INTRODUCERE -Psalmul 28 pare să fi fost scris atunci când psalmistul se află în primejdia de a se lăsa târât de jos de cei nelegiuiţi. Psalmul are două părţi în antiteză. Schimbarea de la strigătul de eliberare din necaz din v. 1-5 la exprimarea recunoştinţei pentru ajutor din v. 6-9 e făcută dramatic de brusc. Rugăciunea este deosebit de potrivită pentru creştinul care se simte tras în jos de obiceiurile care-l stăpâneau înainte de pocăinţă.
Cu privire la preambul, vezi p. 616.
1. Nu rămânea surd. [Nu tăcea, KJV]. Literal, "nu fi surd". Pentru psalmist, ideea că Dumnezeu tace e ceva care-l aruncă în confuzie.
Groapă. Ebr. bor, folosit pentru o groapă sau un bazin de apă (vezi Genesa 37,20; Exod 21,34) şi ca atare simbolizând mormântul. Cei ce mor sunt reprezentaţi în mod literal ca "pogorându-se în bor" (Psalm 30,3; 88,4; 143,7; Proverbe 1,12; Isaia 38,18; Ezechiel 26,20 etc.)
Rugăciunilor. Observă pluralul; rugăciunile lui sunt multe. Îmi ridic mâinile. O atitudine obişnuită la rugăciune (vezi Plângeri 3,41). Locaşul. [Oracolul, KJV]. Ebr. debir, "sfânta sfintelor". Noi ne ridicăm mâinile către locul locuinţei lui Dumnezeu din ceruri.
Nu mă lua. Compară cu Psalm 26,9. Psalmistul se roagă să nu fie luat împreună cu ceata celor nelegiuiţi (vezi rugăciunea Mântuitorului, Matei 6,13), şi deci să ajungă să fie pedepsit împreună cu ei.
Vorbesc de pace. Categoria celor descrişi aici este a unor făţarnici (vezi Psalm 26,4; cf. Psalm 12,2).
Răsplăteşte-le. Cu privire la sentimentul din v. 4 şi 5, vezi Isaia 1,20; 3,8-11; 5,18.19; vezi de asemenea discuţia despre psalmii de imprecaţie, p. 624.
Lucrările. Lucrările lui Dumnezeu prin creaţie şi de providenţă (vezi Romani 1,18-20). Nelegiuiţii vor fi nimiciţi nu din cauza răutăţii lor faţă de psalmist, ci din cauza răutăţii lor faţă de Dumnezeu, care se dă pe faţă în dispreţul lor faţă de dovezile suveranităţii Lui în lumea naturală şi în raporturile Lui cu oamenii (vezi Psalm 8).
Să doboare. [Nimicească, KJV]. Ebr. haras, "doboare", "dărâme" (vezi Ieremia 24,6).
Binecuvântat să fie Domnul. Psalmistul a primit deja în inimă răspunsul la rugăciunea sa şi acum izbucneşte neaşteptat de repede să aducă laude pline de bucurie. Această schimbare de la rugăciune stăruitoare la mulţumire este tipică multor psalmi (vezi Psalm 6,12.22 etc.)
Glasul rugăciunilor mele. Ca ecou al v. 2 şi scoţând în evidenţă răspunsul la rugăciunea lui stăruitoare.
Scutul. Vezi Psalm 3,3; cf. Psalm 33,20; 59,11.
Cântările. Inima care se încrede în Dumnezeu nu poate să nu cânte.
Tăria poporului. Psalmistul sfârşeşte psalmul cu un gând despre bunăstarea poporului (vezi
Psalm 3,8).Stânca izbăvitoare. [Puterea izbăvitoare, KJV]. Literal, "bastioane ale izbăvirii."
Unsul Său. Îndeosebi regele, ca ales de Dumnezeu. Tot poporul lui Dumnezeu, consacrat în slujba Lui, este într-un anumit sens unsul Lui (vezi 1 Petru 2,5.9).
Moştenirea Ta. Naţiunea lui Israel (vezi Deuteronom 4,20; 9,26.29). Forţa apelului psalmistului stă în pronumele "Tău" şi "Ta". Cum poate Dumnezeu să nu mântuiască ceea ce este al Lui?
Fii păstorul. [Păşunează-i, KJV]. Sau "păstoreşte-i". Încheierea psalmului sugerează păstorul
simţitor din Psalm 80,1; Isaia 40,11; cf. Deuteronom 1,31; 32,11.12 Sprijinitorul. [Înalţă-i, KJV]. Ebr. naśa?, care înseamnă "a duce" [în braţe] ca în 2 Regi 4,19. Cele din urmă cuvinte ale psalmului poartă cu ele binecuvântarea păcii, care întrece orice pricepere.COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 7 �
MH 256; TM 148