Din moarte la viață

Lunga zi de suferință a trecut. Isus ajunsese la capăt. „S-a sfârșit!” a spus El, apoi a murit. Îți aduci aminte de ce a murit Isus? Pedeapsa pentru păcat este moartea. Isus nu a făcut nimic rău, dar a suportat pedeapsa pentru păcatele noastre, ca noi să putem alege să-L ascultăm și să trăim.

Când a murit Isus a fost un cutremur puternic. Pământul s-a cutremurat, stâncile uriașe s-au rostogolit din munți și multe morminte s-au deschis. Toți oamenii s-au speriat și apoi au fost trântiți la pământ. Cutremurul, întunericul, răbdarea lui Isus și cuvintele Lui: „S-a sfârșit!” – toate aceste lucruri l-au făcut pe centurionul roman de la cruce să fie sigur că Isus era cineva deosebit. Ce a spus el? Matei 27:54

În momentul morții lui Isus, preotul din templu era gata să înjunghie mielul pentru jertfa de seară. Dar ceva l-a speriat atât de tare încât a scăpat cuțitul și a lăsat mielul să fugă. Ce s-a întâmplat? Marcu 15:38 

Perdeaua era o draperie specială atârnată în fața Locului Preasfânt. Nimeni în afară de marele-preot nu putea intra în această încăpere specială. Acum însă oricine putea privi înăuntru. Dumnezeu a rupt perdeaua pentru a le arăta oamenilor că nu mai erau necesare templul, preoții și mielul de jertfă. Isus, Mielul lui Dumnezeu, murise ca Jertfă pentru toate păcatele noastre. Acum El este Marele nostru Preot din ceruri.

Se apropia Sabatul. Preoții nu voiau ca Isus să mai rămână pe cruce, astfel încât oamenii să nu mai vorbească despre El și să nu se mai gândească la El. Așa că i-au cerut lui Pilat, iar el a fost de acord, ca soldații să-L dea jos pe Isus de pe cruce.

Preoții și conducătorii voiau să fie siguri că Isus era mort cu adevărat înainte de a-L da jos de pe cruce. Au cerut unui soldat să înfigă vârful unei sulițe în coasta/ abdomenul lui Isus. Fără să-și dea seama, ei împlineau ce spusese profetul Zaharia. Ioan 19:36,37

Ioan se afla lângă cruce când a murit Isus și a văzut toate aceste lucruri întâmplându- se. Nu mai fusese niciodată atât de trist ca atunci. Îl iubea pe Isus foarte mult și dorea să pună trupul lui Isus într-un mormânt frumos. Dar el nu avea mormânt și nici bani ca să cumpere unul.

În timp ce Ioan se întreba ce să facă, doi conducători evrei importanți și foarte bogați, pe nume Iosif și Nicodim, au venit în ajutor. Cu grijă și respect, Iosif, Nicodim și Ioan au coborât corpul lui Isus de pe cruce și l-au învelit într-o pânză frumoasă de in. Lacrimile le brăzdau fețele în timp ce Îl duceau împreună și cu mare grijă pe Isus spre mormântul cel nou al lui Iosif. Ce au făcut atunci? Matei 27:60

În timp ce Iosif, Nicodim și Ioan așezau trupul lui Isus în mormânt, câteva dintre femeile care Îl iubeau pe Isus priveau scena. Pentru o vreme au stat deoparte plângând, apoi au mers acasă și s-au odihnit în Sabat, așa cum le spunea porunca să facă.

Ce Sabat a fost acela în care Isus Se odihnea liniștit în mormântul Său! Îngerii cerului erau fericiți că Isus câștigase lupta cu Satana. Ucenicii însă plângeau întruna. Ei își pierduseră toată speranța că Isus era Fiul lui Dumnezeu. Au uitat ei tot ce le-a spus Isus? Marcu 10:33,34

Iosif și Nicodim s-au gândit foarte mult la Isus și amândoi au ajuns la convingerea că El era Fiul lui Dumnezeu. În sfârșit, Nicodim a înțeles ce îi spusese Isus cândva, mai demult. Ioan 3:14,15

Bolnavii au venit la templu să-L caute pe Isus și, când au înțeles că mai-marii evreilor Îl omorâseră, toți au început să plângă. Of, cât ar mai fi dorit ca Isus să-i ajute!

