Recunoaște vocea lui Dumnezeu

Este dificil să înveți să pilotezi un avion doar cu ajutorul instrumentelor de la bord. Când zbori printre nori, fără niciun orizont vizibil, creierul devine confuz în privința direcției avionului, neștiind dacă merge în jos, la stânga sau la dreapta. Ceea ce pare corect poate fi complet greșit. Piloții trebuie să fie învățați că nu pot avea încredere în propriile senzații, astfel că este absolut necesar să știe să interpreteze corect echipamentul de zbor și, implicit, să aibă încredere în acesta.

În mod similar, creștinii trebuie să învețe că propriile senzații, influența culturii și declarațiile învățaților lumii sunt nesigure. Și ei trebuie, de asemenea, să interpreteze corect Biblia și să se încreadă în întregime în instrucțiunilor acesteia.

Proverbele 14:12 Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.

Asemenea pilotului lipsit de experiență care zboară printre nori nevenindu-i să creadă că simțul său de orientare poate fi atât de deficitar, mulți oameni fac greșeli serioase deoarece confundă propriile idei cu vocea lui Dumnezeu. Aceștia pot crede că fac voia lui Dumnezeu când, de fapt, urmează propria înclinație sau chiar vocea deghizată a lui Satana.

Ieremia 17:9 Inima este nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască?

Deși nu putem avea încredere deplină în propriile idei, avem totuși la îndemână un ghid sigur.

Ieremia 17:7 Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul și a cărui nădejde este Domnul!

Putem să ne încredem în judecată lui Dumnezeu privind natura bună sau rea, sigură sau nu a ceva. El spune:

Psalmii 32:8,9 „Eu, zice Domnul, te voi învăța și-ți voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui și voi avea privirea îndreptată asupra ta.” Nu fiți ca un cal sau ca un catâr fără pricepere, pe care-l strunești cu un frâu și o zăbală cu care-l legi ca să nu se apropie de tine!

Cum ne sfătuiește însă Dumnezeu? Ți-ai dorit vreodată să fi fost unul dintre profeții care L-au auzit pe Dumnezeu spunându-le ce să facă? Ei bine, nu trebuie să fii profet ca să-L auzi pe Dumnezeu vorbind. „Cercetaţi Scripturile“ pentru că în ele găsiţi sfatul lui Dumnezeu, glasul lui Dumnezeu care vorbeşte sufletului. – Principiile fundamentale ale educației creștine, p. 391

Același Dumnezeu care i-a condus pe israeliți în pustie printr-un stâlp de nor ne va conduce și pe noi.

Fiecare capitol, fiecare verset din Biblie este o comunicare făcută de Dumnezeu oamenilor. [...] Dacă prescripțiile acestea ar fi studiate și îndeplinite, poporul lui Dumnezeu, ca și israeliții pe vremuri, ar fi călăuzit ziua de stâlpul de nor, iar noaptea, de stâlpul de foc. - Patriarhi și profeți, p. 504

Profetul căzut Balaam s-a rugat lui Dumnezeu, dar nu ca să primească sfatul Acestuia, ci ca să primească permisiunea Lui. Scopul pentru care se ruga era acela de a primi încuviințare pentru propria cale. Aceasta a fost baza închinării păgâne, care era construită în jurul ideii de a-L liniști pe Dumnezeu, ca și cum El poate fi mituit sau ispitit.

Numeri 23:19 Dumnezeu nu este un om, ca să mintă, nici un fiu al omului, ca să-I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit, oare nu va împlini?

Cheia primirii sfatului lui Dumnezeu este studiul dedicat descoperirii voinței Lui, astfel încât să o putem urma. Dacă studiem doar ca să căutăm încuviințare pentru calea noastră, nu vom descoperi niciodată calea lui Dumnezeu.

Ioan 7:17 Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învățătura este de la Dumnezeu.

1. Balaam a căutat călăuzirea lui Dumnezeu. Dar ce voia el de fapt? De ce este o problemă să te rogi pentru călăuzirea lui Dumnezeu când în realitate nu vrei decât permisiunea de a face cum vrei ? Patriarhi și profeți, pp. 440, 441

2. Citește Ieremia 42, Ieremia 43. Ce greșeală imensă au făcut israeliții în această relatare și care a spus Dumnezeu că va fi rezultatul alegerii lor?

