1 Binecuvântă, suflete, pe Domnul! Doamne Dumnezeule, Tu ești nemărginit de mare! Tu ești îmbrăcat cu strălucire și măreție!

INTRODUCERE. -Aşa cum Psalmul 103, psalmul-pereche, preamăreşte minunile lui Dumnezeu prin mila şi duioşia Lui, tot aşa Psalmul 104 preamăreşte minunile Lui prin creaţiune. Asemănător Psalmului 103 în exuberanţă, Psalmul 104 este cântarea încântării spontane a poetului în faţa lucrărilor creaţiunii lui Dumnezeu. În limbaj şi manieră poetică şi nu ştiinţifică, psalmul tratează lucrările creaţiunii, desluşind mereu în creaţiune pe Creatorul ei. Psalmul este remarcabil pentru mişcarea şi vivacitatea imaginilor care se adună în tabloul creaţiunii. În privinţa aceasta e probabil neîntrecut în literatură. Cineva a spus că ar merita să se studieze ebraica timp de zece ani, dacă în urma acelui studiu cercetătorul ar putea să citească acest psalm în original.

Cât priveşte discutarea părerii criticii superioare că autorul acestui psalm a împrumutat mult dintr-un imn egiptean, vezi nota suplimentară de la finele acestui psalm.

1. Binecuvântează. Ca şi perechea lui (Psalm 103), psalmul începe cu laudă (vezi la Psalm

103,1). Îmbrăcat. Vezi Psalm 93,1; 8,5.


2 Te învelești cu lumina ca și cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

Te înveleşti. Dumnezeu este reprezentat ca învelindu-Se cu un veşmânt de lumină. Imnul lui Robert Grant, "Închinaţi-vă Împăratului", are în strofa a doua următoarele cuvinte: "al cărui veşmânt este lumina, al cărui baldachin e spaţiul". Lumina şi ascunde şi descoperă (vezi Ioan 1,4-9; 1 Ioan 1,5).

Versetele 2-4 pot fi comparate cu lucrarea primelor două zile ale creaţiunii, când au fost create lumina şi firmamentul pentru a înlocui întunericul şi haosul (vezi Genesa 1,3-8). Ca un cort. Vezi Isaia 40,22.


3 Cu apele Îți întocmești vârful locuinței Tale; din nori Îți faci carul și umbli pe aripile vântului.

Cu apele îţi întocmeşti vârful locuinţei Tale. [Care pune grinzile cămărilor Sale pe ape, KJV]. O reprezentare poetică (vezi Psalm 18,11; Amos 9,6).

Locuinţei. Literal "odăile de sus".

Nori. Vezi Isaia 19,1. "Carele mâniei dau naştere norilor furtunii" (vezi imnul citat la v. 2).

Aripile vântului. Vezi Psalm 18,10.


4 Din vânturi Îți faci soli, și din flăcări de foc, slujitori.

Din vânturi îţi faci soli. [Care face din îngerii Săi spirite, KJV]. Vezi Evrei 1,7. Traducerea unor versiuni mai noi, "care face din vânturi solii Săi", este posibilă din punct de vedere gramatical şi lexical.


5 Tu ai așezat pământul pe temeliile lui, și niciodată nu se va clătina.

Temeliile. Psalmistul descrie poetic pământul ca odihnindu-se pe o temelie tare (vezi Iov 38,4-6; cf. Iov 26,7), probabil pentru a scoate în evidenţă stabilitatea creaţiunii lui Dumnezeu. Compară lucrarea celei dintâi părţi a zilei a treia a creaţiunii cu v. 5-9 (vezi Genesa 1,9.10).


6 Tu îl acoperiseși cu Adâncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munți,

Acoperisei. Compară expunerea simplă în proză din Genesa 1,9.10 cu descrierea poetică din

v. 6-8.

7 dar la amenințarea Ta au fugit, la glasul tunetului Tău au luat-o la fugă,
8 suindu-se pe munți și coborându-se în văi, până la locul pe care li-l hotărâseși Tu.

Suindu-se. Pasajul este mai bine redat "munţii se ridică, văile se afundă", un tablou impresionant al lucrării lui Dumnezeu cu ocazia separării apelor de uscat şi a determinării contururilor pământului.


