1 Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!

INTRODUCERE - Psalmul 42 este o plângere patetică a lui David, "un fugar hăituit, care îşi găsea adăpost în stâncile şi în peşterile pustiei" (Ed 164), alungat din casa lui Dumnezeu, unde îşi găsise bucuria prin participarea la serviciile sfinte. Forma psalmului este perfectă, constând din două părţi de aceeaşi lungime, fiecare urmată de refrenul aflat mai întâi în v. 5 şi apoi în v. 11 (şi apoi a treia oară în Psalm 43,5).

Aceia care consideră Psalmii 42 şi 43 un tot unitar prezintă următoarele motive: diferite manuscrise ebraice îi unesc într-un singur psalm (refrenul care apare de două ori în Psalmul 42 revine şi la sfârşitul Psalmului 43); Psalmul 43 este singurul psalm din Cartea a doua fără de preambul; sentimentele din Psalm 42,4 şi 43,3 sunt asemănătoare. Totuşi, dacă "muntele sfânt" (Psalm 43,3) se referă la Ierusalim, atunci Psalmul 43 n-a putut să fi scris pe când David era alungat de Saul.

Cu privire la preambul, vezi p. 617, 627.

1. Cerb. Ebr. 'ayyal, "cerb", probabil scris 'ayyalah, "cerboaică", pentru a fi în acord cu verbul

"doreşte" care în ebraică este la feminin. Versetele 1 la 6 constituie prima strofă a elegiei. Doreşte. Ebr. 'arag, "a tânji". 'Arag apare numai aici şi în Ioel 1,20, unde este tradus "se îndreaptă doritoare" ["strigă", KJV], dar unde probabil ar trebui să aibă acelaşi înţeles ca şi aici. Sufletul meu. Sau "eu" (vezi la Psalm 16,10).

2 Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel Viu; când mă voi duce și mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?

Însetează. Figura de stil este amplificată aici prin observaţia că vremea în ţinuturile în care David era fugar devenea deosebit de caniculară în timpul verii, apa fiind adesea foarte rară. Animalele sălbatice îl împiedicau deseori pe cerbul timid să se apropie de puţinele surse disponibile de apă.

Dumnezeul cel viu. Nevoia intensă a psalmistului de Dumnezeu este accentuată în psalmul acesta şi în cel următor prin apeluri către Dumnezeu deosebit de alese (vezi v. 8.9; 43,2.4).

Mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu. Vezi Exod 23,17; Psalm 84,7 pentru folosirea acestei expresii cu referire la peregrinajele la sanctuar. Ideea de a fi în prezenţa lui Dumnezeu este proeminentă în psalmul acesta (vezi Psalm 43,5; Exod 34,24; Deuteronom 16,16; 31,11). Sanctuarul era privit ca un loc special, unde oamenii se întâlneau cu Dumnezeu.


3 Cu lacrimi mă hrănesc zi și noapte, când mi se zice fără încetare: „Unde este Dumnezeul tău?”

Lacrimi. Vezi Psalm 80,5.

Mă hrănesc. [Au fost hrana mea, KJV]. Ebr. lechem, "pâine". E interesant de notat că acolo unde psalmistul vorbeşte de lacrimi ca fiind hrana sa, poetul ugarit (vezi p. 618, 619) vorbeşte despre a bea "lacrimile ca vinul".

Se zice. Vrăjmaşii lui David îşi băteau joc de el cât se poate de josnic, dând de înţeles că Dumnezeul în care se încredea David nu Se îngrijea nici în cea mai mică măsură de binele lui.


4 Mi-aduc aminte și-mi vărs tot focul inimii în mine, când mă gândesc cum mergeam înconjurat de mulțime și cum înaintam în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu, în mijlocul strigătelor de bucurie și mulțumire ale unei mulțimi în sărbătoare.

Mi-aduc aminte. În exilul său, David îşi aduce aminte de ocaziile când se închina în Casa lui Dumnezeu împreună cu adunarea care se bucura în prezenţa Lui. Asemenea amintire făcea şi mai greu de purtat povara celui nenorocit. "Culmea întristării e rememorarea unor lucruri mai fericite." (Tennyson). Pe de altă parte, rememorarea purtărilor de grijă ale lui Dumnezeu ar putea să dea celui suferind o îndoită putere.


5 Pentru ce te mâhnești, suflete, și gemi înăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăși Îl voi lăuda; El este mântuirea mea și Dumnezeul meu.

Pentru ce? Versetul 5 constituie refrenul poemului (repetat cu uşoare modificări în v. 11; Psalm 93,5). Având în vedere amintirile atât de plăcute, David se mustră singur pentru faptul că e descurajat.

Te mâhneşti. Literal, "încovoiat".

Suflete. Psalmistul se adresează lui însuşi.

Gemi. Ebr. hamah, care cuprinde în sine ideea de a mormăi ca un animal, de a vui ca valurile (vezi Psalm 46,3) sau de a şuiera ca vântul.

Nădăjduieşte. Vezi Psalm 25,3; 27,14; Plângeri 3,24. Noi căutăm mângâiere în noi înşine, când unica noastră nădejde e la Dumnezeu.

Iarăşi. La vremea potrivită pentru Dumnezeu, totul va fi bine, dacă stăruim să ne încredem.

