1 Prorocia descoperită prorocului Habacuc.

Proorocia. Ebr. maśśa?, o rostire (vezi comentariul la Isaia 13,1).I

Proorocului. Dintre ceilalţi Profeţi Mici, doar Hagai şi Zaharia mai pretind pentru ei titlul de prooroc, profet.

2 Până când voi striga către Tine, Doamne, fără s-asculţi? Până când mă voi tângui Ţie, fără să dai ajutor?

Până când? Profetul era foarte îngrijorat din cauza stării de păcătoşenie a poporului său şi a rezultatelor care vor urma cu siguranţă. Din limbajul pe care îl foloseşte s-ar părea că Habacuc îşi adusese nedumerirea înaintea lui Dumnezeu de ceva vreme şi, cu toate acestea, se părea că Dumnezeu n-ascultă; adică, în aparenţă El nu făcea nimic pentru a opri relele lui Iuda. Habacuc vrea să spună că el este mai interesat de neprihănire şi dreptate decât pare să fie Însuşi Dumnezeu.

Mă voi tângui? Sau până când voi striga: Violenţă!. Ebr. chamas, rele în general, nu neapărat provocarea unui rău corporal altuia, precum reiese din cuvântul violenţă folosit în unele traduceri.

3 Pentru ce mă laşi să văd nelegiuirea, şi Te uiţi la nedreptate? Asuprirea şi silnicia se fac sub ochii mei, se nasc certuri şi se stârneşte gâlceavă.

Asuprirea. Ebr. shod, violenţă, sau devastare, adesea cu referire la distrugerea provocată de jefuire.

Silnicie. Vezi comentariul la v. 2. Ultima propoziţie a v. 3 din LXX spune: Judecata a mers împotriva mea şi judecătorul primeşte o răsplată.

4 De aceea Legea este fără putere, şi dreptatea nu se vede, căci cel rău biruie pe cel neprihănit, de aceea se fac judecăţi nedrepte. –

Legea. Ebr. torah (vezi comentariul la Deuteronom 31,9; Proverbe 3,1).

Fără putere. Ebr. pug, a se bonti. Profetul atribuia paralizarea eficacităţii legii printre locuitorii lui Iuda nereuşitei lui Dumnezeu de a opri această nelegiuire. În loc de fără putere, LXX are zădărnicită. Totuşi, exprimarea ebraică a textului masoretic este confirmată de textul ebraic citat în comentariul lui Habacuc descoperit de curând în sulurile de la Marea Moartă (vezi p. 1047).

Biruieşte. Sau Înconjoară. A înconjura cu intenţie rea (vezi Psalmi 22,12.13). Ca urmare drepţii ajung victime ale celor nelegiuiţi şi se fac judecăţi nedrepte în ce-i priveşte. Judecăţi. Sau, dreptate.

5 Aruncaţi-vă ochii printre neamuri şi priviţi, uimiţi-vă şi îngroziţi-vă! Căci în zilele voastre voi face o lucrare pe care n-aţi crede-o, dacă v-ar povesti-o cineva!

Printre neamuri. Sau Printre păgâni. Dumnezeu continuă cu răspunsul la plângerea profetului. El îl somează pe Habacuc să o caute printre naţiunile înconjurătoare pe aceea pe care Dumnezeu o va folosi pentru a-Şi pedepsi poporul pentru păcatele sale. LXX începe versetul acesta cu Uitaţi-vă, dispreţuitorilor, traducere pe care Pavel o citează în Fapte 13,41.

Uimiţi-vă şi îngroziţi-vă. Când pedeapsa lui Dumnezeu vine deodată, ea umple inimile de groază. În zilele voastre. Întrucât Habacuc întrebase până când (v. 2) va fi lăsată nelegiuirea aceasta să continue, Domnul îl asigură că mânia divină va veni în generaţia respectivă. N-aţi crede-o. O indicaţie a severităţii judecăţii apropiate.

6 Iată, voi ridica pe haldei, popor turbat şi iute, care străbate întinderi mari de ţări ca să pună mâna pe locuinţe care nu sunt ale lui.

