INTRODUCERE - Psalmul 51 este un psalm de penitenţă (vezi p. 624). A fost compus de David "după păcatul său grozav [cu Bat-Şeba], în chinul remuşcării şi a scârbei de sine" (Ed 165). El este o mărturisire a "pocăinţei sale, când i s-a dat solia de mustrare de la Dumnezeu", menit "să fie cântat în adunările publice ale poporului său,... pentru ca alţii să ia o lecţie din trista istorie a căderii sale" (PP 724,725). Psalmul este o rugăciune de iertare şi de sfinţire prin Duhul Sfânt. Împletită cu cererea sunt mulţumiri pentru îndurarea şi făgăduinţele lui Dumnezeu legate de viitor. Poate că nici un alt pasaj din VT nu zugrăveşte un tablou mai clar al păcătosului sincer căit, care se încrede în puterea lui Dumnezeu de a ierta şi a reface, aşa cum face acest portret al experienţei nelegiuirii lui David. Psalmul ar trebui să fie studiat în lumina textelor din 2 Samuel 12,1-13 şi Psalm 32.
Psalmul 51 a fost unul dintre psalmi preferaţi ai lui John Bunyan. Chiar înainte de executarea ei (1554), lady Jane Gray a recitat cuvintele acestui psalm, îngenuncheată fiind pe eşafod.
Cu privire la preambul, vezi p. 616, 627.
1. Ai milă. Cu inima înfrântă din cauza păcatului său greu împotriva lui Urie şi a Bat-Şebei, zdrobit sub povara vinovăţiei, David strigă la Dumnezeu pentru îndurare. În acest strigăt nu există nici scuză, nici apărare, nici încercarea de îndreptăţire, nici nemulţumire împotriva dreptăţii legii care îl condamna. Cu adevărat umilit, David nu se învinovăţeşte decât pe sine.
Bunătatea. [Iubirea îndurătoare, KJV]. Vezi Nota suplimentară la Psalm 36. Când nu avem simţământul păcatului, vorbim despre dreptate. Când simţim nevoia de Mântuitor, vorbim despre iubire.
Mare. [Mulţimea, KJV]. David se poate încrede cu totul în nemărginita îndurare a lui Dumnezeu.
Şterge. Îndepărtează din cartea în care e păstrat raportul faptelor omului (vezi Exod 32.32.33; Isaia 43,25; 44,22; Fapte 3,19).Spală-mă cu desăvârşire. Literal, "înmulţeşte a mă spăla" (vezi Ieremia 4,14; Zaharia 13,1). Cuvântul ebraic este folosit pentru spălarea unei haine (Genesa 49,11; Exod 19,10).
Nelegiuirea. [Nedreptatea, KJV]. Vezi la Psalm 32,1.2 cât priveşte cuvintele variate pentru păcat folosite în versetul acesta şi în cele următoare. Sunt aminte aspecte diferite ale păcatului.
Împotriva Ta, numai împotriva Ta. David nu vrea să spună că nu făcuse rău lui Urie şi Bat-Şebei, ci că toate păcatele, în esenţă, sunt păcate împotriva lui Dumnezeu. Când a fost acuzat de Natan, David a declarat: "Am păcătuit împotriva Domnului" (2 Samuel 12,13). Şi Iosif a recunoscut că, dacă ar fi cedat în faţa ispitei, păcatul său ar fi fost împotriva lui Dumnezeu: "Cum aş putea să fac un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?" (Genesa 39,9).
Rău înaintea Ta. Compară 2 Samuel 11,27; 12,9.
Vei fi drept. [Să poţi fi îndreptăţit, KJV]. Când Dumnezeu condamnă, El este în afara oricărei suspiciuni de nedreptate (vezi Romani 3,4).
