1 Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui.

INTRODUCERE - "Natura şi revelaţia mărturisesc deopotrivă despre iubirea lui Dumnezeu" (SC 9). Afirmaţia aceasta ar putea foarte bine să fie motoul al Psalmului 19. Acest psalm este poate cel mai binecunoscut şi mai popular dintre psalmii dedicaţi naturii. El este o meditaţie plină de recunoştinţă cu privire la revelaţia lui Dumnezeu în lumea naturii şi în legea Sa. În primele şase versete ale psalmului (vezi 4T 15), David vorbeşte despre slava lui Dumnezeu, aşa cum e văzută în cele create de El. În v. 7-10 el vorbeşte despre slava lui Dumnezeu, aşa cum e arătată în lege. În v. 11-13, el tratează influenţa acestor adevăruri asupra caracterului şi comportamentului, iar în v. 14 se roagă să fie ferit de păcat. Parcă îl şi vezi autorul stând sub cerul liber la răsăritul soarelui, lăudând pe Iehova în sunetele frumoase ale acestui psalm. Se poate ca filozoful Kant să fi cugetat la Psalm 19 când a scris: "Două lucruri îmi umplu sufletul de temere sfântă şi de uimire tot mai mare: spectacolul cerului înstelat, care ne spulberă efectiv ca fiinţe fizice, şi legea morală, care ne conferă

o demnitate infinită ca agenţi inteligenţi." Imnul creaţiunii de Joseph Addison, "Firmamentul spaţios", este o parafrazare liberă a ideilor din Psalmul 19. Cele dintâi versete ale psalmului constituie tema corului: "Cerurile spun" din inspiratul oratoriu Creaţiunea de Haydn, la sfârşitul părţii întâi.

Cu privire la preambul, vezi p. 616, 627.

1. Cerurile. Cerurile materiale aşa cum se arată privirilor noastre - domeniul soarelui, al lunii şi al stelelor (vezi Genesa 1,1.8.9.14.16.17.20).

Slava. Înţelepciunea, puterea, iscusinţa, bunăvoinţa - lucrurile care alcătuiesc slava lui Dumnezeu. Dacă arunci o simplă privire asupra cerului e suficient să înţelegi slava lui Dumnezeu. Cu cât mai mare este descoperirea aceea când cerurile sunt cercetate în detaliu cu telescoapele de mare putere, moderne.

Dumnezeu. Ebr. 'El (vezi vol. I, p. 171).

Întinderea. [Firmamentul, KJV]. Ebr. raqia? (vezi la Genesa 1,6). Cuvântul "firmament" vine de la latinescul firmamentum, felul cum Vulgata redă pe raqia?. Firmamentum, literal, "un suport", corespunde grecescului stereoma, redarea LXX a lui raqia?. Traducerea, stereoma, poate proveni din ideea veche că cerurile sunt o boltă solidă, tare. Prin splendoarea şi ordinea lor, cerurile contrazic teoria evoluţiei. Ele nu sunt lucrarea întâmplării, ci creaţiunea lui Dumnezeu. Frumuseţea şi modul în care sunt aranjate demonstrează existenţa lui Dumnezeu. Prin ele, Dumnezeu poate fi cunoscut chiar şi de către păgâni, "aşa că nu se pot dezvinovăţi" (Romani 1,19.20). Prin cele create de El, Dumnezeu vorbeşte inimii păgânilor (DA 638). Ideea aceasta e dezvoltată în v. 2-4.


2 O zi istorisește alteia acest lucru, o noapte dă de știre alteia despre el.

O zi istoriseşte alteia. Fiecare zi transmite zilei următoare mesajul puterii lui Dumnezeu. Omul este impresionat de continuarea fără sfârşit a mărturiei: fără oprire sau schimbare mesajul este transmis mai departe.

Istoriseşte. [Exprimă, KJV]. Literal, "a scoate baloane de săpun".

O noapte dă de ştire alteia. În a doua jumătate a paralelismului acestui verset, este scoasă în evidenţă ideea nesfârşitului. Despre corpurile cereşti ale nopţii înstelate, vezi la Psalm 8,3.


3 Și aceasta fără vorbe, fără cuvinte al căror sunet să fie auzit:

Al căror sunet să fie auzit. [Unde glasul nu e auzit, KJV]. Ideea este că deşi cerurile n-au un limbaj al lor (vezi v. 1 şi 2), glasul lor nu poate fi auzit; el nu vorbeşte urechii, ci inimii înţelegătoare. Addison cânta:

"Şi dacă toate mut plutesc

pe lângă globul pământesc?...

Dar minţii-n bucuria lor

Îi cântă toate-n falnic cor."


