1 Pentru ce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna? Pentru ce Te mânii pe turma pășunii Tale?

INTRODUCERE. - Psalmul 74 a fost compus poate după capturarea Ierusalimului de către Nebucadneţar. El descrie plastic chinul iudeilor, cu un accent deosebit asupra distrugerii Templului. Psalmul ar trebui comparat cu elegia pereche, Psalm 79, care pune evidenţiază masacrarea locuitorilor Ierusalimului. Poemul acesta elegiac constă din şapte strofe neregulate. Există o asemănare izbitoare între limbajul Psalmului 74 şi cel al Plângerilor.

Se spune că Psalmul 74 a fost unul din imnurile de luptă ale scoţienilor adeopţi ai presbiterianismului şi ale cevenolezilor francezi. Exilaţii valdenzi, după îngrozitoarea lor călătorie de iarnă prin Alpi, au cântat Psalmul 74 când au intrat în Geneva, " cetatea lor de scăpare"; mulţimile care îi saluta repetând cântarea lor ca un ecou. În 1689, conduşi de Henri Arnaud, 700 din aceşti valdenzi şi-au tăiat drumul au putut să se întoarcă acasă cântând din nou acelaşi psalm.

Cu privire la preambul vezi p. 617, 629. Dacă psalmul este postexilic aşa cum consideră în general, " Asaf" ar trebui să fie probabil înţeles ca un nume de seminţie aplicat şi descendenţilor acestuia.

1. Ne lepezi. Vezi Psalm 13,1; 43,2; 44,9; 79,5. Se pare că Dumnezeu Se lepădase de poporul Său (vezi Plângeri 5,20). Te mânii. [ Mânia Ta fumegă, KJV]. Unii sugerează foc; mânia este adesea comparată cu focul (vezi Deuteronom 32,22; Psalm 18,7.8; cf. Plângeri 2,3).

Turma păşunii Tale. Compară cu Psalm 79,13; 95,7. Numind pe poporul lui Dumnezeu turmă, psalmistul amplifică sensibilitatea apelului său. Cât de ciudat, vrea el să zică, e ca Dumnezeu să lepede pe poporul Său lipsit de apărare, care are cel mai mult nevoie de purtarea Lui de grijă.


2 Adu-Ți aminte de poporul Tău, pe care l-ai câștigat odinioară, pe care l-ai răscumpărat ca seminție a moștenirii Tale! Adu-Ți aminte de muntele Sionului, unde Îți aveai locuința;

L-ai câştigat. Vezi Exod 15,6.

Seminţie. [Toiagul, KJV]. Ebr. shebeţ, " toiag". Toiagul a ajuns să însemne seminţie, probabil din folosirea lui ca simbol al autorităţii, religioase sau laice.

Moştenirii. Vezi Psalm 28,9; cf. Deuteronom 32,8. Israel e numit "toiagul [seminţia] moştenirii Tale" (vezi Ieremia 10,16).

L-ai răscumpărat. Vezi limbajul din Exod 15,13.

Muntele Sionului. Vezi la Psalm 48,2.


3 îndreaptă-Ți pașii spre aceste locuri pustiite fără curmare! Vrăjmașul a pustiit totul în Locașul Tău cel Sfânt.

Îndreaptă-Ţi paşii. [Ridică-Ţi picioarele, KJV]. Psalmistul Îl roagă fierbinte pe Dumnezeu să vină degrabă ca să cerceteze dărâmăturile Muntelui Sion şi să intervină.

Locuri pustiite. Ruine atât de multe încât să pară a fi complete şi definitive. Se părea că ele nu vor mai fi niciodată refăcute.

A pustiit. [A făcut, KJV]. Babilonienii luaseră cu ei tot ce fusese de valoare (vezi 2 Regi 25,13-17) şi dăduseră foc Templului (vezi Psalm 74,7).O descriere a profanării este făcută în v. 4-8. Amănuntele acestea au menirea să creioneze fundalul istoric al psalmului, aşa cum e redat în introducere.


4 Potrivnicii Tăi au mugit în mijlocul Templului Tău; și-au pus semnele lor drept semne.

Au mugit. Referirea este la zgomotul războiului, jefuitorii invadatori fiind asemănaţi cu fiarele sălbatice (vezi Isaia 5,29; Ieremia 2,15).

