Eliberat din închisoare

Povestirile noastre ne-au învățat despre cum încearcă Satana să împiedice oamenii să cunoască minunatul plan al lui Dumnezeu de a ne salva. El nu vrea ca oamenii să învețe despre dragostea lui Dumnezeu pentru noi.

După ce Isus S-a înălțat la cer, Satana tot căuta modalități de a-i convinge pe oameni. El știa că atunci când oamenii cred în Isus și atunci când Îl lasă pe Isus să-i ajute să țină Cele Zece Porunci, ei sunt în siguranță și fericiți, indiferent de cât de mult încearcă el să-i rănească.

Când Ștefan a murit, oare oamenii au încetat să mai creadă în Isus? Nu! Dar atunci când atât de mulți oameni au trebuit să meargă să locuiască în alte locuri, s-au oprit ei din a mai vorbi despre Isus? Nu! Faptele apostolilor 8:4. 

Cine a fost ajutorul Diavolului care a devenit dintr- odată ajutorul credincios al lui Isus? A fost Saul. Cine a învățat că Dumnezeu iubește neamurile (păgânii) la fel de mult cum îi iubește pe evrei? Era Petru. Iar acum, tot mai mulți oameni aflau vestea bună despre Isus și despre dragostea lui Dumnezeu. Satana nu putea opri răspândirea veștii bune. Mulți oameni aflau despre Diavol că este crud și că oprește oamenii să învețe despre Isus și să creadă în El. 

După ce Isus S-a întors la cer, încă era greu pentru Petru și pentru ceilalți ucenici să creadă că Isus chiar iubea neamurile la fel de mult cum îi iubea pe evrei. Cum i-a arătat Dumnezeu lui Petru că El iubește pe oricine?

În casa lui Corneliu, Duhul Sfânt a umplut inimile neamurilor la fel cum a umplut și inimile ucenicilor. Deci, în cele din urmă, Petru a știut că Dumnezeu iubește pe fiecare. Ioan 3:16.

Dar când Petru s-a întors la Ierusalim, câțiva credincioși de acolo nu erau bucuroși că el a intrat în casa lui Corneliu. Chiar l-au certat pentru că a făcut asta. Faptele apostolilor 11:2,3.

Așa că Petru le-a spus ce s-a întâmplat. Le-a spus despre ciudata viziune primită de la Dumnezeu. Faptele apostolilor 11:4-10. Apoi le-a spus despre cei trei bărbați trimiși de Corneliu ca să-l ia și să se întoarcă cu el. Faptele apostolilor 11:11-14.

De asemenea, Petru le-a spus că Duhul Sfânt a venit peste cei din casa lui Corneliu la fel cum s-a coborât peste ucenici în Ziua Cincizecimii. Faptele apostolilor 11:15-17.

Când Petru și-a încheiat minunata relatare a celor întâmplate, ucenicii și credincioșii nu aveau ce să mai spună. La fel ca Petru, ei știau acum că gândirea lor fusese greșită. I-a întristat acest lucru? Faptele apostolilor 11:18.

Conducătorii din Ierusalim încă încercau să-i împiedice pe credincioși să afle despre Isus și l-au făcut pe credulul rege Irod să-i ajute. Faptele apostolilor 12:1.

Conducătorii încă sperau că, dacă vor scăpa de liderii care spuneau oamenilor despre Isus, oamenii nu vor mai crede în El. Așa că împăratul Irod l-a băgat în închisoare pe Iacov, fratele lui Ioan. Iar apoi regele a făcut un lucru îngrozitor. Faptele apostolilor 12:2.

Cât de trist! Iacov a fost primul dintre ucenicii speciali și credincioși ai lui Isus care a murit pentru El. Îți poți imagina cum s-au simțit ceilalți? Nelegiuitul îm- părat Irod dorea ca preoții și conducătorii să-l placă, așa că, atunci când a văzut cât de încântați au fost aceștia că l-a ucis pe Iacov, a hotărât să-l omoare și pe Petru. Dar de data aceasta dorea să facă acest lucru într-un loc unde toți puteau vedea. Faptele apostolilor 12:3.

