De la îndoială la credință

Text de memorat

„Cine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne în el, și el, în Dumnezeu.” (1 Ioan 4:15)

Isus fusese mort timp de trei zile. Dar acum El era viu. Unii oameni credeau că El era viu, dar alții nu credeau.

Înainte să moară pe cruce, Isus le-a spus ucenicilor de multe ori că El avea să moară. Dar le-a mai spus și că, după trei zile, va învia. Și le-a promis că ei aveau să-L vadă. Marcu 10:33,34

Când a murit Isus pe cruce, preoții și conducătorii și-au adus aminte că El spusese că va învia după trei zile. Ei știau că tot ceea ce spusese Isus chiar s-a întâmplat. Așa că i-au cerut lui Pilat să sigileze mormântul lui Isus și să îl păzească cu 100 de soldați. Preoții doreau să fie siguri că Isus va rămâne în mormânt pentru totdeauna. Matei 27:62,63 

Ucenicii lui Isus și-au adus aminte ce spusese El? Nu, ei nu și-au adus aminte. De aceea ei plângeau întruna când a murit Isus. Ei credeau că nu Îl vor mai vedea niciodată. Speranța lor a dispărut pentru că au uitat cuvintele lui Isus. 

Dar Maria și cealaltă femeie care Îl iubea pe Isus, ele și-au adus aminte că El a promis că va învia a treia zi? Nu, nici ele nu și-au adus aminte. Așa că și ele erau foarte triste când Isus a murit. Dacă prietenii lui Isus și-ar fi adus aminte cuvintele Lui, ar mai fi fost ei triști? Este foarte important ca noi să ne aducem aminte și să credem ce spune Isus.

Când a murit Isus, ucenicii Lui erau triști și femeile, prietenele Lui, erau la fel de triste. De ce? Pentru că toți au uitat promisiunea lui Isus că va învia după trei zile. După ce Isus a înviat, îngerii le-au întâlnit pe Maria și pe celelalte femei care plângeau la mormântul gol al lui Isus. Îngerii le-au încurajat aducându-le aminte promisiunea lui Isus. În cele din urmă, femeile și-au adus aminte ce spusese Isus. Luca 24:5-8

Apoi, îngerii le-au spus femeilor: „Mergeți și spuneți- le ucenicilor – și lui Petru – că El merge înaintea voastră în Galileea, unde Îl veți vedea, așa cum a spus.” Femeile au ascultat ce le-au spus îngerii. Ele au alergat repede să le dea vestea că Isus este viu ucenicilor, care plângeau. Dar au crezut ucenicii această veste bună? Luca 24:11 

Când au auzit ce au spus femeile, Petru și Ioan au alergat la mormânt să vadă ce s-a întâmplat. Ioan a alergat mai repede decât Petru, așa că a ajuns primul la mormânt. Când a privit înăuntru, Ioan a văzut că pânzele de înmormântare erau împachetate frumos și s-a convins că Isus este viu. Dar ceilalți ucenici nu au crezut că Isus era viu. Erau plini de îndoială și continuau să plângă deoarece credeau că Isus era încă mort. Credința lor era atât de mică încât nu le-au crezut nici măcar pe femei, care erau prietenele lor. Dar, vai, cât de mult Îl iubeau pe Isus și doreau să fie iar cu El!

Pentru că nu au crezut că Isus a înviat, ucenicii au plâns și au fost triști toată ziua. Deși ei se îndoiau, Isus încă îi iubea. Astăzi vom vorbi despre cum i-a ajutat Isus pe prietenii Lui să creadă.

La început, Maria nu era chiar sigură că Isus este viu. Dar Isus continua să o iubească foarte mult. Îți aduci aminte cum a ajutat-o Isus pe Maria să creadă că era viu? Ioan 20:16 Mai târziu în aceeași zi, doi dintre prietenii lui Isus au pornit la drum spre casa lor din Emaus. Ei plângeau în timp ce vorbeau despre Isus. Au aflat că mormântul lui Isus era gol, dar nu știau că El este viu. Îți aduci aminte cum mergea Isus alături de ei pe drum, explicându-le Biblia? Când L-au recunoscut și au crezut că El era viu cu adevărat? Luca 24:30,31 

Încet, încet, tot mai mulți prieteni de-ai lui Isus au încetat cu îndoiala lor și au crezut că El era viu cu adevărat. I-a făcut credința lor să fie fericiți? Duminică dimineața, zece ucenici care nu erau siguri se aflau în camera de sus. Dintr-odată, ei L-au văzut pe Isus stând în mijlocul lor. Isus le-a spus: „Pace vouă!” 