3. Dacă vrem să primim sfatul lui Dumnezeu, ce trebuie să fim dispuși să facem? Iacov 1:22-25; Matei 7:24-27; Ezechiel 33:31

După ce Isus S-a comparat cu un păstor bun care se îngrijește cu credincioșie de turma Sa, El a vorbit despre oi. Iar ceea ce a spus despre felul în care oile identifică vocea păstorului lor ne ajută să înțelegem cum să identificăm vocea lui Dumnezeu.

Ioan 10:3-5 „Oile aud glasul lui; el își cheamă oile pe nume și le scoate din staul. După ce și-a scos toate oile, merge înaintea lor; și oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. Nu merg deloc după un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.”

Cum ne vorbește Dumnezeu din postura de păstor și cum putem fi siguri că vocea Lui este cea care ne conduce cu adevărat? El ne vorbește în trei feluri:

1. Prin Biblie: Dumnezeu ne descoperă voia Sa în Cuvântul Său, în Sfânta Scriptură. – Mărturii pentru biserică, vol. 5, p. 512.

2. Prin providență: Glasul Său ni se descoperă şi în lucrările providenţiale şi îl vom putea recunoaşte dacă nu ne vom îndepărta sufletul de El umblând pe căile noastre, acţionând conform voinţei noastre şi urmând îndemnurile unei inimi nesfinţite până când simţurile devin atât de confuze, încât nu mai pot să discearnă lucrurile veşnice, iar glasul lui Satana nu mai este recunoscut, ci este acceptat ca fiind glasul lui Dumnezeu. – Ibid.

Simțurile unui pilot care zboară în nori pot foarte repede să devină confuze. Dacă își ignoră tabloul de comandă și se bazează pe senzațiile lui, va fi în pericol să se prăbușească. În același fel, creștinul care se bazează pe propria înclinație va deveni foarte confuz și se va afla într-un mare pericol de a face o greșeală serioasă. Pentru a fi conduși de vocea lui Dumnezeu, trebuie să-I predăm controlul asupra tuturor aspectelor vieții noastre. Dacă ne supunem autorității Lui pentru a ne conduce viața în orice, El ne va călăuzi.

Proverbele 3:6 Recunoaște-L în toate căile tale, și El îți va netezi cărările. „Învățătura acestui Cuvânt este exact ceea ce avem nevoie, indiferent de circumstanțele în care ne aflăm. Este o regulă suficientă a credinței și a practicii; căci este vocea lui Dumnezeu care vorbește sufletului.” - The Review and Herald, 15 decembrie 1896

3. Prin impresionare: O altă cale prin care glasul lui Dumnezeu se face auzit sunt apelurile Duhului Său Sfânt, care produc impresii asupra inimii şi se manifestă în caracter. - Mărturii pentru biserică, vol. 5, p. 512

Impresionarea include lucruri convingerea de păcat sau dorința de a face binele. Inimile noastre capricioase sunt incapabile să genereze asemenea convingeri și dorințe bune. De asemenea, sunt capabile să creeze impresii false și convingeri greșite. Putem fi siguri însă că hotărârea care este în acord cu Scriptura este vocea Duhului Sfânt care vorbește conștiinței noastre.

Pentru a auzi vocea lui Dumnezeu trebuie să luăm decizia de a ne preda în totalitate Lui, fără să reținem niciun aspect al vieții noastre. Să evităm orice situație care ne poate face să ne clătinăm și să hotărâm să nu mai facem nimic care să-I displacă lui Dumnezeu. Să studiem Cuvântul lui Dumnezeu ca să aflăm ce Îl mulțumește cel mai mult. Să căutăm să învățăm ce ar vrea El să facem și ce nu. Să veghem ca Dumnezeu să deschidă și să închidă ușile oportunităților. Și să ascultăm de vocea conștiinței, care ne poate avertiza de vreun pericol ascuns în drumul nostru.