4 dar răsunetul lor străbate tot pământul, și glasul lor merge până la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui.

Răsunetul.[Funia, KJV]. Ebr. qaw, "funie de măsurat", folosită pentru a determina hotarele. LXX are phthoggos, "sunet" sau "vorbire", poate citind qol în loc de qaw; de aici traducerea RSV "glas". Dacă e acceptat al doilea sens, aşa cum sugerează paralelismul lui qaw cu ebraicul tradus "cuvinte" [KJV, "glas" trad. Cornilescu] din a doua parte a versetului, este subliniat glasul mut, dar clar înţeles din versetul 3. "Pentru evrei lumea părea plină de răsunetul melodios al unei puternice orchestre, a cărei muzică era un fel de Te Deum de laudă la adresa Creatorului şi Păstrătorului vieţii ei" (Baldwin). Pavel citează versetul acesta parţial pentru a ilustra progresul mondial al Evangheliei (Romani 10,18).

Tot.[Prin tot, KJV]. Ebr. be, tradus "până la" în expresia următoare. În ambele cazuri ar trebui probabil să fie redat "de la" în armonie cu întrebuinţarea ugaritică (vezi p. 618, 619). Întregul pasaj ar putea fi tradus astfel: "Dinspre întreg pământul vine strigătul lor, de la marginea lumii, glasul lor."

Cort. Ebr. 'ohel. Aici, psalmistul introduce soarele în splendidul tablou al cerului nu ca pe un obiect de cult, ci ca pe unul dintre lucrurile create de Dumnezeu. El personifică soarele, prezentându-l ca pe o fiinţă strălucitoare care petrece ziua în cortul ceresc pe care i l-a pregătit Creatorul. Ultima parte a v. 4 aparţine, de fapt, v. 5. Compară cu Habacuc 3,11.


5 Și soarele, ca un mire care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz:

Mire. Imaginea soarelui care iese din odaia lui ca un mire sugerează maximum de vitalitate, strălucire şi fericire (vezi Isaia 61,10; 62,5). Soarele iese din odaia lui (de după orizont), unde şi-a petrecut noaptea şi se avântă în zori, luminând "cortul" lui măreţ.

Vitează. Scena se schimbă. Aşa cum un "viteaz" porneşte plin de râvnă să alerge, tot aşa soarele se ridică în zorii zilei să parcurgă lunga drum al zilei (vezi 1 Corinteni 9,24-27).


6 răsare la un capăt al cerurilor și își isprăvește drumul la celălalt capăt; nimic nu se ascunde de căldura lui.

Răsare. În limbaj poetic, David descrie mişcarea soarelui, aşa cum îi apare lui. El nu scrie pur şi simplu un tratat ştiinţific. Versetul încearcă să descrie întinderea şi amplitudinea mişcărilor soarelui din zori şi până seara.

Nimic nu se ascunde. Cu toate că multe lucruri pot fi ascunse de lumina soarelui, căldura lui (forţa vitală prin care pământul îşi primeşte viaţa şi energia) pătrunde pretutindeni.


7 Legea Domnului este desăvârșită și înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată și dă înțelepciune celui neștiutor.

Legea Domnului. În punctul acesta, David trece de la contemplarea naturii, descoperind în grandoarea, permanenţa şi scopurile ei slava lui Dumnezeu, la contemplarea lui Dumnezeu în lege. Oricât de frumoase ar putea fi manifestările slavei lui Dumnezeu în ceruri, oricât de măreţe ar putea părea splendorile soarelui, lunii şi ale stelelor, mult mai frumos, mai măreţ este tabloul unui caracter călăuzit de legea lui Dumnezeu. "Slava lui Dumnezeu este văzută în mod complet într-un caracter perfect, armonios." (Cheyne).

Aici apare o schimbare în metrul ebraic. Rândurile sunt mai lungi decât cele din v. 1-6 şi, ca şi cadenţa Plângerilor, fiecare prezintă două părţi, prima mai lungă decât a doua, asemănător unui crescendo lung în muzică, urmată de un decrescendo mai scurt şi mai rapid. De pildă: "Legea Domnului este desăvârşită" (lungă), "şi înviorează sufletul" (scurtă). "Mărturia Domnului este adevărată" (lungă), "dă înţelepciune celui neştiutor" (scurtă). Impresia este a unei grabe cu sufletul la gură, care se domoleşte spre pauză, când poemul proclamă bucuria şi dulceaţa legii şi vesteşte faptul că pentru ascultare "răsplata este mare" (v. 11).

