1 Doamne, ascultă-mi rugăciunea și s-ajungă strigătul meu până la Tine!

INTRODUCERE. - Psalmul 102 este unul dintre cei mai trişti din cei şapte psalmi de penitenţă. Se pare că e rugăciunea exilatului făcută în ţara robiei sale. În tonurile sale elegiace, el vorbeşte de durere şi întristare, de persecuţie şi de frică. Dar el face mai mult decât atât; el recunoaşte că există speranţă de întoarcere din robie şi de refacere spirituală. Poemul oscilează între două idei, dar se încheie într-o notă sublimă de încredere în veşnica statornicie a lui Dumnezeu în legăturile Lui cu fiii oamenilor. Psalmul se împarte în patru părţi: introducere (v. 1.2), plângere (v. 3-11), mângâiere (v. 12-22), concluzie (v.23-28). Creştinii din zilele de pe urmă pot găsi în el exprimarea încercărilor lor şi asigurarea mângâierii cereşti în vreme de necaz mare.

Preambulul, "o rugăciune a unui nenorocit, când este doborât de întristare şi îşi varsă plângerea înaintea Domnului", este unic printre preambulurile psalmilor. El caracterizează psalmul şi arată scopul pentru care a fost compus (vezi p. 624, 628).

1. Ascultă-mi. Vezi Psalm 18.6; 39,12.


2 Nu-mi ascunde fața Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ți urechea spre mine, când strig! Ascultă-mă degrabă!

Nu-mi ascunde. Vezi Psalm 4,6; 13,1.

Degrabă. Vezi Psalm 69,17. Profunzimea întristării psalmistului şi intensitatea apelului său sunt scoase în evidenţă prin cererile cumulative după ajutor divin din v. 1 şi 2.


3 Căci zilele mele pier ca fumul, și oasele îmi ard ca un tăciune.

Căci. Versetul 3 marchează începutul plângerii psalmistului.


4 Inima îmi este lovită și mi se usucă întocmai ca iarba; până și pâinea uit să mi-o mănânc.

Uit să mi-o mănânc. Vezi Iov 33,20; Psalm 107,18.


5 Așa de mari îmi sunt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.

Mi se lipesc oasele. Vezi Iov 19,20; Plângeri 4,8.


6 Semăn cu pelicanul din pustiu, sunt ca o cucuvea din dărâmături;

Pelicanul. Ebr. qa'ath, (vezi Isaia 34,11; Zaharia 2,14). Specia exactă de pasăre la care se face referire nu e cunoscută, cu toate că s-a observat că pelicanul e un simbol corespunzător al singurătăţii şi melancoliei totale.


7 nu mai pot dormi și sunt ca pasărea singuratică pe un acoperiș.

Nu mai pot dormi. [Veghez, KJV]. Sau "sunt fără somn".

Pasărea. [Vrabia, KJV]. Ebr., şippor, un termen general pentru vietăţi înaripate (vezi Genesa 7,14; Deuteronom 4,17). Poate că "singuratică" e o aluzie la o pasăre lipsită de perechea ei.


8 În fiecare zi mă batjocoresc vrăjmașii mei, și potrivnicii mei jură pe mine în mânia lor.
9 Mănânc țărână în loc de pâine și îmi amestec lacrimile cu băutura,

Ţărână. [Cenuşă, KJV]. Vezi Iosua 7,6; Iov 2,7.8; Plângeri 3,16. Despre paralele ugaritice, vezi la Psalm 42,3.


10 din pricina mâniei și urgiei Tale; căci Tu m-ai ridicat și m-ai aruncat departe.
11 Zilele mele sunt ca o umbră gata să treacă, și mă usuc ca iarba.

Umbră gata să treacă. O imagine impresionantă a apropierii morţii (vezi Iov 14,2). Samuel Buther spunea: "Anii mei alunecă prin mine ca apa printr-o sită".


12 Dar Tu, Doamne, Tu împărățești pe vecie, și pomenirea Ta ține din neam în neam.

Dar Tu. Brusc, psalmistul găseşte mângâiere în contemplarea eternei suveranităţi a lui Dumnezeu şi se ridică mai presus de plângerea sale. Datorită faptului că Dumnezeu nu Se schimbă, făgăduinţele Lui sunt sigure, în ciuda aparentei Lui detaşări de suferinţa prezentă a psalmistului.

