1 Moab s-a răzvrătit împotriva lui Israel, după moartea lui Ahab.

Moab se răzvrăteşte. A doua carte a Regilor continuă cu naraţiunea despre domnia lui Ahazia, începută în 1Regi 22.51. În felul acesta, despărţirea dintre prima şi a doua Regi în acest punct este cu totul arbitrară.

David adusese Moabul la vasalitate (2Samuel 8:2). După acest eveniment, Scriptura tace pentru un timp cu privire la soarta Moabului. Probabil că ţara şi-a recăpătat independenţa în timpul tulburărilor care au rezultat după moartea lui Solomon. Conform cu Piatra Moabită (vezi nota adiţională despre cap. 3), Omri şi Ahab au asuprit Moabul. Dar moartea lui Ahab şi boala lui Ahazia au dat Moabului ocazie să se revolte. În Orientul antic era ceva obişnuit să se revolte pentru independenţă după moartea unui împărat. Pentru continuarea naraţiunii privind Moabul, vezi 2Regi 3,4-23.

2 Ahazia a căzut prin zăbrelele odăii lui de sus, în Samaria, şi s-a îmbolnăvit. A trimis nişte soli şi le-a zis: „Duceţi-vă şi întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca să ştiu dacă mă voi vindeca de boala aceasta.”

Ahazia a căzut. Probabil că împăratul privea pe fereastră, de la unul dintre etajele palatului său (vezi cap. 9:30). Pe acea vreme, în Răsărit, ferestrele erau închise prin zăbrele de lemn întreţesut, care se deschideau în afară; deci, dacă nu erau bine fixate, cineva care se rezema de ele, putea uşor să cadă în afară.

Baal-Zebub. În mod literal, domnul muştelor. În Orientul antic, zeilor-muscă li se aducea închinare. În NT, Baal-Zebub este prinţul demonilor (Matei 10:25; 12:24; Marcu 3:22; Luca 11:15, 18, 19). Majoritatea manuscriselor greceşti ale NT, conţin forma Beelzeboul Beelzeboul, care înseamnă domnul este prinţ. În textele de la Ras Samra (vezi Vol. I, pag 128), se găseşte o formă asemănătoare cu cea din NT, şi anume zbl b`l arş zbl b’l ars\. Amintirea acestei zeităţi în texte atât de vechi ca cele de la Ras Samra, mărturiseşte despre marea ei vechime.

Ecron. Cea mai nordică cetate din cele cinci cetăţi filistene. Zeul Ecronului se presupunea că dă informaţii despre evenimentele viitoare, astfel că era consultat pe scară largă.

3 Dar îngerul Domnului a zis lui Ilie, tişbitul: „Scoală-te, suie-te înaintea solilor împăratului Samariei şi spune-le: „Oare nu este Dumnezeu în Israel, de vă duceţi să întrebaţi pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului?

Îngerul. Aceasta n-a fost prima apariţie a unui înger, lui Ilie. Cu ocazia fugii profetului de Izabela, îngerul Domnului i se arătase spre a-l mângâia şi întări pe fugarul descurajat (1Regi 19:5,7). Îngerul îl îndrumă să meargă să întâlnească pe solii împăratului suferind, care, în strâmtorarea lui, îi căuta pe zeii păgânilor. Ceva mai târziu, îngerul i se arată din nou lui Ilie, instruindu-l să se învoiască faţă de cererea lui Ahazia (2Regi 1:15).

De vă duceţi să întrebaţi. În timpul domniei tatălui său, Ahazia a fost martor la multele lucrări minunate ale lui Dumnezeu. El cunoştea prea bine puterea lui Dumnezeu de a ajuta şi mai ştia şi că asupra păcătoşilor s-au abătut judecăţi teribile. A se întoarce acum la zeul Ecronului însemna pentru el a lepăda pe Iehova şi a invita ca judecăţi să vină asupra lui.

