Grija lui Dumnezeu pentru slujitorii Săi

Text de memorat

„La oameni lucrul acesta este cu neputință, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință.” (Matei 19:26)

Lui Dumnezeu Îi place să facă tot felul de lucruri ca să-i ajute pe oameni și Se bucură când ei Îl ascultă și Îl iubesc.

De-a lungul slujirii lui ca profet al lui Dumnezeu, Elisei s-a străduit să-i facă pe israeliți să nu se mai închine la idoli, ci lui Dumnezeu.

Elisei a fost preocupat în mod special de școlile profeților. Le-a vizitat deseori și i-a învățat pe elevi. În școlile acestea, tinerii studiau Legea și istoria poporului lui Dumnezeu, precum și lucrurile pe care le-a făcut Dumnezeu. Ei învățau cum să se roage și să se încreadă în Dumnezeu, cum să fie conducători înțelepți și învățători buni ai Cuvântului lui Dumnezeu.

Uneori, Dumnezeu a făcut minuni fără seamăn ca să le demonstreze tuturor oamenilor că Elisei era profetul Lui. O astfel de minune s-a întâmplat când Elisei a vizitat școala de la Ierihon. Elevii din școala aceasta aveau o problemă și au vorbit cu Elisei despre ea. 2 Împărați 6:1,2

Tinerii voiau să meargă la râul Iordan ca să taie niște copaci de pe mal. Astfel făceau rost de lemne ca să construiască o școală mai mare.

Elisei era bun și plin de Duhul Sfânt și, când tinerii l-au rugat să meargă cu ei, el a acceptat. Așa că Elisei și tinerii și-au luat securile și s-au îndreptat spre malul Iordanului. Unul dintre ei nu avea secure, așa că a împrumutat una. Crezi că a intenționat să aibă mare grijă de ea?

Poc! Poc! Poc! se auzea în timp ce tinerii de la școala din Ierihon tăiau cu securea. Ei erau cu Elisei aproape de Iordan, tăind copaci ca să aibă lemne să construiască o școală mai mare.

Apoi, dintr-odată, s-a întâmplat ceva îngrozitor. Partea de metal a securii împrumutate a alunecat de pe mânerul de lemn și a căzut în Iordan. S-a dus de tot la fund în apa mâloasă, unde nimeni n-o mai putea vedea. Ce i-a spus tânărul lui Elisei? 2 Împărați 6:5

— Unde a căzut? a întrebat Elisei. Tânărul i-a arătat locul unde căzuse și Elisei a tăiat o bucată de lemn și a aruncat-o în apă, în locul unde se scufundase securea. Ce s-a întâmplat? 2 Împărați 6:6

Cât de uimiți trebuie să fi fost toți când au văzut fierul greu de la secure plutind pe suprafața apei, lângă bucata de lemn! Ei știau că fierul nu poate pluti. Dumnezeu făcuse o minune.

— Ia-l, i-a zis Elisei tânărului. Imediat, el s-a întins și a luat fierul securii din apă. Era foarte recunoscător că Dumnezeu îl folosise pe Elisei ca să recupereze securea împrumutată.

În timp ce Dumnezeu îl folosea pe Elisei ca să-i ajute pe israeliți, Satana făcea tot posibilul să scape de ei. De data aceasta i-a determinat pe sirieni să înceapă să le facă necazuri israeliților.

Într-o zi, împăratul Siriei a avut o întâlnire secretă cu armata lui și au plănuit să se ascundă într-un loc de unde să-i poată surprinde pe soldații israeliți și să câștige bătălia.

Soldații sirieni s-au ascuns exact acolo unde le spusese împăratul. Dar Dumnezeu, care vede tot, știa unde erau sirienii și i-a spus lui Elisei. Ce a făcut Elisei? 2 Împărați 6:9 Apoi, regele din Israel a trimis spioni în locul precizat de Elisei. Cum era de așteptat, soldații inamici erau acolo. Așa că soldații israeliți nu s-au apropiat de locul acela.

Ascunzătoarea aceea nu a funcționat, așa că împăratul sirian a ales un alt loc în care să se ascundă. Din nou, Dumnezeu i-a spus lui Elisei, iar Elisei i-a spus la rândul lui regelui din Israel. În felul acesta, israeliții nu s-au mai bătut cu sirienii. Și lucrul acesta s-a întâmplat de multe ori.

