1 Prorocia lui Obadia. Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu despre Edom: – Noi am auzit o veste din partea Domnului, şi un sol a fost trimis cu ea printre neamuri, zicând: „Sculaţi-vă, să mergem împotriva Edomului ca să ne războim cu el!” –

Proorocia. Sau Vedenia. Cele trei cuvinte introductive alcătuiesc titlul cărţii. Obadia nu identică timpul în care a trăit. Data profeţiei lui trebuie să fie dedusă din dovezile interne (vezi p. 22).

Edom. Edomiţii, descinzând din Esau, erau aşadar rude de sânge cu israeliţii (Geneza 36,1). Teritoriul lor se afla la sud de Marea Moartă, de-a lungul lui Arabah, extinzându-se către sud pe o distanţă de aproape 160 de km.

Noi am auzit. LXX zice, Eu am auzit.

O veste. Ebr. shemu‘ah, un raport, noutăţi, veşti.

Sol. Ebr. sir, mesager.
2 „Iată, te voi face mic printre neamuri, vei fi cel mai dispreţuit.

Te voi face. Sau Te-am făcut. Timpul aici poate fi privit ca un perfect profetic şi prin urmare tradus Te voi face. Evenimente care urmează însă să aibă loc sunt exprimate ca fiind deja împlinite. Folosirea acestui timp scoate în evidenţă certitudinea împlinirii.

3 Căci mândria inimii tale te-a dus în rătăcire, pe tine care locuieşti în crăpăturile stâncilor şi domneşti în înălţime; de aceea, tu zici în tine însuţi: „Cine mă va arunca la pământ?”

Crăpăturile. Teritoriul lui Edom era muntos. Numele muntele Seir şi muntele lui Esau (vezi Iosua 24,4; Obadia 8) sunt prin urmare deosebit de potrivite

Stâncilor. Ebr. sela‘, stâncă, care poate fi transliterat Sela şi astfel să desemneze o cetate importantă a Edomului. Sela a fost numită mai târziu Petra de către greci. Ea ocupa o poziţie defensivă excelentă, aflându-se într-o vale îngustă înconjurată de stânci prăpăstioase (vezi comentariul la Ieremia 49,16).

Mă va arunca. O pretenţie făloasă şi arogantă. Descendenţii lui Esau se simţeau în siguranţă în întăriturile apărării lor naturale. Compară făloasa mândrie a lui Faraon (Exod 5,1.2) şi a lui Nebucadneţar (Daniel 4,28-31).
4 Dar, chiar dacă ai locui tot atât de sus ca vulturul, chiar dacă ţi-ai aşeza cuibul între stele, tot te voi arunca jos şi de acolo, zice Domnul.

Ca vulturul. Este caracteristică vulturului construirea cuibului printre stâncile înalte (Iov 39,27.28). Între stele. O ilustraţie plină de culoare a neajutorării Edomului în faţa judecăţilor care se apropiau.

5 Dacă ar fi intrat la tine nişte hoţi sau nişte tâlhari de noapte – cum eşti de pustiit! – ar fi luat ei oare mai mult decât ar fi putut? Dacă ar fi venit nişte culegători de vie la tine, n-ar fi lăsat ei niciun strugure pe urmă?

Hoţi. Ebr. gannabim, de la rădăcina ganab, verbul folosit în porunca Decalogului împotriva furtului (Exod 20,15).

Tâlhari. De la ebr. shadad, a devasta, a jefui, a fi violent faţă de, de aici jefuitori. De obicei hoţii şi tâlharii iau unele lucruri, dar lasă altele neluate. Pentru a accentua, totuşi, deplina distrugere care va veni asupra Edomului, Obadia în contrast arată că nimic nu va fi cruţat.

Culegători de vie. Israeliţilor le era interzis prin lege să culeagă o vie aşa încât să nu mai rămână nimic (Levitic 19,10; Deuteronom 24,21). În mintea jefuitorilor Edomului nu va exista o

-1-

astfel de prevedere îndurătoare.

6 Vai! Ce scormonit este Esau! Cum i s-au descoperit comorile!

Scormonit. Adică, cercetat în mod riguros. Traducerea Cum a fost jefuit Edomul (RSV), a fost întemeiată în parte pe LXX. Comorile. Ebr. maspunim, comori ascunse.

7 Toţi cei uniţi cu tine te-au izgonit înapoi până la hotar, prietenii tăi te-au înşelat şi te-au stăpânit. Cei ce mâncau din pâinea ta ţi-au întins curse pe care nu le-ai băgat de seamă!