El este mântuirea mea. [Pentru ajutorul feţei Sale, KJV]. Literal "mântuirea feţei Sale" (vezi Psalm 13,1). Izbăvirile lui Dumnezeu sunt multiple. Se spune că atunci când era pe pragul deznădejdii, Luther a pus lui Melanchton întrebarea din versetul acesta apoi i-a zis: "Philipp, vino să cântăm Psalmul 46".


6 Îmi este mâhnit sufletul în mine, Dumnezeule; de aceea la Tine mă gândesc, din țara Iordanului, din Hermon și din muntele Mițear.

Dumnezeule. Versetele de la 6 la 11 constituie strofa a doua a elegiei. Poetul reia expresiile de deznădejde, dar într-un fel oarecum mai liniştit. Îmi este mâhnit sufletul. O recunoaştere sinceră a profunzimii descurajării psalmistului (vezi refrenul din v. 5.11; Psalm 43,5). La Tine mă gândesc. Chiar şi în exil, David făgăduieşte să-Şi amintească de Dumnezeu. Aici se află forţa lui. Hermon. Literal "Hermoni", însemnând poate şirul de munţi dintre care cel mai înalt este muntele Hermon, cu o înălţime de 2814 m deasupra nivelului mării. Muntele Miţear. Care înseamnă literal "puţin", "câţiva". Identitatea vârfului nu este cunoscută. Muntele era probabil unul din vârfurile şirului Hermon, de unde porneau apele Iordanului.


7 Un val cheamă un alt val, la vuietul căderii apelor Tale; toate talazurile și valurile Tale trec peste mine.

Un val cheamă un alt val. psalmistul Pare să fie în acea parte a ţării unde căderile de apă din zăpezile care se topeau pe Hermon reverberau iarăşi şi iarăşi peste dealuri şi văi. Vuietul căderii apelor. LXX, katarrakt, din care provine cuvântul "cataractă". Poate ca psalmistul se referă la apele repezi ale Iordanului, îndeosebi în perioada inundaţiilor.

Talazurile. Probabil o continuare a imaginii cascadelor şi din torentelpr zgomotoase ale Iordanului superior în perioada inundaţiilor. Talazurile care se sfărâmă şi valurile care se rostogolesc reprezintă necazurile sufleteşti ale psalmistului, îndeosebi în perspectiva alungării lui din casa lui Dumnezeu. David se coboară pe moment în dezamăgire şi descurajare, asemenea un om care se îneacă (vezi Psalm 88,7), dar se ridică imediat în credinţă şi încredere că Dumnezeu va face toate lucrurile bune.


8 Ziua, Domnul îmi dădea îndurarea Lui, iar noaptea, cântam laudele Lui și înălțam o rugăciune Dumnezeului vieții mele.

Domnul îmi dădea. [Domnul va porunci, KJV]. În mijlocul descurajării lui apropiate, David vede o rază de lumină. Dumnezeu va porunci dragostea Lui să devină lucrătoare. După cum Dumnezeu stăpâneşte puternicele torente ale naturii, tot aşa El va stăpâni apele necazului şi îl va ajuta pe servul Său să le treacă în siguranţă.

Îndurarea. Ebr. chesed, care poate fi tradusă "dragoste dumnezeiască" (vezi Nota suplimentară la Psalm 36). Noaptea, cântam. Vezi Iov 35,10; Psalm 32,7; 63,6; Fapte 16,25.


9 De aceea, zic lui Dumnezeu, stânca mea: „Pentru ce mă uiți? Pentru ce trebuie să umblu plin de întristare, sub apăsarea vrăjmașului?”

Zic. Având în vedere speranţa sa în bunătatea Domnului, psalmistul se hotărăşte să ceară în continuare lui Dumnezeu să explice motivul suferinţei sale.

Dumnezeu, Stânca mea. Compară cu Psalm 18,2.

Pentru ce? Compară cu Psalm 22,1.


10 Parcă mi se sfărâmă oasele cu sabia, când mă batjocoresc vrăjmașii mei și-mi zic neîncetat: „Unde este Dumnezeul tău?”

Sabia. Sensul cuvântului ebraic tradus astfel nu e clar. El derivă dintr-un cuvânt care înseamnă "a omorî", "a ucide". Mai apare doar în Ezechiel 21,22, unde este tradus "măcel". LXX redă propoziţia de început a Psalm 42,10 astfel: "în timp ce oasele îmi sunt zdrobite, prigonitorii mei mă ocărăsc".

Zic. Vezi v. 3; cf. Ioel 2,17; Mica 7,10.


11 Pentru ce te mâhnești, suflete, și gemi înăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci iarăși Îl voi lăuda; El este mântuirea mea și Dumnezeul meu.

Pentru ce te mâhneşti? A doua apariţie a refrenului. În cazul acesta apar schimbări nesemnificative de formă, refrenul fiind amplificat prin cuvintele "şi Dumnezeul meu" [în KJV]. Notează schimbarea [în KJV] "faţa lui" (v.5) cu "faţa mea şi Dumnezeul meu" din acest verset. În v. 5 David se adresa sufletului său, aici pare că el Îl consideră pe Dumnezeu ca fiind în totul al său (vezi Psalm 43,5).

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1�

COL 270; GW 257; 1T 159, 161; 4T 534

2.4 �

4T 535

7�

AA 572; 2T 97

11�

Ed 164; MH 255; SC 69; 2T 319; 5T 315; 6T 480