4 De aceea, aşa vorbeşte Domnul: „Nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri.” Şi Ilie a plecat.

Ci vei muri. Aceia care se întorc de la adevăratul Dumnezeu spre zeii păgânilor, nu găsesc viaţă, ci moarte. Numai Dumnezeu este autorul vieţii şi stă în puterea Lui să vindece şi să refacă. Când Satana, prin sisteme de religie falsă, făgăduieşte să vindece, aceasta este numai pentru a aduce pe oameni sub stăpânirea voinţei lui crude, ca începând de aici înainte, să-i stăpânească cu o putere care pare imposibil de înfrânt.

5 Solii s-au întors la Ahazia. Şi el le-a zis: „Pentru ce v-aţi întors?”

Pentru ce v-aţi întors? Când solii s-au întors aşa de repede din misiunea lor, Ahazia ştia că ei n-au putut să-şi încheie călătoria lor până în Ecron şi dorea să cunoască motivul.

6 Ei i-au răspuns: „Un om s-a suit înaintea noastră şi ne-a zis: „Întoarceţi-vă la împăratul care v-a trimis şi spuneţi-i: „Aşa vorbeşte Domnul: „Oare nu este Dumnezeu în Israel, de trimiteţi să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului? De aceea, nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri.”

Un om. Solii fie că n-au reuşit să recunoască pe Ilie, fie că au socotit că e mai bine să nu-i spună împăratului cine a fost acela care trimisese avertizarea.

De trimiteţi să întrebe. Trimiterea de către Ahazia a unei delegaţii să întrebe pe zeul Ecronului a avut drept scop să arate deschis şi în public dispreţ pentru Iehova. Aceasta era o insultă adusă Maiestăţii cerului, care nu trebuia lăsată nemustrată. Israel trebuia să cunoască că zeii filistenilor erau fără putere spre a ajuta în ceasul strâmtorării şi că Iehova încă se mai afla pe tronul Său.

7 Ahazia le-a zis: „Ce înfăţişare avea omul acela care s-a suit înaintea voastră şi v-a spus aceste cuvinte?”

Ce înfăţişare avea...? De îndată ce solia a fost prezentată, Ahazia putea să ştie că aceasta putea să vină numai de la Ilie, pentru că cine altcineva ar vorbi cu astfel de siguranţă şi curaj? Împăratul cunoştea bine înfăţişarea profetului, de aceea are nevoie de descriere spre a stabili identificarea.

8 Ei au răspuns: „Era un om îmbrăcat cu o manta de păr şi încins cu o curea la mijloc.” Şi Ahazia a zis: „Este Ilie, tişbitul.”

Îmbrăcat cu o haină de păr. (În engleză, a hairy man = un om păros.) Probabil cuvintele înseamnă un om cu bucle de păr, barbă deasă şi, în general, păr bogat sau se poate referi la îmbrăcămintea de păr a lui Ilie.

O curea. Aceasta era o îmbrăcăminte aspră, de piele. De obicei, evreii purtau îmbrăcăminte de lână sau in, care erau moi şi confortabile, dar acestea n-ar fi fost potrivite pentru Ilie, în situaţiile dificile în care el era obligat să trăiască. Ioan Botezătorul a purtat o îmbrăcăminte din păr de cămilă şi un brâu de piele (Matei 3:4), la fel ca înaintaşul său.

9 A trimis la el pe o căpetenie de cincizeci cu cei cincizeci de oameni ai lui. Căpetenia aceasta s-a suit la Ilie, care şedea pe vârful muntelui, şi i-a zis: „Omule al lui Dumnezeu, împăratul a zis: „Coboară-te!”

O căpetenie de cincizeci. Ahazia îl ura, dar se şi temea de profet. Solia de pedeapsă nu l-a adus pe împărat la pocăinţă. El ştia că era un om pe moarte, dar era plin de amărăciune şi mânie şi era hotărât să trimită după profet pentru ca, dacă era posibil, să îndepărteze judecata ameninţătoare. A fost trimisă o ceată de cincizeci de oameni înarmaţi spre a intimida pe profet.