Semnele. Ei şi-au aşezat cu neruşinare steagurile de luptă în locul adevăratelor însemne ale lui Iehova. Locul sfânt a ajuns sub stăpânirea unei puteri străine (vezi Numeri 2,2). Steagurile păgâne aşezate în Templu marcau culmea dezonoarei pentru iudei.


5 Parcă erau niște oameni care ridică toporul într-o pădure deasă:

Ridică toporul. Soldaţii vrăjmaşi sunt zugrăviţi ca ciopârţind sculpturile în lemn ale Templului.


6 în curând au sfărâmat toate podoabele săpate cu lovituri de securi și ciocane.

În curând. [Dar, KJV]. Sau "şi". Acţiunile din v. 5.6 sunt continue şi contemporane, nu contrastante, aşa cum sugerează KJV. Podoabele săpate. Vezi 1 Regi 6,29. Acestea au fost tăiate, sfărâmate, probabil din cauza stratului de aur de deasupra (vezi 1 Regi 6, 22.32.35).


7 Au pus foc Sfântului Tău Locaș; au dărâmat și au pângărit locuința Numelui Tău.

Au pus foc. Babilonienii au aprins Templul în mod faptic (vezi 2 Regi 25,9). Locuinţa. Vezi Exod 20,24; Deuteronom 12,11. Pângărit. Templul a fost pângărit fiind transformat într-o grămadă de dărâmături (vezi Plângeri 2,2).


8 Ei ziceau în inima lor: „Să-i prăpădim pe toți!” Au ars toate locurile sfinte din țară.

Locuri sfinte. [Sinagogile, KJV]. Literal, "locurile de adunare". Traducerea "sinagogă" [KJV] apare aici fără îndoială pentru faptul că nu s-a ştiut că sinagoga era o instituţie târzie (postexilică). Cuvântul iudeu pentru sinagogă este beth hakkeneseth.


9 Semnele noastre nu le mai vedem; nu mai este niciun proroc și nu mai este nimeni printre noi care să știe până când…

Semnele voastre. Vezi v. 4.

Nici un proroc. Compară Plângeri 2,9; Ezechiel 7,26.

Până când. Versetul acesta prezintă paharul amărăciunilor lui Israel ca fiind plin; este versetul cel mai trist din psalm.


10 Până când, Dumnezeule, va batjocori asupritorul și va nesocoti vrăjmașul fără curmare Numele Tău?

Va nesocoti...Numele Tău. [Va huli Numele Tău, KJV]. Compară cu un apel asemănător în v.

18.22. Se pare că nenorocirile nu vor mai înceta. Acest apel la onoarea lui Dumnezeu este frecvent în VT (vezi Exod 32,12.13; Numeri 14,13-16; Deuteronom 9,28).


11 Pentru ce Îți tragi înapoi mâna și dreapta Ta? Scoate-o din sân și nimicește-i!

Din sân. Pentru ce nu întinde Dumnezeu mâna Sa pentru a-l izbăvi pe Israel? Pare că El Îşi ţine mâna în faldurile hainii Sale. Psalmistul manifestă nerăbdare, deoarece gândeşte că Dumnezeu ar trebui să-Şi folosească puterea Sa nimicindu-i pe invadatori.


12 Totuși, Dumnezeu este Împăratul meu, care din vremuri străvechi dă izbăviri în mijlocul acestei țări.

Totuşi. Psalmistul se mângâie gândindu-se la izbăvirile anterioare pe care le săvârşise Dumnezeu pentru poporul Său. Reamintirea trecutului dă mângâiere pentru prezent şi nădejde pentru viitor (vezi LS 196).

Împăratul meu. Vezi Psalm 44.4. Poetul e sigur că, în ciuda aparenţelor, Dumnezeu încă guvernează.

Izbăviri. Adică, "fapte dumnezeieşti de salvare".

În mijlocul acestei ţări. [În mijlocul pământului, KJV]. Compară cu Exod 8,22.


13 Tu ai despărțit marea cu puterea Ta, ai sfărâmat capetele balaurilor din ape;

Tu. În ebraică pronumele este în poziţie iniţială accentuată aici şi în v. 14.15.17 (vezi Psalm 65, 9-11). Ai despărţit marea. Cu ocazia trecerii mării Roşii (vezi Exod 14,21;cf. Psalm 77,16).

Balaurilor. Ebr. tanninim, "monştri marini", simbolizând probabil puterea egipteană (vezi Ezechiel 29,3). Aluzia pare să fie la distrugerea oştirilor lui Faraon în marea Roşie (vezi Exod 14,27-30; 15,4).