Haldei. Ebr. Kaśdim (vezi comentariul la Daniel 1,4). Naţiunea Babilonului este descoperită acum ca agentul mâniei divine pe care Dumnezeu îl va ridica pentru a servi scopurilor Sale.

Iute. Ebr. nimhar, impetuos. Aceasta prezice înaintarea rapidă a cuceririlor babiloniene, reprezentate în mod adecvat prin aripile de vultur din profeţia lui Daniel (vezi comentariul la Daniel 7,4).

7 El este grozav şi înfricoşat; numai din el însuşi îi iese dreptul şi mărirea lui.

Dreptul. Sau Judecată. Atât de puternici şi încrezători în sine erau Haldeii încât nu mai recunoşteau nici o putere în afară de a lor, punându-şi marile realizări în seama propriilor puteri (vezi Daniel 4,28-30).

8 Caii lui sunt mai iuţi decât leoparzii, mai sprinteni decât lupii de seară, şi călăreţii lui înaintează în galop de departe, zboară ca vulturul care se repede asupra prăzii.

Leoparzii. Repeziciunea leopardului la prinderea prăzii sale este proverbială (vezi comentariul la Daniel 7,6).

Lupii de seară. Sau şacali de seară. Animalele acestea sunt extrem de fioroase noaptea, când dau târcoale după hrană (vezi Ieremia 5,6; Ţefania 3,3).

Vulturul. Ebr. nesher, un vultur, sau o acvilă. Moise profetizase că dacă Israel se va abate de la Dumnezeu, poporul va fi pedepsit pentru păcatele lui printr-o naţiune cu cai atât de iuţi încât pot fi comparaţi cu vulturii (Deuteronom 28,47-50).

9 Tot poporul acesta vine numai ca să jefuiască; privirile lui lacome caută înainte, şi strânge prinşi de război ca nisipul.

Să jefuiască. Sau Pentru violenţă. Violenţa, păcatul lui Iuda amintit anterior (vezi comentariul la v. 2), va fi acum pedeapsa aplicată lui Iuda de către Haldei.

Caută. Ebr. megammath, un cuvânt al cărui sens este obscur. Ele apare numai aici în Vechiul Testament şi datorită incertitudinii sensului său, întreaga propoziţie a fost tradusă în moduri deosebite în diferitele versiuni.

Înainte. Sau vântul de răsărit; sau către răsărit. Vezi comentariul la Ieremia 4,11; 18,17.

Ca nisipul. O imagine care arată numărul mare de prizonieri şi prada care va fi luată. Aceasta se acordă foarte natural cu imaginea anterioară a temutului vânt de răsărit cu coloanele lui de nisip bătut de vânt.

10 Îşi bate joc de împăraţi, şi voievozii sunt o nimica pentru el, râde de toate întăriturile, căci îngrămădeşte pământ şi le ia.

Îşi bate joc. De la înălţimea propriei lor aprecieri de sine (vezi comentariul la v. 7), Babilonienii vor privi în jos şi vor râde de împăraţii şi conducătorii străini.

Grămădeşte pământ. O aluzie la înălţarea unei movile sau a unui val de pământ pentru a ataca cetatea (vezi comentariul la 2Samuel 20,15; vezi şi ilustraţia din Vol. II, în faţa p. 64). LXX spune: ridică o movilă.

11 Apoi aprinderea i se îndoaie, întrece măsura, şi se face vinovat, căci puterea lui o ia ca dumnezeu al lui!

Întrece măsura. Sau Trece peste. Însemnând fie a trece mai departe, sau a merge înainte prin ţară, fie de a depăşi în mândrie toate graniţele.

Se face vinovat. Sau Ofensează. Dumnezeu este ofensat din cauză că Babilonienii îşi atribuie succesul propriei tării şi iscusinţe, făcându-şi din propria putere dumnezeul lor (vezi comentariul la v. 7). Profetul lasă să se înţeleagă că naţiunea care este folosită pentru a-l pedepsi pe Iuda va fi ea însăşi pedepsită pentru păcatele ei proprii.