Sunt născut în nelegiuire. [Am luat formă în nedreptate, KJV]. David recunoştea că urmaşii moştenesc de la părinţii lor o fire cu porniri rele (vezi Iov 14,4; Psalm 58,3; PP 61, 306; MH 372, 373; GC 533). El n-a căutat să-şi scuze păcatul, ci a căutat să accentueze marea lui nevoie de a primi îndurarea lui Dumnezeu din cauza înclinaţiei înnăscute de a face rău (PP 64).
În adâncul inimii. Compară cu Psalm 15,2.
În lăuntrul meu. David tânjeşte să aibă acea înţelepciune care îl va călăuzi pe o cale curată.
Curăţeşte-mă. Ebr. chaţa', forma simplă a ceea ce înseamnă "a păcătui", în sensul de a nu-şi atinge ţinta . Forma folosită aici înseamnă "a face ispăşire".
Isop. Sub legea levitică, isopul era folosit la ceremoniile de curăţire (vezi Exod 12,22; cf. Levitic 14,4; Numeri 19,18). David recunoştea că doar remediul cu puterea cea mai mare de curăţire era în stare să-l cureţe de mânjitura păcatului lui.
Spală-mă. Vezi v. 2; cf. Isaia 1,16.18. David a înţeles însemnătatea spirituală a legii ceremoniale. Creştinul ar trebui să-şi însuşească această rugăciune a lui David atunci când păcatul l-a făcut să dea greş în atingerea ţintei (vezi COL 206; PK 320).
S-aud veselie. David tânjea după glasul dulce al iertării lui Dumnezeu (vezi la Psalm 32,1.2). Aceasta era dorinţa lui cea mai mare. Oasele. Compară Psalm 6,2.
Întoarce-ţi privire. Compară cu Psalm 13,1. David îşi înnoieşte rugăciunea de iertare cu stăruinţă înnoită şi cu lacrimi. Şterge. Vezi la v. 1.
Zideşte. [Creează, KJV]. Ebr. bara' (vezi la Genesa 1,1). Dumnezeu nu numai că îi curăţă inima, El pune în copilul Său iertat o inimă nouă (vezi Ezechiel 36,26). "Cuvintele: vă voi da o inimă nouă, înseamnă: ‚vă voi da o minte nouă'. O schimbare a inimii este întotdeauna însoţită de o convingere clară a datoriei creştine" (E.G.White, RH 18 dec. 1913). Rugăciunea de iertare ar trebui totdeauna să fie însoţită de rugăciunea de înnoire şi sfinţire a inimii (vezi Ieremia 24,7; 11,19; Romani 12,2; Efeseni 2,10; 4,24).
Un duh... statornic. Rugăciunea lui David era să aibă un duh hotărât în credinţa lui şi prin urmare statornic în ascultarea lui. Psalmistul doreşte o natură sufletească şi morală cu totul nouă. "David înţelegea corect conceptul iertării", atunci când s-a rugat astfel (MB 167). Aceasta ar trebui să fie cererea fiecărui om (PP 460).
Nu mă lepăda. Adevărata fericire se află doar în prezenţa lui Dumnezeu (vezi Psalm 13,1; 16,11; 30,7; cf. Genesa 4,14). Duhul Tău cel Sfânt. Cu toate că-şi dădea seama că păcatele sale întristaseră pe Duhul Sfânt, David se roagă să nu fie lipsit de călăuzirea Lui (vezi Isaia 63,10). Compară cu Efeseni 4,30.
Dă-mi iarăşi. David doreşte să recapete acea bucurie pe care o gustase înainte de marele său păcat. Duh de bunăvoinţă. David se roagă să fie păstrat într-o dispoziţie a minţii dispusă să asculte de Dumnezeu şi să-I slujească.
Atunci voi învăţa. David trece de la rugăminte la făgăduinţă. El făgăduieşte să-i înveţe pe alţii despre grozăvia păcatului, ca să se abată de la căile lor rele şi să găsească îndurare şi iertare.
Căile Tale. Vezi Psalm 18,21.