Ar fi dificil de găsit exemple mai bune de paralelism ebraic ca acelea din v. 7-10. Atât în structura gramaticală, cât şi în cea logică, părţile componente ale propoziţiilor paralele ale diferitelor perechi sunt remarcabil aranjate. Traducerea KJV redă aproape desăvârşit cititorului englez frumuseţea şi ordinea structurii ebraice originale.

Tabela următoare arată bogăţia de conţinut a ideilor din v. 7-10:

Numele dat legiiNatura ei�

Efectele ei

Legea�înviorează

desăvârşită Mărturia�dă înţelepciune

adevărată�

Orânduirile�veselesc

fără prihană�

Poruncile�luminează

curate�

Frica�ţine pe vecie]

curată�[

Judecăţile�[drepte]

adevărate� Observă diferiţii temeni folosiţi pentru a descrie aspecte variate ale revelaţiei divine şi compară cu Psalm 119. Versetele 7-10 apar în esenţă pretutindeni în Psalm 119.

"Legea" vine de la ebraicul torah, care înseamnă "învăţătură", "instrucţiune", "îndrumare" (vezi la Deuteronom 31,9; vezi şi la Proverbe 3,1). Aşa cum soarele luminează şi dă viaţă pământului material, tot aşa legea luminează şi umple de energie lumea spirituală. Vezi şi la Psalm 1,2.

"Domnul" este o traducere a ebraicului Yahweh (vezi vol. I, p. 171, 172). În contrast cu titlul 'El folosit pentru Divinitate din v. 1, numele divin Yahweh este folosit exclusiv în tot restul psalmului (de şapte ori).

Desăvârşită. Compară cu Romani 7,12.

Înviorează. De la ebr. shub, care mai înseamnă "a reînviora" (tradus "să-şi ţină viaţa" în Plângeri 1,11.19 şi "învioreze" în Plângeri 1,16 - trad. Cornilescu). Legea înviorează şi dă puteri.

Mărturia. Ebr., ?eduth, deseori folosit cu privire la Decalog (vezi Exod 25,16.21.22). ?Eduth vine de la ?ud, "a da mărturie". Descoperirea lui Dumnezeu este mărturia lui Dumnezeu, deoarece este propria Lui confirmare cu privire la natura, atributele şi poruncile Lui.

Adevărată. [Sigură, KJV]. Ebr. 'amen, de la care vine "amin"-ul nostru. 'Amen înseamnă "a fi credincios", "a fi dăinuitor", "a fi temeinic stabilit".

Neştiutor. Ebr. pethi, "cel tânăr, neexperimentat şi uşor de amăgit". Natura asemănătoare ca celei de copil este lucrul esenţial pentru obţinea înţelepciunii (vezi Matei 11,25).

În slujba din sinagoga modernă, cititorul rosteşte Psalm 19,8 când desfăşoară Tora la slujba din Sabat dimineaţă.


8 Orânduirile Domnului sunt fără prihană și înveselesc inima; poruncile Domnului sunt curate și luminează ochii.

Orânduirile. Ebr. piqqudim, "porunci", "precepte". Cuvântul apare de 24 de ori în Vechiul Testament şi e tradus "precepte" [în KJV] în toate cazurile cu excepţia a trei. Veselesc. Poruncile lui Dumnezeu nu sunt severe; conştiinţa curată generează bucurie. Poruncile. Ebr. mişwah de la şawah, "a rândui", "a da o poruncă" (vezi Deuteronom 6,1; 7,11; Psalm 119,6.10.19.21.32.35.47 etc.).

Curate. Folosită pentru inimă (Psalm 24,4; 73,1), pentru om (Iov 11,4) şi pentru soare (Cântarea Cântărilor 6,10). Aşa cum soarele dă lumină lumii, tot astfel poruncile lui Dumnezeu luminează calea omului în umblarea lui după adevăr.


9 Frica de Domnul este curată și ține pe vecie; judecățile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte.

Frica. Ebr. yir'ah, "frică", "teroare", "teamă mare", ca în Iona 1,10; apoi "frică" ["respect" sau "temere sfântă" în KJV], ca în Psalm 2,11; 5,7. În utilizare tehnică, yir'ah devine aproape echivalent cu "serviciu" sau "cult". S-ar putea ca oamenii să părăsească "frica de Cel Atotputernic" (Iov 6,14). "Frica Domnului" poate fi predată ca învăţătură (Psalm 34,11). Ea este "şcoala înţelepciunii" (Proverbe 15,33). Omul care se teme de Dumnezeu va respecta şi va preceptele Sale.

Curată. Închinarea lui Dumnezeu e lipsită de ritualurile murdare care caracterizau religiile canaanite. Judecăţile. Regulile unei administraţii drepte. Dumnezeu a judecat şi a determinat legile Lui ca să fie drepte (vezi Exod 21,1; Psalm 9,7.16; PP 364). Adevărate. Literal, "adevăr".