Împărăţeşti. Vezi Psalm 9,7; Plângeri 5,19.

Pomenirea. Vezi Exod 3,15; Psalm 135,13.


13 Tu Te vei scula și vei avea milă de Sion; căci este vremea să Te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el.
14 Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului și le e milă de țărâna lui.

Pietrele. Exilaţii se bucură chiar şi numai de contemplarea pietrelor şi ţărânii a ceea ce fusese cândva glorioasa lor cetate, Ierusalimul. Atât de mult iubesc ei Sionul (vezi Neemia 4,2.10; Psalm 79,1). Există în conceptul acestui verset o notă patetică, nostalgică. Până şi ruinele copilăriei noastre ne sunt scumpe.


15 Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, și toți împărații pământului, de slava Ta.

Se vor teme. Potrivit planului lui Dumnezeu, Sionul refăcut ar fi fost alcătuit dintr-un popor care să împlinească destinul divin în prin lui Israel. Activităţi misionare ar fi convertit pe mulţi dintre păgâni, iar prosperitatea noului stat ar fi atras multe naţiuni. Din nefericire, Israel a dat greş. Dacă el ar fi fost credincios, întregul pământ ar fi fost pregătit pentru prima venire a lui Hristos (PK 703, 704, vezi şi vol. IV, pag. 26-30).


16 Da, Domnul va zidi iarăși Sionul și Se va arăta în slava Sa.

Se va arăta. Mesia ar fi venit în statul restaurat (vezi la v. 15; de asemenea articolul: "Rolul lui Israel în profeţiile Vechiului Testament", vol. IV).


17 El ia aminte la rugăciunea nevoiașului și nu-i nesocotește rugăciunea.
18 Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, și poporul care se va naște să laude pe Domnul!

Să se scrie. Aceasta pare să fie singurul loc din Psalmi unde se spune să se scrie raportul providenţei lui Dumnezeu. Domnul. Ebr. Yah (vezi la Psalm 68,4).


19 Căci El privește din înălțimea sfințeniei Lui; Domnul privește din ceruri pe pământ,

Din ceruri. Vezi la Deuteronom 26,15; vezi şi la Psalm 14,2.


20 ca să audă gemetele prinșilor de război și să izbăvească pe cei ce sunt pe moarte;

Ce sunt pe moarte. [Rânduiţi morţii, KJV]. Literal, "copii ai morţii" (vezi Psalm 79,11).


21 pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, și laudele Lui, în Ierusalim,

Numele. Vezi Psalm 5,11; 7,17.


22 când se vor strânge toate popoarele și toate împărățiile ca să slujească Domnului.
23 El mi-a frânt puterea în drum și mi-a scurtat zilele.

Puterea. De la consolarea privind puterea absolută şi veşnică a lui Dumnezeu psalmistul revine pentru o clipă la propria sa slăbiciune şi la scurtimea vieţii sale - dar numai pentru o clipă. Aproape imediat el este absorbit din nou de contemplarea faptului că Dumnezeu e pururi neschimbat.


24 Eu zic: „Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani țin veșnic!”

La jumătatea. [În mijlocul, KJV]. Rugăciunea psalmistului este evident inspirată în parte de dorinţa de a vedea refacerea Ierusalimului. El nu poate îndura gândul de a muri înainte fără să vadă împlinirea nădejdilor sale. În faţa existenţei veşnice a lui Dumnezeu, el îşi dă seama cât de vremelnice şi de efemere sunt propriile sale zile (vezi v. 11, 12; Psalm 90,2; Habacuc 1,12).


25 Tu ai întemeiat în vechime pământul, și cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.

Tu ai întemeiat. Vezi Genesa 1,1. Versetele 25-27 sunt citate în Evrei 1,10-12 ca o adresare către Hristos. Scriitorul epistolei către Evrei dovedeşte că Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, are şi o poziţie superioară îngerilor. Aici este dovadă că Hristos este şi Creator.


26 Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veșmânt, și se vor schimba.

Ca o haină. Literatura ugaritică (vezi p. 618) compară cerurile cu un veşmânt "care trece".

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 15.18-22�

PK 370

19�

�

MH 438; 8T 285


27 Dar Tu rămâi Același, și anii Tăi nu se vor sfârși.
28 Fiii robilor Tăi își vor locui țara, și sămânța lor va rămâne înaintea Ta.