Se vor întoarce. Din exemplul lui David oamenii urmau să înveţe că Dumnezeu acordă îndurare acelora care-şi părăsesc păcatele, indiferent cât de adânc au decăzut. Michelangelo a plasat textul acesta pe portretul pe care i l-a făcut lui Savonarola.
Vina sângelui. Pe cât se pare, o referire specifică la uciderea lui Urie (vezi 2 Samuel 11,14-17). David se roagă să nu fie condamnat.
Dumnezeul mântuirii mele. Vezi Psalm 18,46; 25,5; 27,9. David recunoaşte că mântuirea se poate afla doar în Dumnezeu.
Deschide-mi buzele. Iertarea de păcat şi despovărarea conştiinţei deschid gura păcătoşilor şi fac să se reverse laudă din belşug. (vezi Psalm 40,3).
Nu-Ţi plac arderile de tot. Vezi la Psalm 40,6-8; cf. Isaia 1,11-17. Legea lui Moise poruncea moartea ca pedeapsă pentru ucidere (Exod 21,12); n-ar fi fost de ajuns simple jertfe.
Jertfele plăcute lui Dumnezeu. Adică jertfele pe care le aprobă Dumnezeu.
Un duh zdrobit. Bucuria iertării nu exclude întristarea şi durerea pentru păcatul (vezi PK 78).
Asupra Sionului. David se roagă ca mânia lui Dumnezeu să nu se abată asupra Sionului (vezi la Psalm 48,2), cetatea inimii sale, din cauza păcatului său. E o caracteristică a psalmistului să includă pe poporul său în rugăciunea sa (vezi Psalm 25,22; 28,9). David a adăugat probabil v.rsetele 18 şi 19 pentru a transforma această rugăciune strict personală de penitenţă într-una potrivită pentru serviciul public de închinare (vezi PP 725).
Zideşte zidurile. David se roagă ca să nu intervină nimic care să împiedice continuarea întăririi zidurilor cetăţii sfinte (vezi 2 Samuel 5,9; 1 Regi 3,1; 9,15.16). Simbolic, expresia s-ar putea referi la favoarea şi binecuvântarea lui Dumnezeu.
Jertfe neprihănite. [De dreptate, KJV]. Opusul jertfelor prezentate în v. 16, jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt jertfe neprihănirii (vezi Psalm 4,5), aduse într-un spirit drept şi dintr-un motiv drept.
Arderi de tot. Formele exterioare ale religiei îşi au locul lor. Hristos a fost Cel care a instituit legea ceremonială (vezi PP 366, 367). Diferitele servicii descrise în legea aceasta aveau o mare valoare educativă. Păcatul oamenilor consta din a face din aceste forme exterioare suma totală a religiei. David recunoşte însemnătatea şi valoarea ceremoniilor închinării publice, când sunt semnele exterioare ale duhului sincer al închinătorului. Ar trebui să avem grijă ca părţile cele mai formale ale închinării public să păstreze spiritul închinării umile. Nu e nimic rău dacă respectăm anumite forme ale închinării, decât dacă lipseşte religia sinceră care să stea înapoia formelor.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1�
5T 343, 639
1-7�
Ed 165; PP 724
1-14�
SC 28
4�
�
5T 639
6�
�
1T 163; 2T 335
7�
�
COL 206; PK 320; PP 277; TM 95; 4T 122
8-14�
PP 725
10�
�
CG 418; DA 174; MB 167; ML 85; PP 460; SC 39; TM 328; 1T 158; 4T 122; 9T 23
10-13�
TM 95
12�
�
4T 122; 8T 103
12. 13�
6T 43
13�
�
EW 120
16.17�
PP 725
17�
�
COL 297; CS 153; DA 280; Ev 510; FE 370; GC 484; PK 436; SC 30; 1T 205, 537; 2T 147, 303; 5T 339 (vezi sub Psalm 34,18; Isaia 57,15)