9 Le-ai pus o margine pe care nu trebuie s-o treacă, pentru ca să nu se mai întoarcă să acopere pământul.

Ai pus o margine. Vezi Iov 26,8-10; Iov 38,8-11.


10 Tu faci să țâșnească izvoarele în văi, și ele curg printre munți.

Faci să ţâşnească izvoarele. Subiectul este tratat prin detalii poetice rafinate, cu accent grija iubitoare a Creatorului.


11 Tu adăpi la ele toate fiarele câmpului; în ele își potolesc setea măgarii sălbatici.
12 Păsările cerului locuiesc pe marginile lor și fac să le răsune glasul printre ramuri.
13 Din locașul Tău cel înalt Tu uzi munții; și se satură pământul de rodul lucrărilor Tale.

Din locaşul Tău. Vezi v. 3; Psalm147,8. Dumnezeu udă pământul cu ajutorul ploii, dar şi cu ajutorul cursurilor de apă.


14 Tu faci să crească iarba pentru vite, și verdețuri, pentru nevoile omului, ca pământul să dea hrană:

Iarba. Ebr. 'eśeb. Cuvântul apare în Genesa 1,11.12.29.30. Pentru nevoile omului. Sau "verdeţuri pentru agricultură" (vezi 1 Cronici 27,26; Neemia 10,37).


15 vin, care înveselește inima omului, untdelemn, care-i înfrumusețează fața, și pâine, care-i întărește inima.

Vin. Vezi la Deuteronom 14,26.


16 Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban pe care i-a sădit El.

Se udă. [Sunt plini de sevă, KJV]. Literal, "sunt satisfăcuţi", aici posibil cu apă.


17 În ei își fac păsările cuiburi; iar cocostârcul își are locuința în chiparoși;
18 munții cei înalți sunt pentru țapii sălbatici, iar stâncile sunt adăpost pentru iepuri.

Iepuri. Ebr. shephannim, probabil şoareci de munte (vezi la Proverbe 30,26).


19 El a făcut luna, ca să arate vremurile; soarele știe când trebuie să apună.

Luna. Imaginea nopţii precede pe aceea al zilei. Compară raportul creaţiunii corpurilor cereşti cu v. 19-23 (Genesa 1,14-19).

Vremile. Vezi Genesa 1,14. Despre calendarul ebraic lunar, vezi vol. II, p. 112-117.


20 Tu aduci întunericul, și se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mișcare;

Aduci întunericul. Un tablou sugestiv al nopţii în pădure, unde fiarele sălbatice se strecoară pentru a-şi afla prada, avându-l pe leul, împăratul animalelor sălbatice, ca punct culminant (vezi Psalm 17,12; 58,6).


21 puii de lei mugesc după pradă și își cer hrana de la Dumnezeu.
22 Când răsare soarele, ele fug înapoi și se culcă în vizuinile lor.

Se culcă. La răsăritul soarelui, animalele sălbatice caută adăpost ca să nu fie descoperite.


23 Dar omul iese la lucrul său și la munca lui, până seara.

Până seara. Ziua este rânduită pentru munca omului.


24 Cât de multe sunt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înțelepciune, și pământul este plin de făpturile Tale.

Cât de multe. Ca şi cum n-ar mai putea să nu aducă laudă în urma contemplării creaţiunii lui Dumnezeu, psalmistul se opreşte pentru a scoate un strigăt de uimire în faţă înţelepciunii Creatorului.


25 Iată marea cea întinsă și mare: în ea se mișcă nenumărate viețuitoare mici și mari.

Marea. Poetul reia istoria creaţiunii, menţionând creaturile acvatice (vezi Genesa 1,20-22).

Nenumărate. De la locuitorii cei mai mici ai oceanelor până la leviatanul din v. 26.


26 Acolo în ea umblă corăbiile, și în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

Corăbiile. O aluzie pitorească la om. Psalmistul aduce în scenă un singur caz de "creaţie" a iscusinţei omului. Leviatanul. Vezi la Iov 41,1.


27 Toate aceste viețuitoare Te așteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă. Vezi Psalm 145,15.


28 Le-o dai Tu, ele o primesc; Îți deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătățile Tale.
29 Îți ascunzi Tu fața, ele tremură; le iei Tu suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor.

