1 Era pe vremea lui Ahaşveroş, al acelui Ahaşveroş care domnea de la India până în Etiopia, peste o sută douăzeci şi şapte de ţinuturi.

Ahaşveroş. Ebr. 'Achashwerosh, o transliterare a persanului Khshayârshâ. Pe unele tăbliţe babiloniene, ortografierea este Achshiyarshu. În alfabetul consonantic al papirusurilor elefantine, numele apare Chshy'rsh şi Chshyrsh. Însemnătatea cuvântului nu este cunoscută. În greceşte, Khshayârshâ a devenit Xerxe, iar în latină, Assuerus. Numele Xerxe şi Ahasuerus [Ahaşveroş] sunt deci echivalente, unul venind din persană prin limba greacă şi celălalt, atât prin ebraică, cât şi prin latină (vezi PK 598).

Al acelui. [Acesta este, KJV.] Scriitorul cărţii Estera pare să fi cunoscut mai mulţi cârmuitori cu numele Ahaşveroş. Ahaşveroş din Estera nu trebuie să fie confundat cu Ahaşveroş din Daniel 9,1, care a trăit cu o jumătate de secol înainte. Cu privire la Ahaşveroş din Ezra 4,6, vezi nota suplimentară de la Ezra 4.

2 Împăratul Ahaşveroş şedea atunci pe scaunul lui împărătesc la Susa, în capitală.

Scaunul lui împărătesc. Monarhul persan îşi avea reşedinţa o parte din an la Ecbatana şi uneori vizita Persepolis şi Babilon, dar Şuşan (Susa) era la vremea aceasta sediul guvernării (vezi Daniel 8,2; Estera 9,12).

La Susa, în capitală. [Şuşan, palatul, KJV.] Şuşan (Susa) era în provincia Elam (vezi Daniel 8,2), cam la 161 km nord de vechiul ţărm al Golfului Persic şi cu puţin mai mult de 322 km est de Babilon. Iniţial, capitală Elamului, cu sute de ani înainte de vremea Esterei, cetatea era situată la capătul răsăritean al văii Tigrului, acolo unde acesta urcă pentru a întâlni dealurile iraniene. În mijlocul

întinselor dărâmături care acoperă o suprafaţă de peste 4.8 km2, se poate vedea ce a rămas din palatul măreţ în care a avut loc cea mai mare parte din dramatica relatare a cărţii Estera. Palatul acesta, ridicat pe locul fostei fortăreţe elamite, fusese la origine construit de Dariu Histaspe, predecesor al lui Xerxe. Pentru o scurtă scurtă descriere a acestuia, vezi la v. 5.6.

3 În al treilea an al domniei lui, a dat un ospăţ tuturor domnitorilor şi slujitorilor săi. Căpeteniile oştirii perşilor şi mezilor, mai marii şi capii ţinuturilor s-au strâns înaintea lui.

Al treilea an. Anul acesta a început la 14 aprilie 483 î.Hr. şi s-a încheiat la 2 aprilie 482 î.Hr. Poate că "ospăţul" care a ţinut şase luni, a început în primele zilei ale primăverii acelui anului, când ploile trecuseră şi călătoria ar fi fost mai uşoară şi mai plăcută.

Un ospăţ. Sau "banchet". Cuvântul original însemna "întrecere la băutură". Având în vedere faptul că Ahaşveroş a părăsit Susa la un an sau doi după aceea pentru a năvăli în Grecia (vezi introducerea la Estera), s-a sugerat că domnitorii, guvernatorii şi căpeteniile oştirii au fost convocaţi din toate părţile împărăţiei pentru a participa la ceea ce se dorea să fie o campanie total strălucită şi reuşită. Herodot (vii. 8) raportează că Xerxe a convocat un astfel de consiliu. Poate că slujitorii au fost convocaţi în serii, pe parcursul celor şase luni, fiecare cu scopul de a discuta cu împăratul despre răspunderea specială legată campanie. Aşadar, ar fi aproape imposibil să-i găsim pe toţi slujbaşii de seamă ai vastului imperiu adunaţi laolaltă decât cu scopul specific al unor discuţii politice şi militare.

