrebări mari. Avea El să rămână în Pereea și să-l lase pe Lazăr să moară? Ei și-au adus aminte că nu-i salvase viața lui Ioan Botezătorul. Dacă ar fi dat de necazuri mari și ei, i-ar fi lăsat, de asemenea, să moară? Ce le-a spus Isus după două zile? Ioan 11:6-8

Chiar și atunci, El nu l-a menționat pe Lazăr. Mai mult de atât, planul Său de a reveni în Iudeea i-a făcut să se îngrijoreze cu privire la siguranța Sa. Își aminteau că iudeii cătaseră „să-L ucidă cu pietre” atunci când fusese ultima dată acolo la Praznicul Innoirii Templului (Ioan 10:22,31). În răspunsul Său, Isus a comparat lucrarea Lui pe pământ cu mersul timp de 12 ore lumină. Unele dintre minutele acelei zile erau puse deoparte pentru El. Nu sosise încă momentul ca El să moară pe cruce și, atâta timp cât El continua să facă voia lui Dumnezeu, nu Îi era teamă că avea să fie ucis cu pietre. Ioan 11:9

Isus a spus atunci ucenicilor Săi că Lazăr dormea, iar El avea să meargă să-L trezească. Ei nu au înțeles adevărata situație, așa că le-a spus direct: „Lazăr a murit”. Dar El se oprea de-a lungul drumului pentru a-i ajuta pe oameni. La momentul la care au ajuns în Betania, Lazăr era mort de câte zile. Ioan 11:17 

Când Isus a spus că Lazăr dormea, El compara moartea unui creștin cu somnul. Spusese același lucru și despre fiica lui Iair (Luca 8:52). Și Pavel a scris despre „cei ce au adormit în El”. (1 Tesaloniceni 4:14). Ce mod frumos de a-L aștepta să vină și să-i trezească!

Când Isus a ajuns cu ucenicii în Betania, S-a oprit la o oarecare distanță de casa lui Lazăr și a trimis de acolo un mesaj celor două surori. El nu voia să vorbească cu ele acolo unde plânsetele bocitoarelor plătite umpleau atmosfera. De asemenea, unele dintre rudele familiei erau lideri importanți, dar erau împotriva lui Isus, așa că nu voia să-i întâlnească pe aceștia mai întâi.

Din cauza zgomotului, Maria nu a auzit mesajul de la Isus. Însă Marta s-a dus imediat la El. Primele ei cuvinte au fost: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu”. Citiți restul dialogului în Ioan 11:22-27.

Când, mai târziu, Maria a mers să-L întâlnească pe Isus, ea a îngenuncheat la picioarele Lui, iar primele ei cuvinte au fost la fel ca ale Martei. Oamenii din casă o urmaseră și toți L-au însoțit pe Isus la mormântul lui Lazăr. Între aceștia erau oameni care simțeau cu adevărat tristețe, dar erau și mulți care doar se prefăceau. Toți plângeau. Și Isus a plâns. El era trist pentru că acei oameni erau cu inima frântă, dar era trist și pentru că știa că unii dintre ei complotau pentru moartea Sa și aveau astfel să-și închidă singuri porțile cerului. Ioan 11:35-37

Când Isus le-a cerut să deschidă mormântul, deoarece mirosul ar fi fost puternic după patru zile în climatul acela cald, ei au protestat, dar L-au ascultat. Apoi Isus S-a rugat și a strigat: „Lazăre, vino afară!” Ce priveliște! La început au fost atât de uimiți, încât rămăseseră fără cuvinte. Apoi, cele două surori au fost umplute cu bucurie și mulțumire. Ce reuniune fericită! Ioan 11:39-45

Când Lazăr a ieșit afară din mormânt, s-a plâns el că Isus l-a chemat și l-a întors din cer? Nu, el nu fusese acolo. Nu știa nimic din ce se întâmplase în timpul celor patru zile cât fusese mort (Eclesiastul 9:5). Isus a spus: „Eu sunt învierea și viața”. El poate da viață celor morți pentru că El este „Viața”. El este însăși sursa vieții. „Toată plinătatea Dumnezeirii” este în El. Coloseni 2:9 

Și tu ai parte de acea viață când Isus trăiește în tine și te face părtaș „firii dumnezeești”. (2 Petru 1:4). Deci și tu poți să ai parte de „toată plinătatea lui Dumnezeu”. (Efeseni 3:19). Apoi — și nu uitați asta — „voi aveți totul deplin în El”. (Coloseni 2:10). Cât de minunat! Vrei să-i predai inima și dorințele tale?