10 Ele sunt mai de preț decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri.

Aur curat. Ebr. paz, "aur curat". Ideea exprimată în prima utilizare a cuvântului "aur" este amplificată . Aurul este privit ca un articol de mare valoare pentru oameni, dar bogăţiile spirituale câştigate prin ascultarea de preceptele lui Dumnezeu sunt superioare bogăţiei materiale.

Faguri. Mierea este una dintre cele mai dulci substanţele naturale şi un deliciu. La evrei, ea era simbolul a tot ce era plăcut pentru cerul gurii. Dar şi mai dulci pentru suflet sunt poruncile lui Dumnezeu. "Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul!" (Psalm 34,8). Cineva poate să se sature de miere, dar niciodată nu se satură de roadele aducătoare de bucurie ale ascultării de voia lui Dumnezeu. Pentru psalmist, legea nu era împovărătoare, ea nu era un jug.


11 Robul Tău primește și el învățătura de la ele; pentru cine le păzește, răsplata este mare.

Robul Tău. În v. 11-14, David aplică adevărurile primei părţi a psalmului la propriul lui caracter şi la propria lui purtare.


12 Cine își cunoaște greșelile făcute din neștiință? Iartă-mi greșelile pe care nu le cunosc!

Cunoaşte. Sau "discerne".

Greşelile. Ebr. shegi'oth, un cuvânt care apare doar aici. Rădăcina este shaga?, care, la fel cu shagah, înseamnă "a greşi din nebăgare de seamă". Având în vedere cerinţelor larg cuprinzătoare ale legii lui Dumnezeu, se poate ca noi să facem greşeli de care să nu ne dăm seama. Acestea sunt greşelile ascunse ("pe care nu le cunosc") din cea de a doua jumătate a paralelismului (vezi Psalm 139,23.24). Ele ar putea fie ascunse şi de cel care păcătuieşte şi de lume. Psalmistul se roagă pentru izbăvirea de "greşelile pe care nu le cunosc" ["greşelile secrete" KJV] (Psalm 19,12), "mândrie" ["păcate de încumetare", KJV] (v. 13) şi de păcate în cuvânt şi în gândire (v. 14). S-a observat că atunci când recunoaştem păcatul în altul, adesea propriul nostru păcat adormit sau ascuns ne irită pe noi.


13 Păzește, de asemenea, pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.

Mândrie. [Păcate din încumetare, KJV]. Acestea sunt păcatele săvârşite când ştim că facem răul. Ele sunt puse în contrast cu "greşelile", "greşelile ascunse" ["pe care nu le cunosc" trad. Cornilescu].

Stăpânească. Compară cu Psalm 119,133; Ioan 8,32.36; Romani 6,14; Galateni 5,1.

Păcate mari. [fărădelege mare, KJV]. În ebraică nu are articol.


14 Primește cu bunăvoință cuvintele gurii mele și cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea și Izbăvitorul meu!

Primeşte cu bunăvoinţă. [Să fie primite, KJV]. Psalmul se încheie cu o rugăciune care cere atât acceptarea cuvintelor şi a gândurilor pe care psalmistul le-a exprimat şi cât şi curăţie în cuvinte şi în gândire, în viaţa de toate zilele. Ca aspect general, rugăciunea este universală şi ca atare un model pentru toţi oamenii.

Stânca. Vezi la Psalm 18,1.

Izbăvitorul. [Răscumpărătorul, KJV]. Ebr. go'el, "eliberator" (vezi la Rut 2,20). Dumnezeu este Răscumpărătorul meu, care mă eliberează de sub puterea şi vinovăţia păcatului (vezi Psalm 78,35; Isaia 14; 41,14; 43 etc.).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1 �

AA 572; CS 17; CT 54; Ed 21, 101; ML 294; MYP 366; PP 116; SC 90; 4T 581; 5T 312

1.2 �

ML 214; PP 48; SL 52; TM 137

1-3 �

COL 22; CT 453; ML 112, 175; 3T 333; 8T 257

2-4 �

MH 412

3 �

SL 53

7�

COL 286; DA 308, 505; GC 468; MB 80; 118; ML 160, 163, 250; PK 623; TM 120, 247; 4T 15; 5T 329; 6T 221, 365; 8T 207

7.8 �

6T 259

8 �

AA 475; Ed 229; PK 83; 4T 27

9 �

4T 336

9-11 �

CT 31; FE 185

10.11 �

Ed 252

11 �

4T 27; 6T 304; 9T 115

14 �

ML 83; PP 413