Toţi cei uniţi cu tine. Literal, toţi oamenii legământului tău, adică, aliaţii Edomului.

La hotar. Sunt posibile mai multe interpretări ale acestei expresii: 1) Edomiţii înşişi au fost deposedaţi şi alungaţi la hotarele lor. 2) Ambasadorii edomiţi, apelând la aliaţii lor după ajutor, erau conduşi la hotar cu cererile lor lipsite de răspuns. 3) Aliaţii i-au părăsit pe Edomiţi la graniţele lor şi i-au lăsat pe mâna duşmanilor lor. 4) Refugiaţii Edomiţi nu au fost primiţi şi au fost trimişi înapoi la hotarele lor.

Prietenii tăi. Sau Oamenii care erau în pace. Expresia aceasta pare să fie paralelă cu toţi cei uniţi cu tine.

Curse. Ebr. mazor, al cărui sens este incert. Cuvântul, provenit probabil de la o altă rădăcină se mai întâlneşte în Ieremia 30,12 şi Osea 5,13 cu sensul de rană. Dar în Obadia 7 un asemenea sens este lipsit de sens. LXX zice enedra o cursă. Traducerea cursă este bazată evident pe LXX.

Nu le-ai băgat în seamă. Sau fără pricepere.
8 Oare, zice Domnul, nu voi pierde Eu în ziua aceea pe cei înţelepţi din Edom şi priceperea din muntele lui Esau?

Voi pierde… pe cei înţelepţi. Edomul era vestit pentru înţelepciunea lui (Ieremia 49,7).

Muntele lui Esau. Vezi comentariul la v. 3.
9 Vitejii tăi, Temane, se vor înspăimânta, pentru ca toţi cei din muntele lui Esau să piară în măcel.

Temane. O regiune din sau un alt nume pentru Edom (vezi comentariul la Ieremia 49,7).

10 Din pricina silniciei făcute împotriva fratelui tău Iacov, vei fi acoperit de ruşine şi vei fi nimicit cu desăvârşire pentru totdeauna.

Silniciei. Vezi p. 987.

Ruşine. Compară Ieremia 3,25; Mica 7,10.
11 Căci în ziua când stăteai în faţa lui, în ziua când străinii îi luau averea, când străinii intrau pe porţile lui şi aruncau sorţul asupra Ierusalimului, şi tu erai atunci ca unul din ei!

Stăteai. Pe temeiul datei lui Obadia adoptate de acest comentariu evenimentele din v. 10-14 se referă la nimicirea Ierusalimului de către Nebucadneţar în 586 î.Hr. (vezi p. 987).

12 Nu trebuia să te uiţi mulţumit la ziua fratelui tău, în ziua nenorocirii lui, nu trebuia să te bucuri de copiii lui Iuda, în ziua pieirii lor, şi nu trebuia să vorbeşti cu semeţie, în ziua strâmtorării!

Nu trebuiai. Versetele 12-14 relatează, printr-o construcţie poetică vie, purtarea insensibilă a Edomului faţă de Iuda.

-2-

Să te uiţi mulţumit. Adică, cu o satisfacţie răutăcioasă.

În ziua nenorocirii lui. Expresia aceasta traduce un singur cuvânt ebraic, neker, nenorocire.

Să vorbeşti cu semeţie. Literal, ţi-ai lărgit gura, posibil într-o vorbire făloasă. O culminare ascendentă a fost observată în versetul acesta: întâi, privirea satisfăcută, apoi, bucuria răutăcioasă şi, în sfârşit, expresia triumfătoare a lăudăroşeniei şi a derâderii insultătoare.

13 Nici nu trebuia să intri pe porţile poporului Meu, în ziua nenorocirii lui, nici nu trebuia să te bucuri de nenorocirea lui, în ziua prăpădului lui, şi nu trebuia să pui mâna pe bogăţiile lui, în ziua prăpădului lui!

Nu trebuiai să intri. Compară Ezechiel 35,5.

14 Nu trebuia să stai la răspântii, ca să nimiceşti pe fugarii lui, şi nici nu trebuia să dai în mâna vrăjmaşului pe cei ce scăpaseră din el în ziua necazului!

Nu trebuiai să stai. Nelegiuirea menţionată aici pare să fie aceea de interceptare a fugarilor lui Iuda şi predare a lor ca robi vrăşmaşilor. Ca vecini ai lui Iuda, natural că Edomiţii cunoşteau mai bine căile de scăpare decât babilonienii.

15 Căci ziua Domnului este aproape pentru toate neamurile. Cum ai făcut, aşa ţi se va face; faptele tale se vor întoarce asupra capului tău.

