19O, cât de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine și pe care o arăți celor ce se încred în Tine, în fața fiilor oamenilor!
Cât de mare. În v. 19-24, speranţa care pare să fie firul de aur care străbate descrierea suferinţei în psalm, acum înfloreşte într-o garanţie triumfătoare, iar psalmistul se înălţă pe culmile laudei.