Împăratul sirian era sigur că cineva îi divulga secretele și s-a supărat din cauza aceasta. Și-a chemat slujitorii și a zis: — Chiar nu vreți să îmi spuneți care dintre voi mă spionează pentru regele israeliților? Ce i-au răspuns slujitorii? 2 Împărați 6:12

Când a auzit așa ceva, împăratul le-a zis:
— Duceți-vă și vedeți unde este, ca să trimit să-l prindă.

Știa Dumnezeu despre planul secret al împăratului de a-l prinde pe Elisei? Cum avea să aibă grijă Dumnezeu de Elisei? 

Împăratul Siriei era supărat pentru că oriunde își trimitea soldații să se ascundă, Elisei afla și îi spunea regelui israelit. Așa că a trimis niște slujitori să afle unde era profetul. În curând, aceștia s-au întors și i-au spus împăratului lor:
— El este la Dotan. Imediat, împăratul sirian a adunat mulți soldați, cai și care și au mers toată noaptea până la Dotan. Apoi au făcut un cerc în jurul cetății pentru ca nimeni să nu poată ieși sau intra.

A doua zi devreme, slujitorul lui Elisei s-a trezit și și-a început lucrul pe care îl avea de făcut în ziua aceea. Când a văzut sutele de soldați, de cai și de care, a fost surprins și s-a speriat. S-a dus în grabă la Elisei și i-a zis:

— Acum ce-o să facem? Îi era teamă lui Elisei? Nu. El știa că Dumnezeu îi purta de grijă. Ce a zis profetul? 2 Împărați 6:16 Chiar dacă nu îi vedea, Elisei știa că îngerii lui Dumnezeu erau peste tot în jurul cetății Dotan. Ce i-a cerut Elisei lui Dumnezeu să facă? A răspuns Dumnezeu rugăciunii profetului? 2 Împărați 6:17

Îngerii sfinți ai lui Dumnezeu erau între Elisei și soldații sirieni, ocrotindu-l. Va trimite Dumnezeu îngeri să aibă grijă și de tine? Psalmii 34:7

Elisei era la Dotan, înconjurat de soldații sirieni care veniseră să-l prindă. Dar Dumnezeu Își trimisese îngerii ca să-l ocrotească pe Elisei, iar aceștia erau peste tot în jurul cetății, între el și inamici.

În timp ce soldații sirieni se apropiau de Dotan, Elisei s-a rugat din nou, astfel: „Lovește, rogu- Te, pe poporul acesta cu orbire!” Ce rugăciune ciudată! Domnul știa însă ce avea de gând Elisei și a făcut ce I-a cerut el, orbindu-i pe soldații sirieni, care nu mai puteau vedea nimic, nici măcar pe Elisei.

După aceea, Elisei s-a dus să-i întâmpine pe soldații orbi. — Nu acesta este drumul și nu aceasta este cetatea, a zis el. Veniți după mine și vă duc eu la omul pe care îl căutați. Așa că toți soldații orbi l-au urmat pe Elisei direct în cetatea Samaria, unde locuia regele lui Israel. Dar bineînțeles că ei nu știau acest lucru, pentru că nu puteau vedea pe unde mergeau.

Apoi Elisei s-a rugat din nou: „Doamne, deschide-le ochii oamenilor acestora să vadă!”

Așa că Dumnezeu i-a făcut pe toți soldații în stare să vadă din nou. Și ce au văzut trebuie să-i fi surprins și speriat. Erau prinși în mijlocul Samariei, înconjurați de israeliți! Regele lui Israel era încântat. Ce oportunitate excelentă să scape de cei mai răi dușmani! Ce a zis el? 2 Împărați 6:21

Ce spune Dumnezeu că ar trebui să le facem dușmanilor noștri? Proverbele 25:21,22

Mulți soldați sirieni erau prinși în interiorul cetății israelite Samaria. Ei veniseră la Dotan să îl prindă pe Elisei, dar Dumnezeu îi lovise cu orbire, iar Elisei îi condusese în Samaria. Regele din Israel era bucuros că are ocazia de a scăpa de vrăjmașii lui. Dar Elisei a avut o altă idee. S-a gândit că era un moment potrivit ca să le arate sirienilor puțin din cum era cu adevărat Dumnezeul cerului. Ce i-a spus Elisei regelui să facă? 2 Împărați 6:22

Așa că israeliții au organizat pe loc o mare petrecere pentru dușmanii lor. Când mâncarea a fost gata, soldații sirieni s-au așezat, au mâncat și au băut apa pe care israeliții le-au dat-o. Când au terminat, ei au plecat din Samaria și s-au întors în țara lor. După aceea, armata siriană nu i-a mai necăjit pe israeliți mult timp.