Ziua Domnului. În legătură cu refacerea lui Iuda (v. 17-21) va veni o zi de judecată asupra naţiunilor. Pentru o definiţie a expresiei ziua Domnului, vezi comentariul la Isaia 13,6. Profeţiile de osândă asupra Edomului ar trebui înţelese în lumina profeţiilor cu privire la viitorul lui Israel. Întrucât promisiunile de refacere pentru Israel erau condiţionate, iar Israel nu a ajuns să împlinească condiţiile, nu toate amănuntele prezicerii de condamnare s-au împlinit (vezi p. 34; vezi comentariul la Ezechiel 34,11.14).

Faptele tale se vor întoarce. Aşa va fi la judecata finală. Fiecare urmează să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut. (2Corinteni 5,10; comp. Apocalipsa 22,12).
16 Căci, după cum aţi băut paharul mâniei, voi cei de pe muntele Meu cel sfânt, tot aşa toate neamurile îl vor bea necurmat; vor bea, vor sorbi din el şi vor fi ca şi când n-ar fi fost niciodată.

După cum aţi băut. Unii susţin că prima propoziţie este adresată Israeliţilor care băuseră paharul mâniei lui Dumnezeu pentru păcatele lor (Isaia 51,17). Poporul lui Dumnezeu fusese pedepsit; tot aşa vor fi şi păgânii. Alţii consideră că întrucât Obadia se ocupă îndeosebi cu Edomiţii, cuvintele acestea se referă la ei. Expresia pe muntele Meu cel sfânt ar putea atunci să facă aluzie la scenele de petrecere şi beţie cum probabil au avut loc la sărbătoarea din Ierusalim după căderea lui Iuda.

Necurmat. Ebr. tamid. Pentru o definiţie a lui tamid vezi comentariul la Daniel 8,11. Nu se poate să se fi vizat perpetuitatea, deoarece după ce neamurile vor fi băut vor fi ca şi când n-ar fi fost niciodată. În loc de tamid, multe manuscrise ebraice spun sabib, de jur împrejur. LXX spune vin, probabil de la chemer, oarecum asemănător în scrierea ebraică cu tamid.

N-ar fi fost. LXX spune: vor fi ca şi cum n-ar exista. Expresia denotă nimicire deplină. Naţiunile în opoziţie cu Dumnezeu vor înceta să mai existe.

Cuvintele acestei expresii au fost adesea folosite pentru a descrie soarta finală a nelegiuiţilor (vezi comentariile lui Ellen White de la finele acestui capitol). Nelegiuiţii vor fi pe deplin anihilaţi. Şi sufletul şi trupul vor fi nimicite în gheenă (Matei 10,28). Aceasta este moartea a doua (Apocalipsa 20,13-15). Biblia nu ne dă nici o garanţie pentru doctrina unui iad care arde veşnic în care cei pierduţi vor suferi pedeapsa fără de sfârşit.

-3-

Nimicirea nelegiuiţilor nu va fi un act de putere arbitrară din partea lui Dumnezeu doar pentru ca El să-Şi arate autoritatea şi suveranitatea morală. Într-adevăr, ea va constitui o desfăşurare a puterii Lui suverane, dar o manifestare necesară din cauză că cei neevlavioşi în mod regretabil şi-au format caractere care îi fac să fie cu totul necorespunzători pentru sfinţenia şi curăţia căminului celor răscumpăraţi. Va fi chiar un act de îndurare cruţarea lor de o existenţă care ar fi cât se poate de respingătoare şi urâtă pentru natura lor rea (vezi GC 36, 37; DA 107, 763, 764; SC 18).

17 Dar mântuirea va fi pe muntele Sionului, el va fi sfânt, şi casa lui Iacov îşi va lua înapoi moşiile.

Muntele Sionului. Locul care suferise mârşăvia din partea Edomului şi a celorlalte naţiuni (v. 16) va avea parte de o mântuire plină de slavă.

Mântuirea. Ebr. peletah, o scăpare, mântuire sau ce [sau cine] scapă.

Îşi va lua înapoi moşiile. Adică, după întoarcerea din exil. Făgăduinţele din v. 17-21 n-au fost niciodată împlinite din cauză că iudeii atât în timpul exilului, cât şi după el, nu au realizat o redeşteptare spirituală necesară pentru a face cu putinţă realizarea destinului lor divin. Vezi p. 32

34.