Domnitorilor. Sau "slujbaşilor [numiţi]".

Slujitorilor. Adică "curtenilor".

Căpeteniilor oştirii. Ebr. Chayil, "oastea" (Exod 14,4), "oştirea" (v. 9), "om tare" (1 Samuel 16,18) etc. Dacă unul dintre obiectivele ospăţului a fost, aşa cum a fost sugerat, stabilirea planurilor privind campania grecească viitoare, Ahaşveroş i-ar fi chemat cu siguranţă şi pe căpeteniilor oştirii sale.

Perşilor şi mezilor. Ordinea aceasta, inversul celei din Daniel (cap. 5,28; 6,8.12.15; 8,20) apare de repetate ori în relatările Esterei (cap. 1,3.14.18.19) şi dă de înţeles că raportul aparţine timpului când Persia înlocuise Media ca partener principal în imperiul dualist (vezi Daniel 7,5; 8,3). În Estera 10,2 este dată ordinea iniţială, poate din cauză că în "Cronici", împăraţii mezi veneau primii.

Mai marii. [Nobilii, KJV.] De la un cuvânt persan adoptat în limba ebraică, însemnând "cei dintâi [oameni]".

Capii ţinuturilor. [Principii provinciilor, KJV.] Adică guvernatorii sau satrapii care erau în fruntea teritoriilor cucerite. Istoria atestă prezenţa satrapilor la o mare adunare, înainte de campania dezastruoasă împotriva Greciei.

4 El le-a arătat bogăţia strălucită a împărăţiei lui şi slava minunată a mărimii lui, în multe zile, timp de o sută optzeci de zile.

S-a arătat bogăţia. Lăudăroşia era o caracteristică a lui Xerxe. Etalarea vanitoasă a caracterizat uriaşa oştire cu care el a invadat Grecia. Bogăţia fabuloasă a Persiei este comentată de scriitorii contemporani de diferite naţionalităţi. Printre măreţiile palatului persan erau zidurile îmbrăcate în aur, stâlpii de marmură şi draperiile bogate, un platan de aur şi o viţă de vie de aur. Săpăturile făcute la Susa (Şuşan) au dovedit că scriitorul cărţii Estera cunoştea bine palatul, obiceiurile şi rânduielile curţii persane, întrucât descrierile făcute de el concordă până la ultimul detaliu cu rezultatele cercetării arheologice. Impresionaţi de faptul acesta, cercetătorii afirmă că numai cineva care cunoştea palatul împărătesc în mod personal, sau care cunoştea pe cineva care-l cunoscuse, ar fi putut să dea istorisirii cadrul ei exact.

O sută optzeci de zile. Nu e nevoie să se presupună că aceste persoane au fost ospătate pe parcursul întregii perioade. Ar fi greu de crezut că guvernatorii de provincii şi-au părăsit toţi teritoriile în acelaşi timp şi au rămas departe pentru o perioadă atât de lungă. Probabil că Ahaşveroş i-a ospătat pe invitaţi în mod succes, pe parcursul celor şase luni, cât a ţinut "ospăţul".

5 După ce au trecut aceste zile, împăratul a dat întregului popor care se afla în capitala Susa, de la cel mai mare până la cel mai mic, un ospăţ care a ţinut şapte zile, în curtea grădinii casei împărăteşti.

Un ospăţ. Poate că scopul lui Ahaşveroş era de a asigura loialitatea supuşilor capitalei sale, pe timpul îndelungatei sale absenţe datorate plecării în Grecia. Dacă lucrurile au stat aşa, acesta a fost un gest politic iscusit. Natural, au fost primiţi numai bărbaţi, deoarece împărăteasa Vasti a dat un banchet separat pentru femei (v. 9).

Curtea grădinii. Ruinele palatului lui Xerxe sunt suficient de bine păstrate pentru a putea realiza o descriere a unora din părţile lui. Poarta împăratului la care şedea Mardoheu, curtea unde Estera s-a prezentat neinvitată - acestea şi alte câteva părţi ale palatului au fost identificate.