Suflarea. Compară cu Psalm 146.4.

În ţărâna lor. Vezi Genesa 3,19.


30 Îți trimiți Tu suflarea, ele sunt zidite, și înnoiești astfel fața pământului.

Suflarea. [Spiritul, KJV]. Ebr. ruach (vezi la Psalm 31,5).


31 În veci să țină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!
32 El privește pământul, și pământul se cutremură; atinge munții, și ei fumegă.
33 Voi cânta Domnului cât voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi.

Voi cânta. Întrucât psalmistul doreşte ca Dumnezeu să Se bucure de creaţia Sa, şi el va cânta cât va trăi laudă Creatorului său. Iată un ciclu de bucurie universală (vezi DA 21).


34 Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.

Cuvintele mele. [Meditaţia mea, KJV]. Vezi Psalm 19,14.


35 Să piară păcătoșii de pe pământ, și cei răi să nu mai fie! Binecuvântă, suflete, pe Domnul! Lăudați pe Domnul!

Lăudaţi pe Domnul. Ebr. halelu-Yah. Aceasta este prima apariţie a acestei expresii în Psalmi. Termenul a devenit parte a limbajului rugăciunii şi a laudei (vezi Psalm 105,45; Psalm 106,1. 48; etc.).

NOTĂ SUPLIMENTARĂ

LA PSALMUL 104

Un faraon din secolul al XIV-lea, Ikhnaton, a fost cunoscut ca împărat eretic din cauză că a renunţat la zeii Egiptului şi a introdus pentru scurt timp o formă de monoteism, proclamându-l pe Aten singurul dumnezeu al ţării (vezi vol. II, p. 19, 20). La data aceea a fost compus poate chiar de către însuşi împăratul un imn care onora discul soarelui Aten ca suprem şi unic dumnezeu al creaţiei. Întrucât imnul acesta conţine anumite idei şi expresii care se găsesc şi în Psalm 104, mulţi cercetători biblici au pretins că autorul Psalmului 104 şi-a împrumutat ideile din imnul egiptean al lui Aten şi le-a aplicat într-o formă modificată Dumnezeului Său.

Se admite că există anumite paralele în idei şi exprimare între imnul lui Aten şi Psalmul 104, şi că imnul lui Aten sau părţi din el au fost cunoscute dincolo de hotarele Egiptului pe vremea lui Ikhnaton. Totuşi, nu există nici un motiv pentru ca vreun cercetător al Bibliei să renunţe la convingerea că Psalmul 104 este o producţie originală pentru următoarele motive: (1) paralelele nu sunt numeroase. Din cele 149 de versuri ale Imnului lui Aten în traducerea lui J. H. Breasted (Dawn of Conscience, 1933, p. 281-286), numai 17 prezintă un oarecare paralelism cu Psalmul 104, celelalte 132 de versuri neavând paralele; (2) Paralelele nu sunt aşa de importante, aşa cum susţin unii din apărătorii dependenţei Psalmului 104 de Imnul lui Aten; (3) Religia lui Aten a fost considerată o erezie în Egipt după prăbuşirea mişcării lui Ikhnaton, cam pe la 1850 î.Hr., iar imnul lui Aten, care după perioada aceea nu a mai fost folosit, după toată probabilităţile, a fost complet uitat. De aceea este improbabil ca autorul evreu să-l fi întâlnit în Palestina după multe secole de la data compunerii lui; (4) Fiecare poet care-l laudă pe dumnezeul său ca şi creator va folosi aproape sigur ilustraţii, expresii, imagini şi limbaj precum cele folosite în Psalm 104 sau în Imnul lui Aten. Prin urmare, atât Psalmul 104, cât şi Imnul lui Aten sunt probabil originali.COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-348T 273-275

5�

�

PP 44

5-12�

PK 134

10.12�

Ed 118

13.14�

CS 17; FE 414

14�

CSW 140

14.15�

PK 135

18�

CG 59; Ed 118

20.21�

PP 115

24�

Ed 99, 104; MH 412

24-28�

PK 135

27�

3T 228

27.28�

PP 115

27-30�

Ed 131

33.34�

MH 101