Nu-i așa că este minunat cât de mult bine poate face Dumnezeu printr-un singur om care Îl iubește și Îl ascultă? Elisei nu a făcut nimic din toate acestea prin puterea lui, nu-i așa? O, nu! Nimeni nu poate face nimic bun fără Dumnezeu. Dar, cu Dumnezeu, toate lucrurile sunt posibile, la fel cum spune și textul nostru de memorat.

Dumnezeu vrea să te folosească și pe tine să faci lucruri minunate pentru a-i ajuta pe cei din jur. Pe cine poți ajuta astăzi?

De ce trebuiau tinerii de la școala profeților să taie copaci? Cine a făcut să plutească securea de împrumut?

Poate Dumnezeu să facă orice? Te poate ajuta dacă pierzi vreun lucru? Ce a văzut slujitorul lui Elisei după ce Elisei s-a rugat la Dumnezeu să-i deschidă ochii?

Pe cine trimite Dumnezeu să aibă grijă de noi? Ce le-a spus Elisei israeliților să le dea soldaților sirieni? Cum ar trebui să-i tratăm pe oamenii care nu sunt buni cu noi?

Un tigru în Kalaw - Seria „Micuța Amy în Birmania” (XII). De Amy Sherrard

Într-o dimineață, în timp ce familia era în vacanță în orășelul Kalaw, Mami a dus o canistră mare și goală de petrol în spatele cabanei. „Chiar aș putea să o refolosesc”, le spuse ea celorlalte femei care stăteau nu departe.

Mami a luat canistra și a mirosit-o prin mica deschizătură din partea de sus.
— Bleah! zise ea și își trase nasul înapoi. E goală, dar încă miroase a petrol!
— Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă ai arunca înăuntru un chibrit aprins. Ar putea îndepărta tot mirosul, sugeră una dintre femei. Mami se gândi că era o idee bună, așa că a adus afară o cutie de chibrituri, a aprins unul și l-a aruncat în canistră.

BUM! Canistra a explodat în aer și toate femeile au fugit în timp ce canistra zbura în toate direcțiile, pocnind și izbindu-se de tot ce era în jur până când, în cele din urmă, a căzut pe pământ. Uitându-se la canistra făcută bucăți, femeile erau recunoscătoare că niciuna dintre ele nu se rănise și învățaseră o lecție importantă: niciodată să nu aprinzi un chibrit lângă un recipient cu petrol, benzină sau motorină. Tu ești mai mic, dar știi deja această lecție, nu-i așa? De fapt, copiii nu trebuie să aprindă deloc chibrituri, nicăieri.

Într-o seară, un misionar care lucra în inima junglei birmaneze a venit în vizită la cabana familiei lui Amy. Nu fusese căsătorit niciodată, așa că era singur mai tot timpul. Prin junglă, misionarul purta mereu cu el o pușcă, pentru că pe acolo trăiau animale sălbatice periculoase.

Amy asculta în timp ce misionarul povestea multe întâmplări despre oamenii care învățau despre Isus. El a mai povestit și multe situații înspăimântătoare când a scăpat de animale sălbatice. Inima lui Amy bătea cu putere în timp ce asculta. Dar, la un moment dat, în timp ce îl ascultau pe acest misionar, au auzit un răget ciudat, foarte tare și înfricoșător.
— Ce-a fost asta? vru Amy să știe.
— E un tigru, zise misionarul.
— Un tigru?! Acum Amy era cu adevărat speriată.
— Da, și trebuie să fie destul de aproape.

În timp ce Tati închidea ferestrele și aprindea lumina pe verandă, au auzit un scheunat și niște zgârieturi la ușă. Amy era cuprinsă de panică.
— E un tigru! Ce ne facem? Poate să pătrundă înăuntru? Misionarul a ascultat câteva secunde.
— Nu, nu este un tigru, le spuse el. Cred că este un câine. A auzit urletul tigrului și probabil că-i și simte mirosul. Este speriat și vrea să intre undeva să fie în siguranță. Apoi, misionarul s-a dus la ușă, iar Amy și-a ținut respirația când acesta a crăpat puțin ușa și s-a uitat la câinele speriat.
— O să fii în siguranță aici, îi spuse el câinelui. Sunt sigur că tigrul a găsit ce căuta, așa că nu fi speriat! Misionarul a rămas și la altarul familial de seară, iar părinții lui Amy au vorbit despre cât de minunat urma să fie cerul, unde animalele vor fi blânde și toți vor fi în siguranță.

După rugăciune, curajosul misionar s-a dus în cabana lui. Cuibărindu-se sub plapumă, Amy a continuat să se gândească la cer mult timp până ce a adormit.