Palatul ocupa un spaţiu de aproximativ 270 m pe fiecare latură. Poarta principală se afla la sud.

Spre partea de nord-est a palatului propriu-zis se afla spaţioasa apadâna sau sala tronului. La această imensă clădire, cu latura de 99 m, se ajungea probabil pe scări de dimensiuni gigantice. Acoperişul plat al părţii centrale era sprijinit pe 36 de coloane zvelte, ornamentate cu capiteluri sculptate şi aranjate în 6 şiruri de câte 6 coloane fiecare. Partea din faţă a clădirii era probabil deschisă, în timp ce zidul din spate şi cele laterale erau din cărămidă, având faţa emailată şi cu figuri. Aurul, argintul şi pietrele preţioase au fost folosite cu risipă la decorarea sălii tronului. Scriitorii greci povestesc despre un platan de aur şi o viţă de vie de aur, care se aflau în curtea aceasta. Spre nord-vestul palatului propriu-zis, se crede că era "grădina" sau parcul. Multe din întâmplările povestite în cartea Estera au avut loc în interiorul şi în preajma spaţiului numit apadâna.

6 Covoare albe, verzi şi albastre erau legate cu funii de in subţire şi de purpură de nişte verigi de argint şi de nişte stâlpi de marmură. Paturi de aur şi de argint stăteau pe o podea de porfir, de marmură, de sidef şi de pietre negre.

Covoare albe, verzi şi albastre. Literal "stambă albă şi [material] violet". Cuvântul tradus "verde" în KJV derivă din cuvântul sanscrit care înseamnă stambă. Observaţi că cuvântul "covoare" este adăugat. Aceste "covoare" sau prelate erau probabil făcute din stambă albă sau violetă. Violetul şi albul erau culorile imperiale.

Funii de in subţire şi de purpură. Era nevoie de "funii" tari ca să susţină prelata, dacă era întinsă, aşa cum au considerat unii, din sala centrală cu stâlpi peste curtea pavată cu mozaic, un spaţiu de aproape 18.3 m.

Stâlpi de marmură. Stâlpii de la Susa erau din calcar de culoare albastru închis. Cuvântul ebraic shesh, "marmură", se referă probabil la acest calcar sau alabastru şi nu la ceea ce considerăm noi astăzi de obicei "marmură".

Podeală. Cele patru cuvinte ebraice traduse [în KJV] prin "roşu", "albastru", "alb" şi "negru" nu reprezintă culori, ci diferite feluri de pietre şi alte materiale din mozac. Calcarul albastru închis este amintit ca fiind folosit atât la pavaj, cât şi la stâlpi.

7 Iar de băut turnau în vase de aur de felurite soiuri. Era belşug de vin împărătesc, mulţumită dărniciei împăratului.

Vase de aur. Grecii victorioşi au găsit un număr considerabil de cupe mari de aur în tabăra persană din apropiere de Plataea.

De felurite soiuri. [Deosebite unul de altul, KJV.] Amănuntul acesta trebuie să fi venit de la un martor ocular sau de la cineva care primise un raport al banchetului de la un astfel de martor ocular.

Vin împărătesc. Sau "vin al împărăţiei", din pivniţa împărătească.

8 Dar nimeni nu era silit să bea, căci împăratul poruncise tuturor oamenilor din casa lui să facă după voia fiecăruia.

După voia fiecăruia. [După lege, KJV.] S-ar părea că împăratul a poruncit ca fiecare să bea atât cât dorea şi să nu se ia la întrecere în ce priveşte băutura.

9 Împărăteasa Vasti a dat şi ea un ospăţ femeilor, în casa împărătească a împăratului Ahaşveroş.

Împărăteasa Vasti. Singura soţie a lui Xerxe despre care au scris grecii a fost Amestris. Xerxe a luat-o de soţie înainte de a ajunge pe tron, când a ajuns la vârsta căsătoriei. Herodot şi Ctesias vorbesc despre cruzimea şi purtările ei dezmăţate. Totuşi nu se poate dovedi că Amestris şi Vasti au fost una şi aceeaşi persoană. Ca şi Estera (vezi cap. 2,7), împărăteasa s-ar fi putut să fie cunoscută sub mai multe nume.