Era vremea Paștelui, când mulțimi de oameni erau în Ierusalim. Mulți știau de Petru și de extraordinarele minuni făcute de Isus prin el. Regele și preoții se temeau că oamenii vor încerca să-l salveze pe Petru. De asemenea, dacă Petru ar fi ținut una din predicile lui impresionante? Atunci și mai mulți oameni urmau să creadă în Isus. Așa că împăratul Irod l-a băgat pe Petru la închisoare până după Paște. Faptele apostolilor 12:4.

În timp ce Petru era în închisoare, așteptând să moară, ce făceau credincioșii din Ierusalim? Faptele apostolilor 12:5. Împăratul Irod a vrut să fie foarte sigur că nu exista nicio posibilitate ca Petru să scape. Faptele apostolilor 12:4.

Acele gărzi știau că nu trebuiau să adoarmă nicio secundă. Puteau fi omorâți dacă Petru evada. El și cu Ioan au mai scăpat o dată, și ni- meni nu știa cum se întâmplase. Deci, în noaptea înainte de a fi omorât, doi soldați chiar l-au legat pe Petru de mâinile lor. Faptele apostolilor 12:6.

Cum crezi că s-a simțit Petru în acea noapte, înainte de a muri? Era el atât de îngrijorat încât să nu poată dormi? Nu! Petru dormea. Dormea așa de profund, încât nici nu s-a trezit când celula întunecoasă în care era s-a luminat dintr-odată. Apoi cineva l-a atins și i-a spus: „Scoală-te!” Petru și-a deschis ochii adormiți. Acolo, lângă el, a văzut un înger puternic și strălucitor. Ce i-a spus îngerul să facă? Faptele apostolilor 12:7.

Petru s-a ridicat. A văzut că lanțurile îi căzuseră. Soldații nu se mișcau. Poate îngerul a zâmbit văzând cum se purta Petru. El asculta de înger, dar se comporta ca și cum ar fi fost într-un vis. Și-a luat haina și s-a încălțat cu sandale, iar apoi l-a urmat pe înger, trecând pe lângă gărzi. Faptele apostolilor 12:8,9.

Când au ajuns la ușa închisorii, aceasta s-a deschis încet singură, iar ei au trecut. Apoi ușa s-a închis în spatele lor fără niciun sunet. La fel și celelalte uși. Și nici măcar un soldat nu s-a mișcat. Petru trebuie să fi gândit că avea o vedenie. Faptele apostolilor 12:10.

Era noapte. Îngerul și cu Petru tocmai trecuseră de ușile grele de fier ale închisorii, uși care s-au deschis încet și s-au închis singure. Soldații închisorii nu s-au mișcat când au trecut pe lângă ei. Acum, afară, în aerul rece și proaspăt al nopții, lumina strălucitoare a dispărut și îngerul nu mai era. Faptele apostolilor 12:10.

Petru tot mai credea că visează. S-a uitat în jur. Acum putea simți aerul răcoros al nopții, dar îngerul dispăruse. Nu erau soldați lângă el și nu mai avea nici lanțuri la mâini. Atunci a înțeles că nu era o vedenie, era real. Îngerul care fusese cu el a fost real. Dumnezeu l-a scos din închisoare, iar el era liber. Oh, cât de minunat! Faptele apostolilor 12:11.

Dintr-odată, Petru a știut unde trebuie să meargă. Știa pe cine urma să găsească acolo și știa și ce făceau. Trebuia să le spună repede cele întâmplate. În liniște, s-a grăbit pe străzile întunecoase spre casa unde mulți credincioși se rugau pentru el. Faptele apostolilor 12:12. 

Când Petru a ajuns acolo, a bătut la ușă. Dar persoana care a venit la ușă nu i-a deschis. Petru se întreba probabil de ce. Mâine vom afla.

Era noapte și Petru se afla în fața unei case bătând la ușă. Știa că oamenii dinăuntru se ru- gau ca Dumnezeu să-l salveze pentru a nu fi omorât a doua zi. Iar Dumnezeu le-a răspuns la rugăciuni. Au auzit bătaia la ușă, iar o fată numită Roda s-a dus la ușă să asculte. Apoi a alergat să le spună tuturor. Faptele apostolilor 12:13,14.

Roda era atât de încântată încât a uitat să-l lase pe Petru înăuntru. Iar când a spus că Petru se află la ușă, nimeni nu a crezut-o. Dar ea a insistat că era Petru. Faptele apostolilor 12:15.

