„Îndrăznește, fiică! Credința ta te-a tămăduit.” Matei 9:22
Ai fost vreodată bolnav o zi întreagă? Dar o săptămână întreagă? A trebuit să mergi la doctor? A trebuit să iei medicamente sau să ți se facă injecții? Nimănui nu îi place să fie bolnav. În plus, doctorii și medicamentele costă mulți bani.
Prima parte a povestirii noastre din această săptămână este despre o femeie care a fost bolnavă doisprezece ani. Ea a mers la doctori, dar ei nu au putut să o ajute. A încercat diverse medicamente, dar niciunul nu a ajutat-o să se simtă mai bine. Doctorii i-au spus că nu mai exista nicio altă modalitate de a o ajuta să se simtă mai bine.
Nu știm câți medici sau câte medicamente a încercat această femeie, dar, la sfârșitul celor doisprezece ani, ea era săracă. Își cheltuise toți banii pe doctori și medicamente și era tot bolnavă. Probabil că își pierduse orice speranță de a mai fi vindecată vreodată. Dar apoi femeia a auzit despre Isus și despre minunile uimitoare pe care le-a făcut. Ea era sigură că, dacă doar putea ajunge la El, Isus avea să o vindece. Deși era slăbită și bolnavă, știa că cel puțin trebuia să încerce să Îl vadă.
În acea zi, când Isus S-a întors de la vindecarea îndrăcitului de pe cealaltă parte a lacului, la mal deja se adunaseră o mulțime de oameni care Îl așteptau. Și femeia bolnavă a reușit să ajungă. Dar, deși a făcut tot ce a putut să se apropie de Isus, nu a reușit. Oamenii nu o lăsau să treacă prin mulțime. Toți voiau să fie aproape de Isus. Marcu 5:21.
Dacă ai fi fost în locul acelei femei, ce ai fi vrut să faci? Dacă ai fi fost dintre cei din mulțime și ai fi văzut-o încercând să ajungă la Isus, tu ce ai fi făcut?
Cum putea ajunge sărmana și bolnava femeie la Isus prin mulțimea de oameni strânși pe malul lacului? Levi-Matei organizase o masă pentru Isus chiar în acea zi și îi invitase și pe prietenii lui vameși să vină și să se întâlnească cu Isus. Când a sosit timpul și Isus a început să meargă spre casa lui Levi-Matei, mulțimea L-a urmat. La fel a făcut și femeia bolnavă.
Probabil că mulțimea a așteptat afară în timp ce Isus a mâncat și a vorbit cu prietenii lui Levi-Matei. La fel a făcut și femeia bolnavă. Cu siguranță că era foarte obosită. Dar știa că trebuia neapărat să Îl vadă pe Isus. În timp ce așteptau, un conducător important al sinagogii, pe nume Iair, a venit în grabă în casă. Deoarece el era o persoană atât de importantă, desigur că oamenii l-au lăsat să treacă.
De ce era omul în așa grabă? El auzise că Isus era la masă la Levi-Matei și a venit să Îl găsească. Ce I-a spus conducătorul lui Isus? Luca 8:41,42. Scumpa lui fiică de doar doisprezece ani își dădea ultima suflare chiar în acele momente. Dacă Isus ar fi putut ajunge acolo la timp, Iair era sigur că El îi putea salva viața. Isus a plecat de la masă de îndată și l-a însoțit pe tatăl fetiței. Dar la fel a făcut și mulțimea. Și femeia bolnavă.
Acum Isus era atât de aproape de femeia bolnavă, dar se părea că nu exista nicio șansă ca ea să se apropie suficient de mult de El încât să poată fi vindecată. Ea a observat că El S-a oprit și apoi a început să ajute alți oameni pe drum spre casa lui Iair. Sărmanul Iair! El își dorea atât de mult ca Isus să Se grăbească. Era sigur că, dacă Isus nu Se grăbea, avea să fie prea târziu. Fetița lui urma să moară dacă Isus nu ajungea acolo în curând. Și femeia își spunea în sinea ei: „Dacă L-aș putea atinge, știu că m-aș face bine!”
Doi oameni care își exercitau credința. Crezi că credința unuia era diferită de a celuilalt? Cum?
Dintr-odată , Isus a pășit chiar înspre femeia bolnavă. Da! El Se îndrepta în direcția ei. Acum El era atât de aproape încât Îl putea atinge. Dar nu chiar. Repede s-a aplecat și și-a întins mâna deasupra oamenilor cât de mult a putut și a simțit că degetele au atins poala hainei Lui. Și chiar cum credea, de îndată a fost vindecată și trupul ei a fost revigorat. Acum se simțea bine. Lăudat fie Domnul!
Acum femeia nu mai trebuia să rămână în mulțime. Isus o vindecase. Și ah, cât de recunoscătoare era! Dar chiar când încerca să plece, ea L-a auzit pe Isus vorbind foarte clar. Ce spunea El? Luca 8:45. Când femeia s-a întors și a privit la Isus, El privea direct spre ea. Ucenicilor nu le venea să creadă că Isus punea o astfel de întrebare. Mulți oameni Îl atinseseră. Dar Isus a continuat să o privească pe femeie. Din nou, El a insistat că cineva L-a atins. Luca 8:46.
