INTRODUCERE. - Psalmul 38 este o rugăciune de penitenţă (vezi Psalm 6; vezi p.624). Psalmistul descrie o suferinţă intensă, atât fizică, cât şi sufletească. El arată că trupul său este chinuit de dureri, iar sufletul său de nelinişte, pe de o parte din cauza simţământului de condamnare şi pe de altă parte din cauza temerii de vrăşmaşii. Suferinţele sunt amplificate de faptul că aceia care ar fi trebuit să fie prietenii săi l-au părăsit atunci când el avea cea mai mare nevoie de înţelegerea şi mângâierea lor. Psalmul are trei părţi, fiecare începând cu un apel către Dumnezeu: v. 1-8, mărimea suferinţelor sale; v. 9-14, răbdarea celui care suferă; v. 15-22, cererea de ajutor, ca nu cumva cei nelegiuiţi să aibă motive să se laude cu nenorocirea lui. Psalmul e caracterizat prin forme neobişnuite de verbe, prin paralelisme concise, prin jocuri de cuvinte şi prin ritmuri ales cumpănite.

Cu privire la preambul vezi p.616, 627.

1. Nu mă mustra. Compară cu Psalm 6,1.

Săgeţile Tale. Simboluri ale pedepselor lui Dumnezeu (vezi Psalm 7,13).

Apasă asupra mea. Vezi Psalm 32,4.

Sănătos. Vezi Isaia 1,6. Simptomele descrise aici, împletite cu faptul că prietenii celui bolnav

Vlagă. [Odihnă, KJV]. Ebr. shalom, "pace", încetarea suferinţei.

În urma păcatului meu. Psalmistul îşi dă seama că suferinţa sa e o pedeapsă pentru păcatul său. Toată suferinţa este urmarea pătrunderii păcatului în univers, iar suferinţa personală este adesea rezultatul direct al săvârşirii răului. "Ce seamănă omul aceea va şi secera" (Galateni 6,7). Dumnezeu nu săvârşeşte o minune pentru a feri pe oameni de consecinţelor călcării legilor Sale (vezi CD 29). Dacă oamenii ar fi scutiţi de rezultatele dezastruoase ale răului săvârşit de ei, păcătoşii ar ajunge să fie foarte îndrăzneţi în nelegiuirea lor.

Cu toate acestea, nu orice suferinţă este rezultatul direct al păcatului personal al celui în cauză. Mulţi din cei din vechime considerau că orice suferinţă este pedeapsa pentru vreo faptă rea săvârşită fie de cel ce suferea, fie de părinţii lui (Ioan 9,2). Tot astfel ei judecau gradul de vinovăţie al omului după mărimea suferinţei. "Satana, autorul păcatului şi al tuturor urmărilor lui, i-a făcut pe oameni să considere că boala şi moartea vin de la Dumnezeu, ca o pedeapsă aplicată în mod arbitrar în urma păcatului" (DA 471). Din cauza acestei concepţii greşite ei au privit pe Tatăl ceresc ca pe unul care aplică dreptate în mod aspru şi exigent.

Mulţi creştini au aceeaşi părere greşită. În ciuda învăţăturilor din cartea lui Iov şi a învăţăturilor date de Isus (vezi Luca 13,16; Fapte 10,38; cf. 1 Corinteni 5,5; 2 Corinteni 12.7), creştinii aceştia consideră că Dumnezeu aduce boala.

Iată adevărata filozofie a suferinţei: "Suferinţa este pricinuită de Satana şi e dirijată de Dumnezeu în scopuri pline de îndurare" (DA 471). Motivul pentru care Dumnezeu nu-i scuteşte totdeauna pe copiii Săi de boală şi suferinţă este că, dacă ar face-o, Satana ar aduce aceleaşi acuzaţii împotriva Lui ca cele pe care le-a adus şi în cazul lui Iov, că Dumnezeu îl înconjurase în mod necinstit pe slujitorul Său (Iov 1,10). Dumnezeu trebuie să-i îngăduie lui Satana să-i chinuiască pe cei drepţi, astfel încât ca orice acuzaţie de lipsă de loialitate să fie dovedite, în final, fără temei.