10 A şaptea zi, pe când inima împăratului era veselă de vin, a poruncit lui Mehuman, Bizta, Harbona, Bigta, Abagta, Zetar şi Carcas, cei şapte fameni care slujeau înaintea împăratului Ahaşveroş,

Fameni. Literal, "eunuci", singurii care ar fi avut intrare în apartamentele femeilor. Provenienţa şi însemnătatea numelor acestor eunuci sunt îndoielnice. Eunucii erau adesea sclavi străini, anume mutilaţi pentru vânzare pe piaţa persană. Perşii considerau numărul şapte ca fiind sacru.

11 să aducă în faţa lui pe împărăteasa Vasti, cu cununa împărătească, pentru ca să arate frumuseţea ei popoarelor şi mai marilor săi, căci era frumoasă la chip.

Să aducă... pe împărăteasa Vasti. După ce îşi etalase bogăţia şi slava împărăţiei sale, gândurile lui Ahaşveroş s-au îndreptat în cele din urmă spre frumoasa lui împărăteasă. Expunerea frumuseţii ei, gândea el, ar fi fost punctul culminant al tuturor celor etalate.

12 Dar împărăteasa Vasti n-a vrut să vină când a primit prin fameni porunca împăratului. Şi împăratul s-a supărat foarte tare, s-a aprins de mânie.

Vasti n-a vrut să vină. Motivul refuzului împărătesei nu e clar. Unii au sugerat că Ahaşveroş intenţiona o etalare neruşinată a frumuseţii lui Vasti, dar contextul nu oferă nici un indiciu că aceasta ar fi fost intenţia lui. Targumurile iudaice susţin, totuşi, că motivul refuzul de a se arăta a fost dorinţa ei de a evita o astfel de expunere. Iosif Flavius atribuie în mod greşit refuzul ei unui aşa-zis obicei persan, care se presupune că interzicea femeilor căsătorite să stea în societatea persoanelor străine. Alţi scriitori vechi iudei prezintă tot felul de explicaţii imaginare sau absurde, nici una neputând fi considerată justificată.

Ordinul lui Ahaşveroş, care preciza ca Vasti să poarte coroana împărătească (v. 11), dă de înţeles că el o considera nu numai o femeie frumoasă, ci şi prima doamnă a ţării. Faptul că totuşi era permis ca femeile persane să apară la masa banchetului, unde erau şi străini, reiese din Estera 5,4. De asemenea, soţiile şi concubinele caldeene participau cu soţii lor la petrecerile udate cu vin din belşug (Daniel 5,2). Conform Neemia 2,1-6, împărăteasa fiului succesorului lui Ahaşveroş, Artaxerxs I, îl însoţea pe domnul ei la petreceri cu vin. Mai mulţi scriitori greci confirmă prezenţa femeilor persane la petreceri. Herodot, un contemporan al lui Ahaşveroş, vorbeşte despre Amestris (vezi la Estera 1,9) ca participând la petrecerea zilei de naştere a împăratului (ix. 110). Nu există motiv ca să se considere că obiceiul persan contemporan le ţinea pe femei separat şi că deci nu s-ar fi cuvenit ca Vasti să se arate când a fost chemată, în ciuda faptului că bărbaţii beau (vezi cap. 7,7).

Faptul că Vasti a ţinut un banchet pentru femeile din Susa, odată cu acela al lui Ahaşveroş pentru bărbaţi, lasă se înţeleagă conlucrarea cu politica lui de a promova loialitatea populară faţă de tron. Nimic din raport nu dă un indiciu al refuzului lui Vasti de a asculta de porunca împăratului.

S-a aprins de mânie. Vezi la Genesa 4,5.