4. Care sunt cele trei moduri prin care Dumnezeu ne vorbește ca să ne ofere călăuzire?

5. Adesea, când este o discuție despre un subiect precum machiajul sau consumul de vin, vei auzi o varietate de opinii contradictorii: „Nu contează”. „Abține-te în totalitate.” Cum poți ști care opinie este corectă?

6. Cum poți să știi dacă ceea ce gândești este vocea Duhului Sfânt cu adevărat? Maleahi 3:6; Tit 1:2. Te va impresiona vreodată Duhul Sfânt în dezacord cu Cuvântul lui Dumnezeu?

În epoca noastră, a mărfurilor produse în masă, puține mai sunt lucrurile făcute la comandă. În general, cumpărăm lucruri făcute la standarde care se potrivesc nevoilor majorității. Însă unele lucruri nu pot fi standardizate. Unele lucruri trebuie să fie individualizate.

Într-un mod similar, unele dintre sfaturile lui Dumnezeu sunt standard și li se aplică tuturor oamenilor, indiferent de circumstanțe și în orice moment. În această categorie intră chestiuni precum cinstea sau hărnicia. Ghidul general este ilustrat de norul folosit de Dumnezeu ca să-i îndrume pe toți israeliții prin peregrinările lor în pustie. Însă alte sfaturi date de Dumnezeu sunt foarte individualizate. De exemplu, avem nevoie de o îndrumare specifică privind specializarea pe care să o studiem în școală, pentru persoana cu care să ne căsătorim și pentru meseria pe care o alegem.

Pentru noi este important să luăm decizii aparent mici sub călăuzirea personalizată a lui Dumnezeu, ținând cont că micile decizii pot fi urmate de consecințe mari și neprevăzute. Dumnezeu ne oferă acces la acest ghid specific, individualizat.

Isaia 58:11 Domnul te va călăuzi neîncetat.

Câteodată, călăuzirea lui Dumnezeu vine odată cu studiul Bibliei și al Spiritului Profetic. În alte ocazii, auzim vocea lui Dumnezeu într-o convingătoare predică, atunci când un pasaj din Scriptură ne vorbește dintr-odată într-un fel nou. Se poate întâmpla să recunoaștem călăuzirea lui Dumnezeu în sfatul unui părinte, al unui profesor sau al unui prieten. Altă dată, Îl putem auzi pe Dumnezeu vorbindu-ne printr-o dezamăgire sau chiar un aparent eșec. Cum facem să avem la dispoziție continuu acest GPS minunat? Versetul anterior oferă răspunsul.

Isaia 58:10,11 Dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci ... Domnul te va călăuzi neîncetat.

Autoarea inspirată rezumă și explică faptul că a da mâncarea ta celui flămând și a sătura sufletul lipsit înseamnă „predarea de bunăvoie a eului în slujba lui Dumnezeu și a omului.” (Hristos, Lumina lumii, p. 278). Cu alte cuvinte, ori de câte ori dorința noastră sinceră este să ne supunem lui Dumnezeu și să-i ajutăm pe alții, primim călăuzirea lui Dumnezeu. Când această dorință devine țelul nostru constant, primim în mod constant călăuzirea lui Dumnezeu.

Când cauți să-I slujești lui Dumnezeu ajutându-i pe alții, poți să fii sigur că Dumnezeu te va călăuzi continuu în această încercare.

Desăvârșirea caracterului creștin este obținută atunci când îndemnul de a ajuta și de a fi o binecuvântare pentru alții izvorăște continuu dinăuntru. Atmosfera acestei iubiri care învăluie sufletul credinciosului este aceea care face din el o mireasmă de viață spre viață și Îi îngăduie lui Dumnezeu să binecuvânteze lucrarea lui. - Faptele apostolilor, p. 551

Dacă ți se pare că nu poți auzi vocea lui Dumnezeu, întreabă-te dacă Dumnezeu poate auzi vocea ta. Îți petreci timpul rugându-te? Mai este un păcat în viața ta la care nu ai renunțat?

Psalmii 66:18 Dacă aș fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul.

Roagă-L pe Dumnezeu să-ți cerceteze inima și să-ți descopere orice păcat cultivat. Dacă ți-l arată, roagă-L să te ierte și să-ți ofere hotărârea și puterea de a rezista ispitei. Supune-i lui Isus timpul, gândurile, puterea și sentimentele tale. Apoi, odihnește-te în puterea și în garanția Cuvântului Său, mai ales că poți să fii sigur că El Își va îndeplini făgăduința cu credincioșie.