Mulți oameni au studiat Biblia în ziua aceea și au înțeles mai multe despre Isus, că El era Mesia pe care Dumnezeu a promis că Îl trimite. Conducătorii care L-au ucis pe Isus se simțeau vinovați și se temeau. Au venit la Pilat și i-au cerut să pună soldații de pază la mormântul lui Isus. De ce? Matei 27:63,64 

Pilat a fost de acord. „Duceți-vă și faceți cum știți mai bine”, a zis el. Așa că mai-marii evreilor au pus o sută de soldați la mormântul lui Isus și au făcut tot ce puteau mai bine să fie siguri că El va sta acolo pentru totdeauna.

Isus a murit vineri. Apoi a venit sâmbăta, Sabatul, când toți se gândeau la Isus. Când a apus soarele în ziua de Sabat, începea ziua întâi a săptămânii. Era deja a treia zi de când Isus murise.

Isus a rămas liniștit în mormântul Său toată această noapte lungă. Afară, o sută de soldați romani puternici, în stare de alertă, Îl păzeau. Satana și îngerii săi răi și puternici erau și ei acolo. Se străduiau să-L țină pe Isus în mormânt pentru totdeauna.

Putea cineva să-L împiedice pe Isus să-și împlinească promisiunea de a învia? Sigur că nu. Și mulți îngeri puternici ai lui Dumnezeu erau prin preajmă, supraveghindu-L pe Isus și gata de a-L saluta de îndată ce avea să învie. Era încă foarte întuneric când, deodată, s-a stârnit un mare cutremur. Gabriel, cel mai puternic înger al lui Dumnezeu, a coborât din cer. Cum arăta el? Matei 28:2,3

Când l-au văzut pe Gabriel, îngerii lui Satana au zburat toți în toate părțile, cuprinși de frică. Ce au făcut soldații romani cei puternici? Matei 28:4 

Gabriel a îndepărtat piatra uriașă de la ușa mormântului ca și când ar fi fost o pietricică. Apoi a strigat cu voce puternică: „Fiul lui Dumnezeu, vino afară! Tatăl Tău te cheamă!” Isus S-a ridicat și a ieșit din mormânt, spunând: „Eu sunt Învierea și Viața.” Soldații romani au văzut și au auzit tot. Ce povestire uimitoare aveau ei de spus!

Când Isus a pășit afară din mormânt, îngerii sfinți s-au aplecat în adorare și I-au spus bun-venit cu cântări de bucurie și laudă.

Dar soldații romani nu puteau decât să privească uimiți fața strălucitoare a lui Isus. Acum știau că Cel pe care L-au batjocorit și crucificat, Cel pe care ei L-au încoronat cu o coroană de spini era Fiul lui Dumnezeu. Cât de teribil de rău se simțeau!

După ce Isus și îngerii au plecat, lumina a dispărut. Acum soldații au putut să se ridice. Picioarele le tremurau, dar ei s-au grăbit să ajungă cât mai repede în Ierusalim. Pe drum povesteau tuturor ce au văzut și auzit și cum a înviat Isus din morți. Soldații doreau să ajungă la Pilat, dar, când au auzit vestea, preoții și conducătorii au trimis repede mesageri să le spună soldaților să vorbească mai întâi cu ei.

Cât de ciudat arătau acești soldați mari și puternici! Ei tremurau de frică și aveau fețele palide. Au spus ei preoților toate lucrurile pe care le-au văzut și le-au auzit? Matei 28:11 

„Cel care a fost crucificat era chiar Fiul lui Dumnezeu!” au exclamat soldații. „Am auzit un înger care spunea că Isus este Maiestatea cerului și Împăratul slavei.” Acum preoții erau mai speriați decât înainte. Ce aveau să facă?

Soldații romani tocmai le-au povestit preoților tot ce au văzut și auzit și că Isus era viu. Acum era rândul preoților să se sperie. Caiafa, marele-preot, era atât de speriat încât nu mai putea să spună nimic.

Până la urmă, când soldații erau pe punctul să plece, Caiafa i-a chemat să le spună: „Să nu spuneți nimănui despre cele întâmplate.”