Deși Isus era în mijlocul lor, bieții ucenici, ei tot erau plini de frică. Așa că Isus i-a întrebat: „De ce sunteți atât de tulburați? De ce vă îndoiți în inimile voastre?” Cum avea să-i ajute Isus pe acești ucenici plini de îndoială să creadă că El este viu și continuă să-i iubească?

Cei mai mulți dintre ucenici stăteau împreună în camera de sus, unde participaseră la masa de Paște împreună cu Isus. Duminică seara, Isus a venit acolo să-i ajute să nu se mai îndoiască și să înceapă să creadă că El este viu. Dorea să-i convingă că îi iubea încă foarte mult. Ucenicii nu au văzut când a intrat Isus în încăpere. El a apărut brusc în mijlocul lor.

Ucenicii s-au speriat când L-au văzut. Dar Isus le-a vorbit prietenos. Le-a arătat urmele rănilor făcute de cuie în mâinile și picioarele Sale. Ei încă nu erau siguri că era chiar Isus al lor. Cum i-a ajutat Isus să creadă? Luca 24:41-43

Până la urmă, ucenicii au crezut și I-au spus bun-venit lui Isus. Nu mai fuseseră niciodată atât de fericiți. Dar unul dintre ucenici nu se afla în cameră atunci când a venit Isus în seara aceea. Care era numele lui? Ioan 20:24 

Mai târziu, ceilalți ucenici i-au spus lui Toma: „Noi L-am văzut pe Domnul!” I-au povestit cum a venit Isus în cameră, deși ușile erau bine închise. I-au spus că au văzut urmele rănilor de la mâinile și picioarele Lui. I-au povestit cum a mâncat Isus ceea ce I-au oferit. Dar Toma încă nu credea că Isus era viu. Iar necredința lui îl făcea foarte nefericit. Ce avea să se întâmple cu Toma? Oare încă Îl mai iubea Isus și avea să îl ajute?

Isus era viu, dar câți oameni credeau acest lucru? Soldații care fuseseră la mormântul lui Isus L-au văzut ieșind din mormânt plin de lumină și strălucire, așa că ei erau convinși că Isus este viu.

Preoții credeau ceea ce le spuseseră soldații. Ei și-au adus aminte că Isus a promis că va învia. Dar ei nu se bucurau, pentru că nu Îl iubeau pe Isus. Și Pilat credea ce au povestit soldații. Dar nici el nu se bucura, pentru că îi lăsase pe conducători să-L răstignească pe Isus. Acum se simțea vinovat și îi era frică.

La început, femeile nu știau că Isus era viu, dar acum ele credeau și erau foarte fericite. Nici ucenicii lui Isus nu au crezut că Isus era viu. Dar El i-a ajutat pe toți să creadă, și acum toți erau fericiți. Toți ucenicii lui Isus au trecut de la necredință la credință – în afară de Toma. Toma a ascultat tot ce au povestit ucenicii despre ce au văzut și au auzit. Dar Toma a ales încă să nu creadă. Ce spunea el încontinuu? Ioan 20:25 

Mai mult de o săptămână, Toma a continuat să aibă îndoieli. Din această cauză, el era foarte trist și fără speranță. Văzându-i pe ceilalți ucenici că se bucură, el devenea și mai trist. 

Întotdeauna este foarte periculos să alegi să nu crezi. Ar trebui vreodată să ne îndoim de ceea ce spune Isus? Sau ar trebui întotdeauna să credem că ceea ce spune El este adevărat? Suntem întotdeauna în siguranță când credem ce spune Isus?

Toți ucenicii au trecut de la îndoială la credința că Isus era viu – dar Toma, nu. Toma nu a avut încredere în cuvintele prietenilor săi care Îl văzuseră și Îl auziseră pe Isus. El a ales să nu creadă, așa că nu a crezut. Pentru că a ales să nu creadă, Toma era foarte trist și nefericit. În plus, se simțea jignit că Isus venise la ucenici în timp ce el lipsise.