18 Casa lui Iacov va fi un foc, şi casa lui Iosif, o flacără; dar casa lui Esau va fi miriştea pe care o vor aprinde şi o vor mistui; şi nu va mai rămâne niciunul din casa lui Esau, căci Domnul a vorbit!

Casa lui Iosif. Regatul lui Israel, numit aşa din cauză că Iosif fusese tatăl lui Efraim (vezi Geneza 41,50-52), seminţia cea mai importantă a regatului de nord. Potrivit planului divin cele două regate urmau să fie aduse laolaltă ca un singur popor (vezi Ezechiel 37,19; Osea 1,11; Zaharia 10,6; vezi comentariul la Obadia 19).

Nu va mai rămâne nici unul. Unii văd în aceste cuvinte o prezicere a biruinţelor lui Ioan Hircanus asupra Idumeilor nu cu mult timp înainte de anul 100 î.Hr. (Iosif, Antichităţi, xiii. 9. 1). Totuşi, să nu uităm că împlinirea acestei preziceri depindea de împlinirea prezicerilor cu privire la restaurare pentru Iuda. Întrucât cele din urmă erau condiţionate (vezi p. 34) şi au rămas în cea mai mare parte neîmplinite, este imposibil să ne fixăm asupra vreunui eveniment specific ca o împlinire deplină a celor de mai înainte.
19 Cei de la miazăzi vor stăpâni muntele lui Esau, şi cei din câmpie, ţara filistenilor; vor stăpâni şi ţinutul lui Efraim şi al Samariei; şi Beniamin va stăpâni Galaadul.

Miazăzi. Ebr. negeb, Negebul, sau ţinutul secetos de la sud de Iuda (vezi comentariul la Iosua 15,19). Câmpie. Ebr. shephelah, Şefela, numele unei fâşii de ţară constând din dealuri joase situate între munţii lui Iuda şi câmpia de coastă (vezi comentariul la Iosua 15,33).

Ţinutul… Samariei. Redistribuirea teritoriului indicată aici, cu Iuda şi Beniamin ocupând teritorii deţinute mai înainte de cele zece triburi, era fără îndoială datorată faptului că, celor zece seminţii, multă vreme răsculate şi nepocăite, nu li s-a dat nici o făgăduinţă de restaurare deplină a vechii lor puteri în Palestina (PK 298). Israeliţii aveau, la nivel individual, privilegiul de a se alipi noului stat, dar urma să fie o singură naţiune.
20 Dar prinşii de război ai acestei oştiri a copiilor lui Israel vor stăpâni ţara canaaniţilor până la Sarepta, şi prinşii de război ai Ierusalimului care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de miazăzi.

Prinşii de război. Ebraica din v. 20 este obscură. Termenul pentru oştire chel, ar trebui probabil să fie redat meterez. Dar la ce se referă meterez este incert. Citind Chalach în loc de

-4-

Chel, se obţine numele unui oraş din Mesopotamia de nord, Halah, unde au fost duşi captivi israeliţi

(vezi 2Regi 17,6; 18,11; 1Cronici 5,26).

Sarepta. Un oraş de coastă al Feniciei numit acum Sarafand (vezi 1Regi 17,9), cam la 14,5 km. sud de Sidon şi la 21 de km. nord-nord-est de Tir.

Sefarad. Locul este menţionat numai aici, iar aşezarea lui este incertă. A fost un loc de aşezare al exilaţilor din Ierusalim. A fost sugerat Sardes din Asia Mică, precum şi o altă localitate din sud-vestul Mediei. LXX zice Ephratah.
21 Izbăvitorii se vor sui pe muntele Sionului ca să judece muntele lui Esau. Dar împărăţia va fi a Domnului.”

Izbăvitorii. Obadia îşi încheie profeţia cu o notă triumfătoare cu asigurarea unei depline şi complete mântuiri pentru Sion. Muntele Sion este contrastat cu muntele lui Esau, muntele cel sfânt al lui Dumnezeu cu munţii mândriei omeneşti. Izbăvitorii pot fi aceia care vin din ţările captivităţii menţionate în v. 20 pentru a da ajutor Ierusalimului împotriva duşmanilor lui. LXX dă un sens oarecum diferit: şi oamenii care au fost izbăviţi se vor urca la Ierusalim pentru ca să facă răzbunare asupra muntelui lui Esau.

Va fi a Domnului. Un apogeu corespunzător pentru solia profetică a lui Obadia şi în acelaşi timp şi pentru istoria omenirii. Vine ziua când se va rosti: Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor. (Apocalipsa 11,15).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 16 DA 763; EW 64, 221, 276; GC 545; PP 541

-5-