13 Atunci împăratul a vorbit cu înţelepţii care cunoşteau obiceiurile vremii. Căci aşa se puneau la cale treburile împăratului: înaintea tuturor celor ce cunoşteau legile şi dreptul.

Înţelepţii. Adică sfetnicii împăratului. Oricât este de furios, Ahaşveroş caută sfat. În prezenţa întregii sale curţi, ar fi fost nepotrivit pentru el să dea frâu liber pasiunii sale în cuvinte şi ameninţări violente. În loc să dea o poruncă pripită, el procedează cumpănit la cercetarea măsurilor care trebuie luate. Se pare că Ahaşveroş se sprijinea temeinic pe consilierii săi (vezi cap. 3,8-10; 8,1-8; 9,12-14), iar acum solicită părerea "înţelepţilor" săi cu privire la felul cum să procedeze cu Vasti.

Cunoşteau obiceiurile vremii. [Cunoşteau vreme, KJV.] Persoane învăţate şi pline de experienţă care aveau cunoştinţă de precedente şi care ştiau ce se cuvenea să se facă în orice anume împrejurare.

Aşa se puneau la cale treburile împăratului. [Felul împăratului, KJV.] Adică metoda lui de a proceda. Orice chestiune care îl privea pe împărat, el o supunea oamenilor învăţaţi ca aceştia să-şi spună părerea înainte de a lua decizia sa. Probabil aici scriitorul face referire la o metodă general folosită de monarhia persană, şi nu numai o practică lui Ahaşveroş.

14 Avea lângă el pe Carşena, pe Şetar, pe Admata, pe Tarsis, pe Meres, pe Marsena, pe Memucan, şapte domnitori ai Persiei şi Mediei, care vedeau faţa împăratului şi care aveau locul întâi în împărăţie.

Şapte domnitori. [Cei şapte principi, KJV.] Şi Ezra îi atribuie monarhului persan şapte sfetnici speciali (vezi Ezra 7,14), care ar fi putut fi socotiţi cabinetul împăratului. Herodot observa că erau şapte familii conducătoare în Persia, ai căror capi aveau privilegii speciale.

Vedea faţa împăratului. Printre privilegiile speciale ale acestor bărbaţi, unul dintre cele mai preţuite era acela al liberei intrări la monarh la orice vreme.

15 „Ce trebuie”, a zis el, „să se facă împărătesei Vasti, după lege, pentru că n-a împlinit ce i-a poruncit împăratul Ahaşveroş prin fameni?”

După lege. Împăratul nu dorea să apară răzbunător. În plus, cârmuitorii Persiei erau într-un anumit sens monarhi îngrădiţi (vezi Estera 1,19; 8,8; cf. Daniel 6,8-16). E ca şi cum împăratul spunea: să lăsăm sentimentele la o parte şi să vedem doar ce cere legea. Dacă o împărăteasă nu ascultă de împărat în mod deschis, înaintea curţii, potrivit procedurii legale, ce trebuie să se facă cu ea? În spatele acestei evidenţieri a legii se afla fala cârmuirii medo-persane că legile medo-persane sunt de neschimbat.

16 Memucan a răspuns înaintea împăratului şi domnitorilor: „Nu numai faţă de împărat s-a purtat rău împărăteasa Vasti; ci şi faţă de toţi domnitorii şi de toate popoarele care sunt în toate ţinuturile împăratului Ahaşveroş.

Memucan a răspuns. Memucan e purtătorul cuvântului al întregului grup de şapte consilieri speciali. În răspunsul său, el dă de înţeles că legea persană nu prevede nici o pedeapsă pentru cazul de faţă. De fapt nu fusese prevăzut un caz de felul acesta. Nu exista precedent.

Nu numai faţă de împărat. În numele celor şapte consilieri, Memucan mută chestiunea de pe planul unei nemulţumiri personale din partea împăratului la nivelul unei probleme de stat. În acest fel, îl exonerează pe împărat de dorinţa de răzbunare şi procură o bază din dreptul civil pentru tratarea cazului.