14 ai zdrobit capul leviatanului, l-ai dat să-l mănânce fiarele din pustiu.

Capul Leviatanului. Vezi la Isaia 27,1. Evident o altă aluzie la puterea Egiptului (vezi la v. 13).

Fiarele din pustie. Fiarele sălbatice ale deşertului (vezi Proverbe 30,25.26). Limbajul literal zugrăveşte pe monştrii apelor omorâţi, aruncaţi pe ţărm şi transformaţi în hrană pentru animalele sălbatice.


15 Ai făcut să țâșnească izvoare în pâraie, ai uscat râuri care nu seacă.

Ai făcut să ţâşnească. Ar putea fi vorba de ocazia când Dumnezeu le-a dată apă din stâncă la porunca lui Moise (vezi Exod 17,6; Numeri 20,8; cf. Psalm 78,15.16), de trecerea mării Roşii (vezi Iosua 2,10) sau de trecerea Iordanului (vezi Iosua 3,13; 4,23; 5,1).

Ai uscat râuri, care nu seacă. O aluzie evidentă la trecerea Iordanului (vezi Iosua 3,13; 4,23; 5,1).


16 A Ta este ziua, a Ta este și noaptea; Tu ai așezat lumina și soarele.

A Ta. Poetul trece de la observarea minunilor lui Dumnezeu cu prilejul eliberării poporului Său la contemplarea puterii şi slavei constante ale lui Dumnezeu în natură.

Lumina. Ebr. ma'or, "luminătorul", aici probabil soarele (vezi Genesa 1,15.16; cf. Psalm 136,7-9).


17 Tu ai statornicit toate hotarele pământului, Tu ai rânduit vara și iarna.

Hotarele. Hotarele naturale ale uscatului şi ale mării (vezi Genesa 1,9; Iov 26,10; Ieremia 5,22).


18 Adu-Ți aminte, Doamne, că vrăjmașul Te batjocorește, și un popor nechibzuit hulește Numele Tău!

Adu-ţi aminte. Compară cu v. 2.

Te batjocoreşte. Vezi Plângeri 1,7; 2,7.15.16; vezi la Psalm 74,10; cf. v. 22.

Numele. Vezi la Psalm 5,11; 7,17.


19 Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale și nu uita pe vecie viața nenorociților Tăi!

Turturelei. Copiii lui Dumnezeu sunt în mod remarcabil comparaţi cu o turturea gingaşă şi blândă, iubită de Dumnezeu.


20 Ai în vedere legământul! Căci locurile dosnice din țară sunt pline de bârloguri de tâlhari.

Verset ce nu a fost comentat.


21 Să nu se întoarcă rușinat cel apăsat, ci nenorocitul și săracul să laude Numele Tău!

Verset ce nu a fost comentat.


22 Scoală-Te, Dumnezeule, apără-Ți pricina! Adu-Ți aminte de ocările pe care Ți le aruncă în fiecare zi cel fără minte!

Apără-Ţi. Psalmistul îşi dă seama că e vorba de cauza lui Dumnezeu şi că e în joc onoarea Acestuia. Tot ce li se face copiilor lui Dumnezeu e socotit că Îi este făcut Lui. E bine ca omul slab să recunoască interesul final al lui Dumnezeu, să se adapteze ca instrument în mâinile Lui şi să facă voia Lui.


23 Nu uita strigătele potrivnicilor Tăi, zarva care crește necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta!

Nu uita. Psalmistul îşi încheie rugăciunea cerând pedepsirea meritată a vrăjmaşilor (cf. 2 Regi 19,28). Zarva. Referirea este desigur la vrăjmaşii care invadează Ierusalimul cu strigăte puternice de război.

Acelor ce se ridică împotriva Ta. Cei care se ridică împotriva scopurilor lui Dumnezeu lucrând împotriva conducătorilor rânduiţi de El se înşeală pe ei înşişi crezând că felul lor de purtare nu constituie subiectul preocupării lui Dumnezeu (vezi Exod 16,8; 1 Samuel 8,7).

Creşte. Mai de grabă "se înalţă". Psalmul pare să se încheie aproape brusc, ca şi cum psalmistul ar fi fost oprit în mijlocul descrierii pe care o făcea privind ravagiile tot mai mari aduse ţării.