INTRODUCERE. - Psalmul 58 este o dezaprobare a unor judecători nedrepţi şi deci o mustrare pentru toţi cei care se dedau la nedreptate şi apăsare. Puternic în imagini şi stil, psalmul acuză nedreptatea, dă sentinţa de pedeapsă şi se bucură de dreptate la judecată a lui Dumnezeu, Marele Judecător. În psalmul acesta e cât se poate de clar contrastul dintre judecătorii nedrepţi ai pământului şi Dumnezeu, Judecătorul cel drept.

Cu privire la preambul, vezi p. 616, 628, 629.

1. Tăcând. [O adunare, KJV]. Ebr.'elem, al cărui înţeles este obscur şi pentru care s-au sugerat multe definiţii. Traducerea RSV, "dumnezei", este de la 'elim. LXX şi Vulgata consideră 'elem un adverb intensiv, care scoate şi mai mult în evidenţă adverbul "oare" [Într-adevăr, KJV]. Nu se poate şti cu siguranţă ce intenţiona psalmistul să spună prin 'elem.

Întrebările ironice retorice ale v. 1 introduc tema psalmului. Ele sunt adresate judecătorilor nedrepţi din ţară.

Puneţi în cumpănă. [Cântăriţi, KJV]. În loc să cântărească dreptatea, ei cântăresc silnicia. Afirmaţia psalmului este făcută cu sarcasm. Mâinilor. În contrast cu "inima". Nelegiuirea se naşte în inimă şi e săvârşită cu mâinile.

Se rătăcesc. O inducţie că nelegiuiţii au tendinţa spre rău din fragedă copilărie.

Au o otravă. [Otrava lor, KJV]. Cuvintele pline de răutate pe care le rostesc (vezi Psalm 140,3; Romani 3,13).

Aspide surde. Nelegiuirea lor încăpăţânată este comparată cu încăpăţânarea unei năpârci sau aspide, care refuză să se supună îmblânzitorului de şerpi. În realitate şarpele nu e surd, ci pare să fie aşa datorită dificultăţii de a-l îmblânzi. Expresia "surd ca o năpârcă" e poate socotit că derivă din această cunoscută referire la îmblânzirea şarpelui (Eclesiastul 10,11; vezi Ieremia 8,17). Părerea greşită general acceptă că năpârca e surdă şi că şerpii răspund numai la gesturile îmblânzitorului de şerpi a fost combătută în mod corespunzător.

Vrăjitorilor. Îmblânzitorii de şerpi au fost totdeauna ceva obişnuit în Răsărit şi sunt renumiţi în special în India. Ei îşi câştigă existenţa atât prin demonstrarea puterii lor asupra şerpilor prin demonstraţii publice şi prin scoaterea lor din ascunzătoare, unde pândesc ca o primejdie pentru călători.

Zdrobeşte-le dinţii. Poetul trece de la imaginea unui şarpe şi a îmblânzitorului de şerpi la

imaginea puilor de lei ai căror dinţi trebuie să fie zdrobiţi ca să nu-şi mai facă rău (vezi Psalm 3,7).

Versetele 6-9 conţin o imprecaţie puternică, adăugând metaforă peste metaforă (vezi p. 624).

Ele arată că Dumnezeu va anihila intenţiile judecătorilor nedrepţi. Întrucât nelegiuiţii nu pot fi

corectaţi, psalmistul se roagă ca ei să fie lăsaţi fără putere.

Să se risipească ca nişte ape care se scurg. Psalmistul se roagă ca vrăjmaşii săi să piară, aşa cum apele umflate ale unui torent se pierd în nisipurile pustiului sau dispar cu totul în timpul verii secetoase (vezi 2 Samuel 14,14; Iov 6,15-17).

Care se topeşte. Se face referire poate la credinţa populară că treptat melcul se topeşte, aşa cum dă impresie urma pe care o lasă pe unde trece. Alţii gândesc că expresia se referă la retragerea în cochilie a melcului în sezonul uscat.

Stârpitura. Compară Iov 3,16.

Înainte ca oalele voastre. Tabloul nu e cu totul clar. Unii gândesc că e al nomazilor din pustie care fac un foc în aer liber şi o pală de vânt stinge focul înainte ca oalele în care se pregăteşte mâncarea să fi fost încălzite. Forţa ilustraţiei urmăreşte să exprime dorinţa psalmistului ca nimicirea nelegiuiţilor să aibă loc curând.

Se va bucura. Compară cu Deuteronom 32,41-43.

Îşi va scălda picioarele. Poate o referire la o practică considerată ca obişnuită în războaiele vremii. De pildă, în literatura ugaritică (vezi p. 618) se spune că zeiţa războiului Anath "îşi spăla mâinile în sângele războinicilor".

Oamenii. Fiecare om sau oamenii, în general, vor recunoaşte adevărul că Dumnezeu intervine în treburile omeneşti, răsplătind dreptatea şi pedepsind păcatul. O răsplată. Literal, "roada" (vezi Proverbe 1,31; Isaia 3,10; 1 Timotei 4,8).

Judecă pe pământ. [Judecă pământul, KJV]. Cu toate că uneori se pare că Dumnezeu îngăduie ca răul şi nedreptatea să existe pe pământ fără a fi stânjenite, este sigur că El priveşte asupra tuturor faptelor rele ale oamenilor păcătoşi, că El ţine o socoteală strictă şi că la vremea cuvenită va interveni. În toate timpurile a existat un hotar peste care oamenilor nelegiuiţi nu le-a fost îngăduit să treacă. Învăţătura aceasta e strâns legată cu aceea pe care împăratul Nebucadneţar a câştigat-o în timpul celor şapte ani ai nebuniei lui.