În felul acesta cel care suferă poate afla mângâiere la gândul că deşi "un sol al lui Satana" îl pălmuieşte (vezi 2 Corinteni 12,7), Dumnezeu dirijează totul în scopuri pline de îndurare şi face ca în final suferinţa să lucreze spre binele celui în cauză (vezi Romani 8,28).

Fărădelegile mele. Se accentuează sensul v. 3.

Prea grele. Schimbarea bruscă de imagine de la ideea păcatului care trece peste cap, asemenea valurilor mării, la ideea poverii păcatului peste măsură de grea poate sugera învălmăşeala de gânduri ca rezultat al bolii (vezi la v. 8.10).

Pline de coptură. [Sunt stricate, KJV]. Literal, "înveninate", "putrede".

Umblu plin de întristare. Compară cu Iov 1,20; 2,8; Psalm 35,14.

O durere arzătoare. [Boală respingătoare, KJV]. Simptomele par să indice o boală respingătoare cu o inflamaţie puternică. Sănătos. Vezi la v. 3.

Sunt fără putere. Sau "sunt amorţit".

Gem. Compară cu Psalm 22,1. Vocea exprimă cel mai mare chin sufletesc. Odată cu versetul acesta psalmistul încheie partea principală a prezentării simptomelor fizice ale suferinţei sale.

Înaintea Ta. Psalmistul recunoaşte că Dumnezeu cunoaşte dorinţa lui de iertare şi vindecare şi că nu e nevoie să repete rugăciunea sa. El trebuie să lase cazul său în grija lui Dumnezeu. Noi nu suntem ascultaţi datorită discursului nostru lung, ci pe măsura dorinţelor inimii şi devoţiunii noastre. "Adevărata rugăciune antrenează energiile sufletului şi afectează viaţa" (4T 535).

Versetul acesta este singura rază de mângâiere în v. 1-14. E suficient pentru psalmist să realizeze că poate să-şi descarce inima înaintea unui Dumnezeu care cunoaşte şi poartă de grijă.

Inima-mi bate cu tărie. Complicaţiile bolii includ palpitaţii ale inimii, slăbiciune şi orbire parţială. Bolnavul este istovit din cauza agoniei suferinţei sale şi se află de fapt pe pragul morţii.

Prietenii. Compară cu Psalm 31,11. Ei nu doresc să se apropie de bolnav, probabil de teama să nu se îmbolnăvească şi ei (vezi Iov 19,13-20). Poate înstrăinarea aceasta era una din săgeţile v.

Aici psalmistul trece de la suferinţa care provine din propria stare fizică şi mentală la suferinţa care e agravată de purtarea prietenilor săi care l-au părăsit şi a vrăjmaşilor care au uneltit împotriva lui.

Un surd. Psalmistul nu a dat atenţiei vorbirii vorbirea de rău a vrăşmaşilor săi şi n-a scos un cuvânt când a fost persecutat.

În Tine. La treilea apel direct către Dumnezeu (vezi v. 1.9).

îmi mărturisesc. [Voi declara, KJV]. O mărturisire deplină a păcatului. Psalmistul nu ascunde nimic. Suferinţa este salutară (vezi la v. 3). Psalmistul cunoaşte satisfacţia adevăratei pocăinţe.

Dar vrăjmaşii mei. Psalmistul este descumpănit când vede că nelegiuiţii continuă să prospere şi să fie sănătoşi.

Pentru că. Cauza fundamentală a comportării vrăşmaşilor săi era că el fusese un om bun care făcuse binele. Păcatul nu poate să tolereze bunătatea. Stricăciunea completă nu poate să suporte neprihănirea (vezi 1 Ioan 3,12).

Nu mă părăsi. Vezi Psalm 22,11.19.

Mântuirea mea. Vezi Psalm 27,1. Cuvintele de încheiere ale psalmului arată rezultatele binecuvântate ale suferinţei psalmistului. Încercările l-au făcut pe psalmist să strige stăruitor la Dumnezeu, singurul care îi putea oferi mântuirea.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 2�

AA 45; PK 435

9�

�

4T 535