7. Isaia 58:11 spune că „Domnul te va călăuzi neîncetat.” În versetul 9 stă scris: „Tu vei chema și Domnul va răspunde.” Ce condiții sunt puse pentru împlinirea acestei făgăduințe? Isaia 58:1-11

8. Povestește despre un timp în viața ta când Dumnezeu te-a îndrumat în mod specific.

Prima mea viziune—partea 1

Întrucât Dumnezeu mi-a arătat călătoriile poporului advent către cetatea sfântă și răsplata bogată ce urmează să fie dată celor care așteaptă întoarcerea Domnului lor de la nuntă, ar putea fi datoria mea să le schițez ceea ce mi-a descoperit Dumnezeu.

Sfinții cei dragi au de trecut prin multe încercări. Dar întristările noastre ușoare, care nu sunt decât de-o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă — în vreme ce ne uităm nu la lucrurile care se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când lucrurile care nu se văd sunt veșnice. Am încercat să aduc înapoi un raport bun și câțiva struguri din Canaanul ceresc, pentru care mulți m-ar omorî cu pietre, așa cum toată adunarea îndemna la uciderea cu pietre a lui Caleb și Iosua pentru raportul pe care-l aduseseră. (Numeri 14:10). Dar declar înaintea voastră, frați și surori în Domnul, că este o țară foarte bună, minunată, și putem să ne suim și să punem mâna pe ea.

În timp ce mă rugam la altarul familial, Duhul Sfânt a venit asupra mea și părea că mă înalț din ce în ce mai sus, mult deasupra acestei lumi întunecate. M-am întors să mă uit după poporul advent în lume, dar nu i-am putut găsi, când un glas mi-a spus: „Privește din nou și uită-te puțin mai sus.” Apoi, mi-am ridicat privirile și am văzut o cărare dreaptă și îngustă care se înălța deasupra lumii. Poporul advent călătorea pe această cărare către cetatea care se afla la celălalt capăt al drumului. Ei au avut o lumină puternică, pusă la începutul cărării, în spatele lor, despre care un înger mi-a spus că este strigătul de la miezul nopții. Această lumină strălucea pe toată cărarea și îi ajuta să vadă pe unde merg, ca să nu se poticnească. Dacă își țineau ochii fixați asupra lui Isus, care era exact în fața lor, călăuzindu-i către cetate, erau în siguranță.

Curând însă, unii au obosit și au spus că cetatea era departe și că se așteptaseră ca la acea dată să fi intrat deja în ea. Apoi, Isus îi încuraja ridicând brațul Său glorios drept, iar de la acest braț a ieșit o lumină care a cuprins grupul advent și ei au strigat „Aleluia!” Alții au tăgăduit cu nechibzuință lumina din spatele lor și au zis că nu Dumnezeu îi condusese până acolo. Lumina din spatele lor s-a stins, lăsându-le picioarele într-un întuneric desăvârșit, iar ei s-au poticnit și au pierdut din vedere ținta și pe Isus, căzând de pe cărare în lumea rea și întunecată de dedesubt.

La scurtă vreme, am auzit vocea lui Dumnezeu, asemenea unor ape multe, care ne-a spus ziua și ceasul venirii lui Isus. Sfinții care erau în viață, 144 000 la număr, au cunoscut și au deslușit glasul, dar cei răi au crezut că este un tunet și un cutremur. Când Dumnezeu a rostit timpul, a turnat asupra noastră Duhul Sfânt, iar fețele noastre s-au luminat și au început să strălucească de slava lui Dumnezeu, precum fața lui Moise când a coborât de pe Muntele Sinai.

