1 De n-ar fi fost Domnul de partea noastră – să spună Israel acum! –
INTRODUCERE - Psalmul 124 este un imn de mulţumire la adresa lui Dumnezeu pentru marea izbăvire săvârşită de El într-un timp de criză naţională. Ocazia nu este nu este identificată cu exactitate. Vrăjmaşii din jur erau o continuă ameninţare pentru Israel. De multe ori părea că poporul ales urma să fie nimicit. Totuşi, Domnul găsise o cale de scăpare. 

Cu privire la preambul vezi introducere la Psalm 120; de asemenea p. 616, 625, 627.

1. De n-ar fi fost. O recunoaştere corespunzătoare a izvorului izbăvirii. Prea adesea izvorul binecuvântărilor este uitat de îndată ce rugăciunea a fost împlinită şi criza a trecut (vezi Luca 17,12-17). O declaraţie impresionantă! Dumnezeu fusese aliatul lui Israel. Avându-L Dumnezeu de partea lui, Israel nu avea de ce să se teamă de vreun vrăjmaş.


2 de n-ar fi fost Domnul de partea noastră când s-au ridicat oamenii împotriva noastră,
3 ne-ar fi înghițit de vii, când li s-a aprins mânia împotriva noastră;

Ne-ar fi înghiţit. Cei răi oglindesc caracterul marelui distrugător, Satana însuşi (vezi Ioan 8,44).


4 ne-ar fi înecat apele, ar fi trecut râurile peste sufletul nostru;
5 ar fi trecut peste sufletul nostru valurile năprasnice.

Valurile năprasnice. [ape mândre, KJV]. Aşa cum apele umflate mătură tot ce le stă în cale, şi par să sfideze obiectele care le stau împotrivă, tot aşa nelegiuiţii i-ar înghiţi pe cei drepţi şi i-ar nimici, dacă Dumnezeu nu i-ar ţine în frâu (vezi GC 614).


6 Binecuvântat să fie Domnul, care nu ne-a dat pradă dinților lor!

Pradă. Metafora se schimbă. Adversarii lui Israel sunt asemănaţi cu fiarele sălbatice gata să-şi devoreze prada, dar sunt împiedicaţi de Dumnezeu.


7 Sufletul ne-a scăpat ca pasărea din lațul păsărarului; lațul s-a rupt, și noi am scăpat.

Laţul s-a rupt. Israel este asemuit cu o pasăre înspăimântată, lipsită de apărare, prinsă întrun laţ, dar brusc eliberată prin ruperea laţului.


8 Ajutorul nostru este în Numele Domnului, care a făcut cerurile și pământul.

Cerurile şi pământul. Atâta vreme cât există aceste două mari monumente ale puterii creatoare a lui Dumnezeu, copiii lui Dumnezeu nu au motiv să se teamă de ceea ce le-ar putea face nişte bieţi oameni. Acela care a făcut cerul şi pământul are resurse inepuizabile. Toate forţele universului sunt la dispoziţie Lui şi ascultă de voinţa Lui.