10 Ilie a răspuns căpeteniei peste cincizeci: „Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se coboare foc din cer şi să te mistuie, pe tine şi pe cei cincizeci de oameni ai tăi!” Şi s-a coborât foc din cer şi l-a mistuit pe el şi pe cei cincizeci de oameni ai lui.

Foc din cer. Ameninţarea lui Ahzia in efortul de a-l convinge pe Ilie să retracteze pronunţarea pedepsei era nebunească. Aceasta dovedeşte că el a îndrăgit aceea atitudine cum făcuse şi tatăl său. Ahab l-a făcut pe Ilie răspunzător pentru dezastruoasa secetă din Israel (1Regi 18:17). Acum Ahazia, prin acelaşi raţionament pervertit, l-a făcut răspunzător pe Ilie pentru consecinţele care el ştia că au să urmeze sigur, după cuvintele profetului. O astfel de încercare samavolnică de a dicta profetului şi de a revoca astfel planurile lui Dumnezeu nu putea rămâne nemustrată. Mânia lui Dumnezeu s-a abătut asupra cetei de ostaşi. Împotriva răzvrătirii lui Ahazia s-a descoperit maiestatea şi supremaţia lui Dumnezeu. Pentru aluzia NT la acest incident, vezi Luca 52-55.

11 Ahazia a trimis din nou la el altă căpetenie peste cincizeci cu cei cincizeci de oameni ai lui. Căpetenia aceasta a luat cuvântul şi a zis lui Ilie: „Omule al lui Dumnezeu, aşa a zis împăratul: „Grăbeşte-te de te coboară!”

O altă căpetenie. Prin trimiterea unei alte cete de 50, Ahazia a dat dovadă de perversitate şi încăpăţânare. El primise zdrobitoarea dovadă despre neplăcerea divină faţă de umblarea lui, dar el era hotărât să continue cu încăpăţânare, scopurile lui, rău îndrumate.

12 Ilie le-a răspuns: „Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se coboare foc din cer şi să te mistuie, pe tine şi pe cei cincizeci de oameni ai tăi!” Şi s-a coborât for din cer şi l-a mistuit, pe el şi pe cei cincizeci de oameni ai lui.

Verset ce nu a fost comentat.

13 Ahazia a trimis din nou o a treia căpetenie peste cincizeci, împreună cu cei cincizeci de oameni ai săi. Această a treia căpetenie peste cincizeci s-a suit; şi, la sosire, şi-a plecat genunchii înaintea lui Ilie şi i-a zis, rugându-l: „Omule al lui Dumnezeu, te rog, viaţa mea şi viaţa acestor cincizeci de oameni, slujitorii tăi, să fie scumpă înaintea ta!

Şi-a plecat genunchii. Căpetenia peste a treia ceată de 50 s-a smerit înaintea lui Dumnezeu. El s-a apropiat de Ilie pe genunchi, nu ca un închinător, ci ca un rugător. El ştia că, dacă va manifesta acelaşi spirit cum au făcut primele două căpetenii, el avea să aibă parte de aceeaşi soartă.

14 Iată, s-a coborât foc din cer şi a mistuit pe cele dintâi două căpetenii peste cincizeci şi pe cei cincizeci de oameni ai lor: dar acum, viaţa mea să fie scumpă înaintea ta!”

Să fie scumpă. În loc să-i poruncească lui Ilie să meargă la împărat, căpetenia l-a rugat pentru îndurare, pentru ca viaţa lui să fie cruţată. N-a mai fost un dispreţ îndrăzneţ faţă de profet, cum fusese în primele două cazuri, ci un respect şi o teamă care au fost acceptate de Dumnezeu.

