INTRODUCERE - Psalmul 90 a fost descris ca o melodie a puterii şi planurilor lui Dumnezeu, cu nuanţe de condamnare a slăbiciunii şi vremelniciei omului. Probabil că este cel mai măreţ poem ce s-a scris vreodată cu privire la deşertăciunea vieţii omului, în lumina credinţei vii a poetului în făgăduinţele lui Dumnezeu. Isaac Taylor numea Psalmul 90 "cea mai remarcabilă dintre compoziţiile omeneşti, cea mai profundă în sentimente, cea mai înaltă în concepţii teologice, cea mai măreaţă prin imaginile ei artistice". Naţiuni şi oameni se pot schimba, pot îmbătrâni şi pot pieri, dar Dumnezeu rămâne neschimbat, veşnic în maiestatea Sa. "Satisfacţia, bucuria, succesul în acţiuni trebuie să vină toate din relaţia corectă a omului, în slăbiciunea lui, cu Domnul cel veşnic"(G. Campbell Morgan).
Robusteţe stilului, "marca antichităţii elevate", vastitatea temei, frecventa identificare cu limbajul Deuteronomului - toate aceste elemente vin să susţină ideea că Moise a fost autorul Psalmului 90.
Cu privire la preambul vezi p. 617, 628.
1. Doamne. Ebr. 'Adonai (vezi vol.1, p. 173). Locul nostru de adăpost. Ebr. ma'on ( vezi Deuteronom 26,15; Psalm 26,8; 68,5; 91,9).
Munţi. Compară cu Proverbe 8,25.26.
Din veşnicie în veşnicie. Dumnezeu e din veşnici trecută în veşnicia viitoare (vezi Psalm 93,2; Proverbe 8,23; Mica 5,2; Habacuc 1,12). El este "Cel îmbătrânit de zile" (Daniel 7,9). N-ar putea să existe o afirmare mai remarcabilă a veşniciei lui Dumnezeu. Omul care recunoaşte veşnicia lui Dumnezeu şi care priveşte propria sa viaţă ca fiind legată de Cel Veşnic are un imbold puternic să ducă o viaţă demnă şi respectabilă.
Oameni. Ebr. 'enosh, "om în slăbiciunea lui" (vezi la Psalm 8,4).
Ţărână. [Nimicire, KJV]. Ebr. dakka', "zdrobit", tradus "înfrânt" în Psalm 34,18; Isaia 57,15; aici probabil că înseamnă materie zdrobită, precum ţărâna.
Întoarceţi-vă. Aparent o referire la moarte. Nu există vreun alt gând mai gând mai serios acela că toţi, indiferent de clasă, naţionalitate, bogăţie sau alt semn de deosebire, trebuie să moară.
O mie de ani. Trecerea timpului nu înseamnă nimic pentru veşnicul Dumnezeu. Chiar şi viaţa lui Metusalah (vei Genesa 5,27) ar fi, în comparaţie cu veşnicia lui Dumnezeu, doar ca o singură zi; da, ca ziua de ieri, care, când a trecut, pare tot mai scurtă în amintirea noastră (vezi 2 Petru 3,8).
O strajă. Ideea din prima parte e amplificată: o mie de ani pentru Dumnezeu nu sunt mai mult ca o singură noapte. Notează succesiunea rapidă a imaginilor în v. 4-6.
Ca iarba. Vezi Psalm 37,2; 72,16; 103,15; Isaia 40,7; Iacov 1,10.11.
Mistuiţi. Trecând de ideile generale ale veşniciei lui Dumnezeu şi ale vieţii trecătoare a omului, psalmistul continuă prin prezentarea slăbiciunilor şi păcatelor personale şi ale poporului său ca motiv al mâniei lui Dumnezeu.
Păcatele... ascunse. Păcatele inimii, pe care am încercat să le ascundem de ochii oamenilor; sau poate păcatul pe care l-am uitat.
Sunet. [Povestire, KJV]. Ebr. hegeh, "şoptire", "jelire". Viaţa trece cu repeziciunea unui suspin; gândul de abia a apărut că a şi trecut. Cât de fragilă este viaţa!
Anii. [Zilele anilor noştri, KJV]. Compară cu expresia din Genesa 25,7; 47,9. Psalmistul pare să definească durata obişnuită a vieţii. Au fost fără îndoială multe excepţii de la regula generală.
Cei mai tari. [Datorită tăriei, KJV]. Care au o vigoare excepţională.
Trudă. Ebr. 'amal, "muncă grea şi obositoare" (vezi Iov 5,7).
Durere. [Întristare, KJV]. Ebr. 'awen, "necaz", "plictiseală", "păcat", "fărădelege", "înşelăciune" (vezi Proverbe 22, 8; Isaia 41,29). O viaţă mai lungă nu înseamnă neapărat o viaţă fericită (vezi Eclesiastul 12,1).
Noi zburăm. Chiar dacă viaţa este prelungită până la vârsta de 80 de ani, ea nu pare decât un timp scurt, iar noi zburăm ca un vis (vezi Iov 20,8). Cuvintele vin de la un om care stă chiar pe pragul morţii şi care priveşte înapoi la anii pribegiei lui.
Cine ia seama? [Cine cunoaşte, KJV].
"Cândva în anii viitori,
Sau poate în cer nemuritori,
Vom înţelege cu folos
A lacrimilor noastre rost."
Să căpătăm o inimă înţeleaptă. Numai Dumnezeu vede sfârşitul de la început, iar noi ar trebui să ne rugăm pentru înţelepciune ca să lucrăm, ca şi cum am vedea sfârşitul. Avem nevoie să medităm asupra scurtimii vieţii pentru a fi înţelepţi în folosirea timpului pe care ni-l dă Dumnezeu.
Până când? Vezi Psalm 6,3.4; 13,1.
Ai milă. [Căieşte-Te, KJV]. Psalmistul foloseşte felul de vorbire al oamenilor. Dumnezeu nu Se căieşte aşa cum se căiesc oamenii; dar se pare că Dumnezeu Se căieşte prin retragerea judecăţilor Sale, arătând milă acolo unde ar fi de aşteptat doar pedeapsă (vezi la Numeri 23,19).
Dimineaţa. [Devreme, KJV]. Literal, "dimineaţa". Psalmistul se roagă ca după o noapte de întristare şi suferinţă, Dumnezeu să dea o dimineaţă de bucurie şi pace (vezi Psalm 143,8).
Lucrarea Ta. Adică faptele de îndurare ale lui Dumnezeu, intervenţiile Sale, providenţa Lui.
Bunăvoinţa. [Frumuseţea, KJV]. Ebr. no'am, "bunătatea" (vezi Psalm 27,4). Când vedem frumuseţea caracterului lui Dumnezeu, "suntem transformaţi prin harul Său" (vezi Ed 80; MB 95) şi "bunăvoinţa [frumuseţea, KJV] Domnului Dumnezeului nostru" este "peste noi".
Lucrarea mâinilor noastre. Sarcinile obişnuite ale vieţii de fiecare zi, precum şi îndatoririle speciale şi profesionale ale existenţei noastre. Repetarea rugăciunii subliniază în plus dorinţa psalmistului ca Dumnezeu să-i ajute să-şi îndeplinească lucrarea în aşa fel încât ei să fie binecuvântaţi de El.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 2�
GC 479; MM 92
2-6.12.14-17�
8T 270
17�
CT 431; Ed 80, 303; GC 645; MB 95; ML 270