17 Căci fapta împărătesei va ajunge la cunoştinţa tuturor femeilor şi le va face să-şi nesocotească bărbaţii. Ele vor zice: „Împăratul Ahaşveroş a poruncit să i se aducă înainte împărăteasa Vasti, şi ea nu s-a dus.”

Să-şi nesocotească bărbaţii. Literal "va face să fie dispreţuiţi domnii lor în ochii lor". Memucan lasă aici să se înţeleagă că Vasti îl dispreţuia pe Ahaşveroş. Nu e clar dacă el se referă la motivul lui Vasti de a refuza să asculte de porunca împăratului sau doar la fapt în sine.

18 Şi din ziua aceasta crăiesele Persiei şi Mediei, care vor afla de fapta împărătesei, vor vorbi tot aşa tuturor căpeteniilor împăratului: de aici va veni mult dispreţ şi mânie.

Crăiesele. Ebr. śaroth, pluralul de la śarah, "prinţesă" (vezi la Genesa 17,15). "Crăiesele" ar fi vorbit nepoliticos faţă de soţii lor, prinţii. Scriitorul are grijă să se refere la Persia înainte de Media (vezi la Estera 1,3).

Mult dispreţ şi mânie. Sau "dispreţ şi mânie din plin" (RSV), adică dispreţ din partea soţiilor şi mânie din partea soţilor.

19 Dacă împăratul găseşte cu cale, să se dea poruncă din partea lui şi să se scrie în legile perşilor şi mezilor, cu arătarea că nu trebuie să se calce o poruncă împărătească, după care Vasti să nu se mai arate înaintea împăratului Ahaşveroş. Iar împăratul să dea vrednicia de împărăteasă alteia mai bună decât ea.

O poruncă din partea lui. [Poruncă împărătească, KJV.] Literal, "o poruncă a împărăţiei". În circumstanţe obişnuite, o astfel de chestiune a dispreţului unei soţii favorite ar fi fost rezolvată în intimitatea haremului, fără a atrage atenţia generală asupra ei. După părerea lui Memucan, caracterul public al neascultării lui Vasti a făcut necesară rezolvarea ei în mod public.

Să se scrie. Un edict cu privire la o persoană nu era deloc potrivit să fie adăugat la un cod naţional de legi, dar decrete de natură temporară erau uneori ataşate codului, se pare cu scopul explicit de a le imprima forţă, făcându-le neschimbătoare (Daniel 6,8.9).

Să nu se mai arate. Vasti urma să fie îndepărtată nu de la palat, ci de la faţa împăratului. Aceasta, împreună cu pierderea poziţiei ei favorite, ca împărăteasă, urma să aducă suprema dezonoare. Frumuseţea singură n-a putut s-o salveze (vezi la v. 12).

20 Porunca împăratului se va vesti astfel în toată împărăţia lui – căci este mare – şi toate femeile vor da cinste bărbaţilor lor, de la mare până la mic.”

Porunca împăratului. [Decretul împăratului, KJV.] Aici "poruncă" din versetul anterior este numită "decret" în KJV. Căci este mare. Sau "atât de întinsă cât este" (RSV).

21 Părerea aceasta a fost primită de împărat şi de domnitori, şi împăratul a lucrat după cuvântul lui Memucan.

Împăratul a lucrat. Vasti a fost separată, dar nu divorţată de împărat. Motivele acestui act au fost vestite în toate provinciile, astfel încât nimeni să nu înţeleagă greşit. Grija lui Ahaşveroş în tratarea cazului sugerează ideea că Vasti era fiica unui persan de frunte, pe al cărui sprijin împăratul căuta să-l păstreze, sau poate fiica unui prinţ al unuia dintre popoarele supuse.

22 A trimis scrisori tuturor ţinuturilor din împărăţia lui, fiecărui ţinut după scrierea lui şi fiecărui popor după limba lui; ele spuneau că orice bărbat trebuie să fie stăpân în casa lui şi că va vorbi limba poporului său.

A trimis. Pe lângă publicarea decretului, Xerxe a trimis o scrisoare însoţitoare, urmărind să apere împărăţia de primejdia arătată de Memucan (vezi v. 18).