Cei 144 000 erau toți sigilați și perfect uniți. Pe frunțile lor scria: Dumnezeu, Noul Ierusalim, și mai era o stea strălucitoare în care era scris Numele cel nou al lui Isus. Văzând starea noastră fericită, sfântă, cei răi s-au umplut de mânie și s-au repezit cu violență ca să pună mâna pe noi pentru a ne arunca în închisori; dar noi am întins mâna în Numele Domnului și ei au căzut neajutorați la pământ. Apoi, s-a văzut că sinagoga lui Satana știa că Dumnezeu ne iubea pe noi cei care ne puteam spăla unul altuia picioarele și îi salutam pe frați cu o sărutare sfântă, și ei s-au închinat la picioarele noastre. (Va continua) - Scrieri timpurii, pp. 13-15 

Apelul lui Hristos

„Nu știți ... că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț.” Noi am fost cumpărați cu sângele prețios al lui Hristos, care S-a jertfit ca un miel fără vină. Acest preț este de neegalat, infinit!

Cu toate că Hristos ne-a cumpărat și ne cheamă să venim la El, lumea continuă să ne vrăjească cu atracțiile ei și se luptă să ne ia în stăpânire. Cine ar trebui să fie biruitoare în conflict, dragostea pentru Dumnezeu sau dragostea pentru lume? Satana și îngerii răi sunt atenți la fiecare drum care duce spre inima omenească și caută să forțeze oamenii să accepte sugestii diabolice. Vrăjmașul caută să ne mituiască pentru a ne câștiga pentru lume, la fel cum a făcut-o cu Hristos, ispitindu-L în pustie. Dacă nu ajungem să depindem de o putere din afara și de deasupra noastră, vrăjmașul va reuși să ne distrugă. Însă privind la Isus, studiindu-I viața și personalitatea, dorindu-ne cu sinceritate să fim ca El, mințile noastre vor fi echilibrate și vor lua deciziile corecte, astfel încât să putem birui egoismul și să alegem calea neprihănirii. Privind la Isus, ar trebui să auzim o voce care spune: „Iată drumul, mergeți pe el.” „Dacă voiește cineva să vină după Mine, [urmează condițiile] să se lepede de sine, să-și ia crucea [care ne separă direct de înclinațiile naturale] și să Mă urmeze.”

Cine se va îndepărta de orice atracție lumească, de întreprinderile pământești, care promit mari câștiguri și o gratificație egoistă, și va considera toate lucrurile o pierdere pentru a-L câștiga pe Hristos? Câștigându-L pe Hristos, câștigăm totul. Isus spune că va fi în noi „un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică.”

Fac un apel către tineri: „Alegeți azi cui vreți să slujiți.” Este nevoie să faceți o alegere hotărâtă, căci Isus a spus: „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul și va iubi pe celălalt; sau va ține la unul și va nesocoti pe celălalt: Nu puteți sluji lui Dumnezeu și lui Mamona.”

Cel atotputernic în sfat este gata să te sfătuiască; Îi vei auzi glasul, te vei supune cuvintelor Sale? Isus a spus: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” El te invită să pășești pe un teren nou, aflat la mai mare înălțime decât cel pe care l-ai ocupat în trecut. Dacă inima ta este plină cu dragoste pentru Hristos, El va demonstra că este mai puternic decât patimile care ți-au condus viața, ale căror îngăduințe ți-au subminat impulsurile nobile și ți-au lăsat sufletul în voia ispitelor lui Satana.

„Voi sunteți ai voștri... căci ați fost cumpărați cu un preț.” Oamenii au obligația cea mai solemnă să-I redea lui Isus ceea ce El a cumpărat – sufletul, trupul și spiritul. Dar chiar dacă aceștia își ignoră responsabilitatea față de Dumnezeu și refuză să accepte marele dar al mântuirii, ei nu sunt scuzați de obligația de a fi slujitori credincioși ai lui Hristos. Slujind propriilor pofte, ei declară că nu sunt sub conducerea lui Hristos și în fiecare zi Îl jefuiesc pe Dumnezeu de ceea ce Îi datorează. Aceștia refuză să fie copiii lui Hristos și aleg mai degrabă să fie sclavii lui Satana. Cu uimire față de orbirea lor, repetăm cuvintele apostolului: „Cine v-a fermecat ca să nu vă supuneți adevărului?” (KJV)