12 Doamne, nu eşti Tu din veşnicie, Dumnezeul meu, Sfântul meu? Nu vom muri! Doamne, Tu ai ridicat pe poporul acesta ca să-Ţi împlineşti judecăţile Tale; Tu, Stânca mea, l-ai ridicat ca să dai prin el pedepsele Tale!

Nu eşti Tu? Habacuc, vorbind în numele poporului său, îi cere lui Dumnezeu îndurare ca ei să nu piară (v. 12-17). Privind dincolo de perspectivele sumbre ale prezentului, profetul afirmă, în credinţă: Nu vom muri! (vezi PK 386).

Judecăţile. Aici folosit în sensul de pedepse.

Stânca. Ebr. Şur. (vezi Deuteronom 32,31; 2Samuel 22,3.47). Titlul acesta evidenţiază ideea că Dumnezeu este un sprijin sigur şi neclintit al poporului Său. Propoziţia finală a textului ebraic citat în comentariul lui Habacuc din Sulurile de la Marea Moartă (vezi p. 1047) zice: O, Stâncă, asemenea Unuia care îl pedepseşte l-ai rânduit.

13 Ochii Tăi sunt aşa de curaţi că nu pot să vadă răul şi nu poţi să priveşti nelegiuirea! Cum ai putea privi Tu pe cei mişei, şi să taci când cel rău mănâncă pe cel mai neprihănit decât el?

Ochii… curaţi. Întrucât natura fără de păcat a lui Dumnezeu nu poate suferi răul (vezi Psalmi 5,4-6) şi nu poate să privească nelegiuirea (vezi Psalmi 145,17), profetul este nedumerit cu privire la motivul pentru care Dumnezeu le îngăduie haldeilor să se poarte ca nişte mişei faţă de poporul Său. Ei sunt idolatri şi cu mult mai răi – cel puţin din punctul de vedere al lui Habacuc – decât Iuda. Atunci, cum poate Dumnezeu să-i folosească pe ei ca să-l pedepsească pe Iuda şi în acelaşi timp să fie şi drept?

Decât el. Adică, decât cel nelegiuit.

14 Vei face Tu omului ca peştilor mării, ca târâtoarei care n-are stăpân?

Peştilor. Omul drept este adesea la fel de mut şi de neajutorat sub mâna unui asupritor nelegiuit cum sunt peştii în plasele pescarilor. Târâtoarei. Vezi Psalmi 104,25. N-are stăpân. În comentariul la Habacuc din Sulurile de la Marea Moartă, această ultimă propoziţie spune: Ca o târâtoare peste care să domnească (vezi Geneza 1,26).

15 El îi scoate pe toţi cu undiţa, îi trage în mreaja sa, îi strânge în năvodul său. De aceea se bucură şi se înveseleşte.

El. adică, nelegiuitul (vezi comentariul la v. 13).

Îi scoate. Aici profetul arată în mod simbolic cum Babilonienii cuceresc naţiunile, uneltele de pescuit fiind un simbol al oştirilor haldeilor. Totuşi, aceeaşi imagine ar putea reprezenta activitatea oricărui nelegiuit.

16 De aceea aduce jertfe mrejei sale, aduce tămâie năvodului său; căci lor le datorează partea lui cea grasă şi bucatele lui gustoase!

Aduce jertfe. Un fel metaforic de a arăta că Haldeii nu-L recunoşteau pe adevăratul Dumnezeu, ci puneau succesul lor în seama mijloacelor lor iscusite (vezi comentariul la Habacuc 1,7; comp. Isaia 10,12.13).

17 Pentru aceasta îşi va goli el întruna mreaja şi va înjunghia fără milă pe neamuri?

El. Vezi comentariul la v. 13 şi 15.

Goli. Profetul întreabă dacă haldeilor li se va îngădui să tot cucerească, să-şi golească întruna mreaja numai ca să o umple iarăşi cu pradă de război. Versetul 17 din textul ebraic citat în comentariul lui Habacuc din Sulurile de la Marea Moartă (vezi p. 1047) zice: Aşadar el îşi va trage sabia neîncetat pentru a ucide neamuri fără să arate milă.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

2–7PK 385

12 PK 386

13 Ed 255; FE 252; GC 310; PK 323; 2T 447; 7T 193