Acum femeia știa că El vorbea despre ea. Tremurând, ea a venit spre Isus. Recunoscătoare, a îngenuncheat la picioarele Lui în timp ce oamenii priveau și ascultau. Luca 8:47. Femeia și-a dat seama după privirea blândă și iubitoare a lui Isus că era mulțumit că ea era dispusă să Îi mulțumească în fața tuturor acelor oameni. Ce i-a spus Isus femeii? Luca 8:48.
Ar trebui să fim rușinați să vorbim despre iubitul nostru Isus în fața altor oameni? Uneori pastorul le cere celor care doresc să spună că aleg să Îl iubească pe Isus, să se încreadă în El și să Îl asculte să ridice mâna, să se ridice în picioare sau chiar să vină în fața bisericii. Isus este mulțumit când le spunem și altora că Îl iubim.
Era prea târziu! Iair știa că deja era prea târziu. Isus Se îndrepta lent spre casa lui Iair. Ce s-a întâmplat în timp ce vorbea cu femeia bolnavă care Îl atinsese? Luca 8:49.
Probabil că Iair s-a simțit îngrozitor. Nimeni nu putea ști cât de dezamăgit era. Dar Isus auzise ce îi spusese mesagerul; și de îndată i-a spus câteva cuvinte de speranță tatălui întristat și neliniștit. Luca 8:50. În acele vremuri, când cineva murea, familia plătea bocitoare să vină și să plângă zgomotos, să cânte cântări de jale, triste. Astfel, toți știau că cineva a murit. Când Isus a ajuns la casa lui Iair, bocitoarele erau deja acolo. Pe lângă părinții fetiței, pe care dintre ucenici i-a luat Isus cu El în casă? Luca 8:51.
Isus le-a spus bocitorilor plătiți să înceteze cu plânsul lor fals, pentru că fata nu era moartă. Ea doar dormea. Luca 8:52. Acești oameni, care trebuiau să fie triști, au crezut că Isus nu știa despre ce vorbește. Fetița era moartă. Ei văzuseră cu ochii lor. La ce Se referea Isus când a spus că fetița dormea? Ei s-au oprit din plânsul lor fals și au râs de Isus. Luca 8:53.
Apoi Isus le-a spus bocitorilor să iasă afară și așa au făcut. Acum în casă mai erau doar Isus, trei din ucenicii Lui și părinții fetiței. Ei au intrat în camera în care scumpa lor fetiță era întinsă pe pat. Era rece și nemișcată. Ceilalți au privit cum Isus a mers spre patul ei. Ce urma să facă?
Mai înviase Isus pe cineva din morți? Îți amintești cine era?
Isus stătea chiar lângă patul fetiței care murise. El îi alungase pe bocitori. Acum părinții și trei din ucenicii lui Isus Îl urmăreau cu nerăbdare. Când S-a aplecat asupra fetiței și i-a luat mâna rece și fără viață, ce i-a spus Isus? Luca 8:54.
Fetița s-a mișcat. Apoi a zâmbit de parcă s-ar fi trezit din somn sau ar fi avut un vis fericit. Și-a deschis ochii și a privit spre fața blândă și iubitoare a lui Isus. Apoi s-a uitat la cei trei ucenici ai lui Isus. După aceea s-a ridicat. Acum era în viață. Nu mai era bolnavă. Părinților ei cu greu le venea să creadă ce vedeau, au îmbrățișat-o și au plâns de bucurie. Acum o aveau din nou pe fetița lor scumpă, sănătoasă și fericită.
Probabil că fetița nu mai simțise senzația de foame cât a fost bolnavă. Dar acum avea nevoie de hrană. Părinții ei au fost atât de fericiți că ea era în viață că nici măcar nu s-au mai gândit la mâncare. Dar Isus știa că ea trebuia să mănânce, acum că era în viață și sănătoasă. Ce le-a spus Isus să facă de îndată ce fetița a sărit din pat? Luca 8:55.
Ce le-a spus Isus părinților înainte să plece de la familia fericită? Luca 8:56. Isus știa când era cel mai bine să vorbească despre ce făcuse și când nu putea vorbi. Cu doar o zi înainte, El le-a spus îndrăciților pe care îi eliberase de Satana să le spună și altora despre El și puterea Lui asupra lui Satana. Și femeii bolnave de doisprezece ani i-a permis să spună tuturor din mulțime ce făcuse pentru ea. Dar, din diverse motive, El știa că nu era momentul potrivit să vorbească despre readucerea la viață a fetiței. Întotdeauna putem fi siguri că El știe ce este mai bine.
Isus a comparat moartea cu un somn. Îți place acest gând?
Astăzi va fi o zi în care să te gândești. Enumeră persoanele din povestirile noastre din această săptămână care au avut credință că Isus îi putea ajuta. Haina lui Isus pe care a atins-o femeia bolnavă avea ceva magic? Nu. Dacă ar fi avut ceva magic, mulți oameni ar fi fost vindecați, deoarece mulți se îngrămădeau în jurul Lui și Îl atingeau.