Hristos invită păcătosul să vină la El. Cu ce rugăminți pline de iubire îl îndeamnă pe păcătos! Când inima păcătosului este atinsă, acesta își predă voința lui Dumnezeu, iar înclinațiile egoiste nu au mai control asupra lui, căci sclavia lui Satana este sfărâmată, iar individul ajunge un supus al lui Hristos. Impresionat de îndelunga-răbdare, de îndurarea, de compasiunea și de dragostea Lui nemăsurată, omul care se pocăiește este profund conștient de propria nevrednicie și vinovăție. Acesta își predă voința lui Dumnezeu și tânjește să-și arate loialitatea față de Hristos, căutând ocazii ca să vorbească despre bunătatea și despre dragostea Lui. El vede la Isus un farmec de neegalat, iar inima îi este captivată. A gustat dragostea lui Hristos, iar recunoștința pe care o simte în inimă este exprimată prin cuvintele adresate celor care nu cunosc bunătatea Domnului. El devine părtaș al naturii divine. - The Youth’s Instructor, 27 octombrie 1892

Dragi copii, Isus vă invită să deschideți ușile inimii voastre și să-L lăsați să intre. Ce veți face? Vă veți cerceta cu grijă inima ca să vedeți lucrurile pe care le cultivați și pe care le prețuiți și care Îi displac lui Isus și țin ușa inimii voastre închisă înaintea iubitului Mântuitor? E vorba de mândrie sau de iubire de lume? Ori egoismul din inima voastră este cel care nu-L lasă pe Isus să Se apropie? Orice ar fi, nu-L mai țineți afară pe Isus. Scoateți aceste lucruri din inima voastră. Mergeți singuri deoparte și rugați-vă pentru har, pentru harul biruitor. Muriți față de aceste păcate și schimbați-le cu Isus, cu prezența, cu dragostea și cu puterea Sa.

Isus a spus: „Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el, cu Mine.” Ai auzit glasul lui Isus? Ai răspuns chemării Lui? Mesajul direct și salvator ți-a pus stăpânire pe suflet? A lucrat o reformă în viața ta? Sau te-ai închis față de acest glas prețios și te-a sufocat confuzia lumii? Poți să-I auzi glasul dacă vrei. Mai întâi trebuie să asculți, apoi să-I auzi glasul; golește-ți inima de păcatele care te asaltează, astfel încât să faci loc pentru Isus, ca să poată veni să locuiască acolo.

Copii, ca să biruiți asalturile răului trebuie să vă rugați și să vegheați asupra voastră cu o grijă geloasă. Harul lui Dumnezeu vă este suficient. Este suficient chiar și pentru cei mai slabi; și cei puternici trebuie să depindă de același har; altfel, vor pieri. Pentru a obține acest har, trebuie să vă retrageți în cămăruța voastră și acolo să vă rugați lui Dumnezeu: „Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic!” Fiți sârguincioși și sinceri. Rugăciunea arzătoare este de mare folos. Atunci când veți simți cu sinceritate că veți pieri fără ajutorul lui Dumnezeu, atunci acesta va veni. După aceea, fiind înfometați și însetați după neprihănire, Isus va veni și va cina cu voi, și voi cu El. Adesea, credința voastră va fi testată, încercată; dar nu obosiți. Fiți perseverenți în eforturile voastre. Aveți încredere în Dumnezeu, iar inima voastră va fi din nou voioasă, având sentimentul păcatului iertat și o încredere sfântă în Mântuitorul vostru. - The Youth’s Instructor, 1 octombrie 1857

1. Ce vrea Satana să facă?

2. Prin ce mijloace putem să învingem egoismul și să alegem neprihănirea?

3. Ce ne invită glasul lui Isus să facem?
 

4. Ce anume se va demonstra când inima voastră este plină de iubire pentru Hristos?

5. Ce obligație solemnă are lumea (și fiecare dintre noi) să facă?

6. Descrie schimbările trăite de o persoană care răspunde rugăminților pline de dragoste ale lui Hristos.

7. Ce schimb suntem chemați să facem cu bucurie?

8. Ce trebuie să facem pentru a învinge asalturile ispitelor și pentru a obține harul lui Dumnezeu?

Credința nouă—partea 1 de Daha Sharma, misionar AFM în India

„Nu poți să mergi acolo în seara aceasta” a strigat un bărbat corpolent aflat pe o motocicletă. „Nu știi drumul, nu știi numele satului și deja se întunecă. Și, în afara de aceasta, locul unde vrei să mergi se află pe centura Naxal. E plin locul de naxaliți. Se știe că se ocupă cu ucisul și cu răpitul; chiar recent au făcut-o.”