Roda știa că nu a fost un înger cel care a bătut la ușă. Era Petru. Într-un final, au deschis ușa și, într-adevăr, acolo stătea Petru. Ce bucurie! Faptele apostolilor 12:16.

Petru le-a spus repede să facă liniște, iar ei au ascultat bucuroși în timp ce le povestea extraordinara minune pe care a făcut-o Isus. Apoi Petru s-a grăbit într-un loc sigur. Faptele apostolilor 12:17. (Notă: Iacov din versetul 17 nu este același cu Iacov ucis de Irod.)

În dimineața următoare, o mulțime s-a adunat să vadă cum împăratul Irod își duce planul la îndeplinire omorându-l pe Petru. Dar când soldații au mers la închisoare pentru a-l lua, gărzile erau foarte înspăimântate. Petru dispăruse. Iar crudul împărat Irod a fost foarte furios. Faptele apostolilor 12:18,19.

Cum a salvat Johnny trenul – partea 1. Adaptată de Amy Sherrard

Johnny Thompkins avea opt ani, iar tatăl lui era conductor de tren. În acele zile, trenurile erau foarte diferite de cele de acum. Vagoanele în care oamenii călătoreau atunci nu erau nici pe departe așa de confortabile precum cele din zilele noastre. Nu era aer condiționat pentru a răcori vagoanele când vremea era prea caldă. Iar când afară era rece, foloseau sobe care ardeau lemne sau cărbune pentru a încălzi vagoanele reci.

Stația din apropierea casei lui Johnny era ultimul loc unde oprea trenul tatălui său seara, după călătoria fiecărei zile. Trenul stătea în stație toată noaptea, iar ziua următoare mergea în altă călătorie și se întorcea din nou. În fiecare seară când trenul venea, Johnny mergea la stație pentru a-și întâmpina tatăl. Apoi mergeau împreună acasă.

Johnny a învățat să-L iubească pe Isus și își dorea să dea o mână de ajutor. Se gândea mult la aceasta, iar într-o zi a întrebat:
– Mamă, crezi că un băiat atât de mic ca mine I-ar putea fi de ajutor lui Isus? Mama s-a uitat la Johnny și a zâmbit.
– Nu trebuie să aștepți să fii mare ca să faci lucruri frumoase pentru Isus, a spus ea. Dacă-L rogi pe Isus, El te va ajuta să găsești modalități prin care să fii de ajutor în fiecare zi. Vei fi surprins cât de multe lucruri vei descoperi că poți face. Iar când vei crește, vei fi pregătit să fii un bun misionar și, astfel, vei ajuta mulți oameni.

Ceea ce mama a spus l-a făcut foarte bucuros pe Johnny. În acea seară, mama l-a lăsat pe Johnny să meargă la stație pentru a-l întâlni pe tatăl lui. Tata era întotdeauna bucuros să-l vadă pe Johnny. L-a luat de mână și au mers la ultimul vagon al trenului. Tata nu era chiar gata să meargă acasă. Așa că, din cauză că afară era frig, el i-a spus lui Johnny să stea lângă soba caldă din vagon și să-l aștepte.

În timp ce Johnny aștepta, un frânar a făcut o greșeală. A scos cârligul care lega ultimul vagon de restul trenului, iar acesta era vagonul în care era Johnny. Calea ferată pe care stătea trenul era pe un loc drept, dar șinele de la ultimele vagoane erau pe o ușoară pantă. Johnny a simțit o smucitură când locomotiva a împins trenul puțin mai în spate. Restul trenului s-a oprit, dar vagonul în care era Johnny s-a detașat de restul trenului și continua să meargă înapoi. Curând, a ajuns la pantă și a început să meargă singur în jos pe deal.

Acum, Johnny era singur în acel vagon mare și gol care se îndepărta de stație și de tatăl său. Iar Johnny era înspăimântat. A alergat la ușa din spate și s-a uitat afară. Ceea ce Johnny a văzut l-a speriat și mai tare. Departe, pe șine, putea vedea o luminiță. Știa că era un tren expres foarte rapid care se îndrepta spre stația lor. Trenul expres era pe aceeași șină ca vagonul său. Ce putea să facă Johnny? (Va urma)