Dacă L-ai fi văzut pe Isus înviind, ai fi dorit să spui oricui despre acest lucru? Sigur că da. Dar preoții nu doreau ca soldații să le spună oamenilor că Isus era viu. Ce minciună au cerut ei soldaților să spună? Matei 28:13

Soldații nu doreau să spună o minciună. Soldații care ar fi dormit în post ar fi fost pedepsiți cu moartea. Așa că preoții le-au dat mulți bani și au promis că vor vorbi cu Pilat să nu-i pedepsească. Ce au făcut atunci soldații? Matei 28:15 

Erau însă și alți oameni care spuneau adevărul. Cutremurul care a zguduit pământul, la moartea lui Isus, a deschis mormintele multor oameni credincioși și buni. Al doilea cutremur care a zguduit pământul, la învierea lui Isus, i-a adus la viață pe acești oameni neprihăniți. Ei au intrat în cetate și le-au spus oamenilor că Isus este viu. Te bucuri că ei aveau o asemenea veste minunată de spus?

Mesagerul special al lui Dumnezeu (25). De Amy Sherrard

Fetița din povestirea noastră a trăit cu mult timp în urmă. Nu știm cum o cheamă, dar îi vom spune Ella. Avea șase ani și era sigură că era cea mai fericită fetiță din toată lumea. 

De multă vreme își dorea o umbreluță care să fie a ei. Acum avea una și era mai drăguță decât s-ar fi așteptat. Ella nu voia ca ceva să-i strice umbrela sau să o păteze cumva. Mama a zâmbit când Ella i-a spus că nu voia nici măcar ca umbrela să se ude. 

Când a venit vremea de culcare, Ella s-a hotărât să se culce cu prețioasa ei umbrelă în locul păpușii sau al ursulețului ei. Și așa a făcut. Când familia a mers la o adunare de tabără, sigur că Ella și-a luat umbrela. Pe vremea aceea nu erau programe și pentru copii, așa că Ella a stat tăcută lângă mama ei și încerca să asculte. Umbrela stătea alături. Ellen White participa la întâlnire și a zâmbit când a dat cu ochii de micuța Ella. 

Într-o zi, predicatorul a vorbit despre importanța păzirii poruncii întâi. Ella știa că porunca zice: „Să nu ai alți dumnezei afară de Mine.” Ella știa că acest lucru înseamnă să nu ne închinăm la idoli, ca popoarele necreștine. Dar predicatorul a început să explice că un idol este orice lucru pe care îl iubim mai mult decât pe Isus. El a spus că ar trebui să predăm idolii noștri lui Isus. 

Oh! Ella Îl iubea pe Isus, dar deodată s-a întrebat dacă nu cumva își iubea umbrela mai mult decât Îl iubea pe Isus. Inima a început să-i bată cu putere și a strâns la piept prețioasa ei umbrelă. „Oh, ce să fac?” se întreba ea ascultându-l pe predicator. Apoi și-a adunat gândurile. A uitat de toți oamenii care se aflau împrejurul ei. A început să se roage cu voce tare: „Oh, Isuse, eu chiar Te iubesc mai mult decât pe umbrela mea. Uite, Ți-o dau Ție!” 

Ellen White și mulți alții aveau ochii îndreptați spre micuța Ella. Atunci mama ei s-a ridicat și a explicat cât de mult îndrăgea fetița ei umbrela aceasta și că, deși nu era destul de mare, s-a decis să nu fie în viața ei nimic mai important decât Isus. Când mama s-a așezat la locul ei, mulți oameni aveau lacrimi în ochi. Ei se gândeau la idolii lor pe care trebuiau să-i predea lui Isus. 

După întâlnire, mama i-a spus Ellei că lui Isus Îi plăcea că ea dorea să-I dea Lui umbrela și că, întrucât arătase că Isus era Cel mai important pentru ea, putea să păstreze umbrela și s-o folosească. Mulți oameni de la acea întâlnire I-au dat lui Isus idolii despre care știau că nu ar trebui să îi mai păstreze. Ellen White nu a uitat-o niciodată pe Ella și ceea ce a făcut ea. Gestul fetiței a încurajat-o chiar și pe Ellen White să nu facă niciodată altceva decât ce îi spune Isus să facă. 

Te poți gândi la niște idoli care ne ispitesc și pe noi să îi iubim mai mult decât pe Dumnezeu? Ce zici de acele lucruri despre care știm că nu sunt bune pentru noi să le privim, să le ascultăm sau să le mâncăm? Ai putea numi câteva? Când alegem să-L ascultăm pe Isus și nu mai facem aceste lucruri rele, arătăm noi că Îl iubim mai mult decât orice?