15 Îngerul Domnului a zis lui Ilie: „Coboară-te împreună cu el, n-ai nicio frică de el.” Ilie s-a sculat şi s-a coborât cu el la împăratul.

o fricăde el." Ilie s-a sculat şi s-a coborât cu el la împăratul.

Pogoară-te. Dumnezeu nu avea să îngăduie ca servul Său să fie constrâns de către împăratul cel păcătos. Ahazia avusese dovada unei minunate dovezi a puterii divine, dar el a refuzat să se umilească înaintea Celui Prea Înalt. El merita o mustrare aspră şi Ilie a primit sarcina să meargă cu ostaşii pentru a prezenta solia. Lui Ilie i s-a spus să nu-i fie frică. După ce a adus foc din cer pe Muntele Carmel, Ilie şi-a îngăduit să cadă de frică înaintea mâniei Izabelei. Acum el a fost în mod deosebit îndemnat să nu-i fie teamă de împărat, în ciuda acestor trei manifestări de mânie ale lui Ahazia.

16 El i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru că ai trimis soli să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca şi cum n-ar fi în Israel Dumnezeu al cărui cuvânt să-l poţi întreba, nu te vei mai da jos din patul în care te-ai suit, ci vei muri.”

Ci vei muri. Împăratul muribund se afla faţă-n faţă cu profetul pe care el a încercat să-l ameninţe. Totuşi n-a fost Ilie, ci Ahazia, cel care acum, îşi aştepta pedeapsa. Împăratul s-a întors de la Dumnezeul lui Israel, spre un josnic idol al unei cetăţi filistene. În loc să mărturisească despre puterea lui Iehova, să dea slavă Numelui Lui celui sfânt, el a defăimat Numele Domnului, înaintea vrăjmaşilor păgâni ai poporului lui Dumnezeu. Fără teamă, Ilie face cunoscut împăratului, teribilul preţ pe care trebuie să-l plătească pentru apostazia lui.

17 Ahazia a murit, după cuvântul Domnului, rostit prin Ilie. Şi în locul lui, a început să domnească Ioram, în al doilea an al lui Ioram, fiul lui Iosafat, împăratul lui Iuda; căci n-avea fiu.

El a murit. Nepocăit până la sfârşit, urând pe Dumnezeu şi cu totul neputincios în faţa slujitorului Său, Ahazia a murit. Ca împărat al lui Israel, într-o vreme când Dumnezeu era gata să Se manifeste în astfel de căi minunate, Ahazia a avut în faţa lui o ocazie neobişnuită de a-şi conduce poporul de la căile lui cele rele, pe calea dreptăţii şi a păcii. Dar el a greşit. El a murit cu solia de mustrare divină răsunând în urechile lui. Acesta este sfârşitul celor ce se opun şi sfidează Duhul lui Dumnezeu.

Ioram. Un alt fiu al lui Ahab, numit, după cât se pare, după Ioram din Iuda, fiul lui Iosafat.

Al doilea an. În cap. 3:1 ni se spune că el a venit la tron în al 18-lea an al lui Iosafat. Această dublă datare a urcării pe tron a lui Ioram este vrednică de notat pentru că ea arată că Ioram din Iuda domnea înainte de moartea tatălui său, al 18-lea an al lui Iosafat fiind al doilea an al lui Ioram de domnie laolaltă. Astfel este evident că Ioram a început domnia lui împreună cu tatăl său în al 17lea an al lui Iosafat.

COMENTARII ELLEN G. WHITE

1–18PK 207–212

1 5T 191

2 CH 457; PK 207; 5T 192

2–45T 191

2, 6 CH 455

3 CT 255; Ev 608; 5T 197; 8T 69

3, 4 AA 290; PK 208

4 5T 195

7–13PK 208

15, 16 PK 209

16 PK 224

17 PK 210

18 Celelalte fapte ale lui Ahazia şi ce a făcut el nu sunt scrise oare în cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?

Verset ce nu a fost comentat.