Ce a spus Isus încât femeia bolnavă s-a făcut bine? Luca 8:48. Ce i-a spus Isus lui Iair, tatăl fetiței, să facă? Versetul 50. A-i spune lui Iair să creadă era ca și cum i-ar fi spus să aibă credință că Isus îi putea vindeca fetița. Este suficient doar să crezi că Isus este Dumnezeu- Fiul? A crede este același lucru cu a alege să Îl iubești, să te încrezi în Isus și să asculți de Cele Zece Porunci cu ajutorul Lui? Ce crezi?
Nemilosul Satana și îngerii lui cei răi cred că Isus este Dumnezeu-Fiul? Da. Demonii cei răi au proclamat în gura mare acest lucru când Isus le-a spus să iasă din îndrăciți. Dar faptul că au crezut i-a împiedicat pe acei demoni să Îl urască pe Isus și să vrea să Îl omoare?
Dacă avem o credință adevărată, știm că nu putem face ni- mic care să ne ajute să devenim suficient de buni încât să fim cu El în cer în curând. Credința adevărată în- seamnă a-L iubi și a alege să ne încredem întotdeauna în El, indiferent ce s-ar întâmpla. Atunci când facem tot ce putem, El ne ajută și începem să ne asemănăm tot mai mult cu El.
Ferma-minune – partea 1 - De Amy Sherrard
Bărbații nu plâng prea des. Dar, dacă ai fi fost într-un câmp pustiu și pietros din Madison, Tennessee, într-o zi de vară, ai fi văzut doi bărbați stând pe o piatră, bătuți de soare, plângând amândoi.
„Pur și simplu nu putem să o facem”, a spus unul dintre ei, suflându-și nasul. „Știu”, a fost de acord și celălalt în timp ce își ștergea ochii. „Nu va crește niciodată. Doar uită-te la acest pământ pietros. Aici nu se va face niciodată nimic.”
„Și de unde am putea face rost de bani pentru a-l cumpăra?” a spus primul bărbat, dând din cap. „Ai dreptate. Nu avem bani să facem ce vrea ea să facem”, a spus prietenul lui. „Dar ce vom face? Ea spune că acesta este locul în care Isus vrea să construim o școală. Va deveni o fermă pe care alte școli vor vrea să o copieze. Și amândoi știm că, atunci când oamenii au credință că soliile ei sunt de la Isus, întotdeauna s-au adeverit.”
„Și când au ales să nu asculte, întotdeauna au fost probleme”, a adăugat celălalt. „Dar uită-te la locul acesta!” Unul dintre cei doi bărbați era Edward Sutherland, fostul președinte al Colegiului din Michigan; celălalt era Percy Magan, fostul decan al acelui colegiu. Și doamna despre care vorbeau era Ellen White, care aștepta răbdătoare și se ruga pe un vapor nu departe de ei. Ea știa că celor doi bărbați nu le venea să creadă că puteau face ceea ce le spusese Isus că ar trebui să facă.
Cei doi bărbați s-au așezat jos pe pământul încălzit și s-au gândit multă vreme. În cele din urmă, unul dintre ei a luat cuvântul: „Cred că ar trebui să ascultăm, chiar dacă pare imposibil. Ce crezi?” „Ei bine, cred că ai dreptate”, l-a aprobat prietenul lui. „Să ne rugăm pentru acest lucru.” Și amândoi au îngenuncheat pe pământul pietros și uscat și I-au cerut lui Isus să le dea mai multă credință. Apoi s-au ridicat și au mers la casa proprietarilor pământului, un bătrânel și soția lui. Ei cereau 12 000$ pentru acea proprietate, iar Edward și Percy sperau că puteau să coboare prețul.
După ce au vorbit o vreme, proprietarul le-a spus că, dacă bărbații îi vor da 100$ pe loc, atunci îi va aștepta încă zece zile pentru o altă tranșă de bani, adică 5 000$. Cei doi bărbați s-au uitat unul la celălalt. O sută de dolari? Și-au scos portofelele pentru a vedea câți bani aveau amândoi împreună. Aveau chiar suficient.
După ce i-au dat cei o sută de dolari bătrânului și soției lui, ei s-au întors la vaporul pe care îi aștepta Ellen White. Când i-au spus cele întâmplate, ea a zâmbit. Ah, cât de fericită a fost că cei doi au hotărât să se încreadă în Isus! Dar de unde să facă rost de 5 000$ în doar zece zile? Ei nu mai aveau alți bani. Au știut că era nevoie de o minune; dar, pentru că ei ascultaseră de Isus, Ellen nu era deloc îngrijorată. Ed Sutherland avea o mătușă bogată și a hotărât să vorbească cu ea. Poate că îi putea ajuta. Numele ei era Nellie Druillard. Dacă ea nu îi putea ajuta, Ed nu mai știa încotro să meargă după aceea. (Va urma)