Cu douăzeci de minute înainte îmi luasem rămas-bun de la prietenii mei, care se îndreptau spre următoarea lor destinație. Împreună cu prietenii și cu vecinii mei Pahari am părăsit recent sătucurile înzăpezite din munții din nordul Indiei ca să mergem în depresiunea fluviului Gange. Pentru ei, călătoria era parțial o vacanță și parțial un pelerinaj spiritual. Eu venisem ca să aflu mai multe despre cultura și despre credințele hinduse.

După mai bine de 1 600 de kilometri din călătoria noastră, ne-am bulucit afară din autobuz într-un orășel din zona sud-centrală Bihar. Gândurile mi s-au îndreptat spre prietenul meu Choutu, copilul angajat ca servitor, care lucrase pentru proprietarul nostru aproape patru ani. Cu șase luni în urmă, în orașul nostru sosise un grup de frați și de unchi ai numeroșilor copii-servitori Bihari, ca să-și ia înapoi membrii familiei. Proprietarii nu erau dispuși să-și elibereze servitorii, iar reținerea plății părea să fie o strategie obișnuită pentru a mai smulge niște ore de muncă suplimentare din partea acestor copii marginalizați și a familiilor lor nefericite. Grație darurilor altor misionari AFM de la tabăra noastră misionară regională, am putut să-i oferim un ajutor financiar lui Chotu, astfel încât să poată pleca. Am plâns cu toții când a părăsit casa noastră pentru ultima dată. Pe lângă micul dar financiar, i-am dat un card de memorie pentru telefonul lui, cu o Biblie audio în hindi. Cuvintele lui de despărțire au fost următoarele: „O să ascult de poveștile voastre.”

Oare satul lui Chotu nu este prin apropiere? m-am întrebat. Ce s-o fi întâmplat cu el? A ascultat Biblia audio? Viața lui de acasă este mai bună decât cea de muncitor? Am întrebat mai mulți oameni din oraș dacă știau unde se găsea satul.

„Oh, este la numai trei ore de mers spre nord de aici.” Inima mi-a tresărit, gândindu-mă la ocazia de a-mi revedea prietenul. M-am întâlnit cu membrii grupului care erau gata să se urce în autobuz și să meargă mai departe. „O să mai stau două zile aici și ne vom întâlni mai târziu,” le-am spus. Prietenii mei au fost surprinși, dar au văzut cât de hotărât eram. M-au binecuvântat și m-au lăsat în urmă, în seama motociclistului prevestitor de catastrofe. Naxaliți răpitori și ucigași? Cuvintele bărbatului răsunau ca un ecou în mintea mea, făcându-mă să mă îndoiesc de planurile mele. „Du-te mâine dimineață”, a continuat el. „O să-ți găsesc un taxi. Când ajungi, poți să găsești niște polițiști înarmați care să te escorteze în sat. Poți să te întorci seara.” În noaptea aceea, când mi-am sunat soția, ne-am rugat împreună pentru această situație și am simțit că Dumnezeu mă îndruma să merg.

În dimineața următoare, înainte de răsărit, m-am urcat pe acoperișul hotelului și mi-am revărsat inima înaintea lui Dumnezeu. El mi-a dat pacea și asigurarea că mă va conduce și că va fi cu mine. M-am gândit la Petru, la Pavel, la Sila și la ceilalți apostoli pe care i-a condus Dumnezeu. Câteodată i-a salvat și câteodată El a fost slăvit prin suferința lor. „Doamne, Dumnezeule”, m-am rugat cu lacrimi în ochi, „protejează-mă acolo unde mă conduci. Dacă este voia Ta să sufăr, mă rog să fii slăvit prin asta. Vreau să Te slăvesc prin viața și prin moartea mea. Îmi predau voința Ție. Fă cu mine ce crezi de cuviință.” (Va continua)