O parte dintre ucenici locuiau acum într-o încăpere mare, în camera de sus, unde se întâlneau de obicei seara. Dar Toma lipsea. Totuși, într-o seară, Toma s-a decis să se întoarcă la ceilalți ucenici, chiar dacă el continua să nu creadă. Toma Îl iubea foarte mult pe Isus și ar fi vrut să poată crede că este viu. În timp ce luau cina împreună, ucenicii vorbeau despre Isus. Deodată, Isus a apărut în mijlocul lor, în cameră. Le-a spus din nou: „Pace vouă!” Apoi Și-a întins mâinile către Toma. Ce a spus Isus? Ioan 20:27

Când L-a văzut pe Isus cu propriii săi ochi, Toma a crezut că Isus este viu. El a spus: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” Isus l-a mustrat cu blândețe pe Toma. Ce i-a spus El? Ioan 20:29 

Lui Isus I-ar fi plăcut ca Toma să aibă încredere în cuvintele celorlalți ucenici, atunci când aceștia i-au spus că El este viu. Este foarte important să credem și să avem încredere, nu-i așa? Îi place lui Isus că noi credem toate cuvintele Sale din Biblie?

Este ușor să uiți cuvintele lui Isus atunci când te simți singur și trist? Ce este îndoiala? Este să crezi că ce a spus Isus nu este adevărat? 
Ar trebui să ne îndoim noi de cuvintele lui Isus? Suntem în siguranță atunci când credem ce spune Biblia? Îl mai iubea Isus pe Toma chiar dacă el s-a îndoit atât de mult timp? 
Îl putem vedea acum pe Isus așa cum L-a văzut Toma? Putem crede cuvintele ucenicilor care L-au văzut pe Isus? Tu crezi în Isus? Crezi toate cuvintele din Biblie?

Castorii. De James Dietrich

La finalul lecției de săptămâna trecută era o imagine cu o casă de animale. Ai ghicit ce fel de animal locuiește în acea casă? Dacă ai crezut că este o casă de castor, să știi că ai dreptate. Aceasta se cheamă vizuină. Acum să ne uităm cu atenție la imaginea cu vizuina de castor. Este ea construită pe uscat sau în apă? Este construită în apă.

Cum crezi că ajunge apa la vizuină? Adesea castorii construiesc baraje de-a curmezișul râului pentru a face un lac sau o baltă. Castorii nu pot alerga foarte repede, dar pot înota foarte bine, așa că ei se simt mult mai în siguranță atunci când se află în apă. Când lucrează pe uscat, doborând un copac sau făcând altceva, castorii sunt foarte grăbiți. La primul semn de pericol, castorul aleargă cât poate de repede înapoi în balta sa. Acesta este cel mai sigur loc în care se poate afla.

De asemenea, balta este cel mai sigur loc în care castorul își poate construi locuința. Ca să își construiască o vizuină, castorii adună o grămadă de bețe și de noroi. Baza grămezii este sub apă, iar vârful este deasupra apei – partea pe care tu o vezi în imagine. Apoi castorul se scufundă și începe să sape și să roadă, până își face loc în grămada de bețe și crengi. În interiorul grămezii, castorul face un tunel care urcă până deasupra apei, unde construiește două camere. Una este pentru hrană și pentru a se usca atunci când iese din apă. Cealaltă este pentru dormit și îngrijirea puilor.

Acum știi de ce castorii își construiesc vizuinile în apă. Fiindcă intrarea în vizuină este sub apă, castorii sunt bine protejați când se află în casă. Dușmanii lor nu pot înota și nu pot intra în casă. Știi că și noi avem nevoie de un loc în care să fim în siguranță? Dușmanii castorilor sunt urșii, vulpile și pisicile sălbatice, dar dușmanul nostru este Satana. Cine ne poate apăra pe noi de Satana? Isus este Cel care ne ajută, dacă Îl rugăm frumos. Și oh, cât de mulțumitori ar trebui să fim pentru ajutorul Lui!

„Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt și se odihnește la umbra Celui Atotputernic zice despre Domnul: «El este locul meu de scăpare și cetățuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!»” (Psalmii 91:2).