INTRODUCERE - Psalmul 141 este o rugăciune pentru călăuzire şi ocrotire. Psalmistul începe cu un apel către Domnul (v. 1.2), Îl roagă ca vorbirea lui să fie curată (v. 3.4), îşi exprimă dorinţa de a fi mustrat de către cei drepţi decât să primească linguşirea înşelătoare a celor netemători de Dumnezeu (v. 5.6), şi termină printr-o cerere de a fi izbăvit de uneltiri crude ale vrăjmaşilor săi (v. 7-10).
Cu privire la autorul psalmului, vezi PP 667. Cu privire la preambul, vezi p.616, 627.
1. Vino degrabă. Lui Dumnezeu Îi face plăcere ca copiii Săi să fie stăruitori în cererile lor în limitele unei îndrăzneli sfinte.
Ca tămâia. Tămâia sanctuarului era pregătită cu atenţie (vezi la Exod 30,34), aprinsă cu foc sfânt şi înfăţişată lui Dumnezeu. Ea era adusă dimineaţa şi seara de către preoţi pe altarul tămâierii (vezi Exod 30,7.8). Tămâia reprezenta "meritele şi mijlocirea lui Hristos, dreptatea Lui desăvârşită... singura care făcea ca închinarea unor fiinţe păcătoase să fie primită de Dumnezeu"(vezi PP 353).
Jertfa. Ebr. minchah, care denotă de fapt jertfa de băutură sau mâncare care însoţea arderea de tot zilnică (vezi Exod 29,38-42; vezi la Levitic 2,1).
Pune... o strajă. O imagine preluată de la santinelele aşezate la porţile cetăţii noaptea. Însemnătatea păzirii limbii este puternic arătată de către Iacov (vezi Iacov 3). Aceia care pun fără încetare strajă buzelor lor fac ceea ce este plăcut lui Dumnezeu (2T 54).
Nu-mi abate [Nu-mi încline, KJV]. Direcţia în care se înclină inima este direcţia pe care în curând o ia viaţa. Psalmistul se ruga călduros ca Domnul să-l ferească de felul de viaţă al oamenilor răi. Nu trebuie să deducem din limbajul acestui verset că Dumnezeu înclină vreodată inima unui om spre rău. Expresii de felul acesta par să fi pornit din părerea că Dumnezeu săvârşeşte sau cel puţin îngăduie tot ce se întâmplă în viaţa omului (vezi la Psalm 44,9). Psalmistul nu făcea decât să folosească limbajul netehnic al scriitorilor biblici, prin care Dumnezeu este prezentat ca săvârşind ceea ce nu împiedecă să se întâmple. Expresia familiară din rugăciunea Domnului, "nu ne duce în ispită" (Matei 6,13) ar trebui să fie înţeleasă în aceeaşi lumină.
Pedepsească-mă [Să mă mustre, KJV]. Mustrarea unui prieten se dovedeşte o binecuvântare dacă e acceptată cum se cuvine. Numai acela care e gata să-şi dea viaţa pentru fratele său, e înzestrat corespunzător să-l mustre pe fratele său (vezi MB 184). Abigail s-a dovedit a fi un credincios prieten când a mustrat cu mult tact purtarea lui David (vezi PP 667).
Untdelemnul. Ebraica părţii a doua a versetului 5 este neclară şi nu se poate scoate din ea un sens mulţumitor. Nu se poate şti dacă LXX reflectează sau nu adevăratul original ebraic. Ea traduce al doilea rând al acestei propoziţii: "Untdelemnul păcătosului să nu-mi ungă capul." LXX înlătură obscuritatea din ultimul rând al strofei prin varianta ei: "Deoarece rugăciunea mea va mai fi în plăcerile lor." Varianta aceasta poate fi înţeleasă eventual ca referindu-se la o rugăciune care să nu fie afectată de aceste plăceri.
De-a lungul stâncilor. Literal, "mâini ale unei stânci." Ebraica v.6 e neclară (vezi la v. 5).
Ni se risipesc oasele. Determinarea exactă a incidentului istoric este pur ipotetică. Partea finală a domniei lui Saul a fost plină de confuzie (vezi PP 663, 664). Se poate că David să fi avut în minte una dintre incidentele din această perioadă instabilă.
Se spintecă pământul. [Se sparg lemne, KJV]. Cuvântul "lemne"[KJV] este adăugat. Ebraica pare mai degrabă să dea de înţeles o crăpare sau o spintecare a pământului însuşi. Dar sensul textului este neclar.
La Tine caut adăpost. [În Tine e încrederea mea, KJV]. Literal, "în Tine îmi iau adăpostul".
Laţurile lor. Cei vinovaţi vor culege răsplata faptelor rele, în timp ce Dumnezeu va scăpa pe cei drepţi de la pieire.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 2�
8T 178
3�
�
ML 81; PK 348; 2T 54, 185; 4T 495, 521
3.4�
TM 418; 7T 259
5�
�
PP 667