1 „Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!

INTRODUCERE - În oda magnifică de mulţumire care apare în Psalmul 18, David povesteşte în linii mari istoria minunatelor izbăviri şi biruinţe pe care i le dăduse Dumnezeu. Această "cântare de biruinţă" comemorativă este istoria inimii, istoria unei inimi omeneşti pururi consacrate lui Dumnezeu şi sincere în modul integru de tratare a celor dumnezeieşti. Faptul că imnul a fost compus de David e confirmat de raportul din 2 Samuel 22, unde apare din nou poemul cu mici modificări.

Cu privire la preambulul "Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cântării acesteia, când l-a scăpat Domnul din mâna tuturor duşmanilor lui şi din mâna lui Saul. El a zis:", vezi p. 616; vezi de asemenea PP 715, 716. Expresia "robul Domnului" (care se găseşte şi în preambulul Psalmului 36) nu apare în 2 Samuel 22. Cu privire la întregul psalm, compară cu comentariile la 2 Samuel 22.

1. Te iubesc. [Te voi iubi, KJV]. Ebr. racham, care denotă o afecţiune profundă şi fierbinte. Altundeva racham nu e folosit ca iubire a omului faţă de Dumnezeu, ci adesea ca iubire a Dumnezeu faţă de om. Afirmaţia e o introducere potrivită la acest psalm triumfător al bucuriei. Versetul acesta nu apare în 2 Samuel 22. Compară cu Psalm 116,1-4.

Tăria. Dumnezeu era izvorul puterii psalmistului (vezi Psalm 27,1; 28,8).


2 Doamne, Tu ești stânca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu ești stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă și întăritura mea!

Stânca. Ebr. sela', "un vârf prăpăstios de munte", "o stâncă". David a găsit cândva scăpare pe un astfel de vârf prăpăstios de munte când era urmărit de Saul (vezi 1 Samuel 23,25). Aici el aplică cuvântul la Dumnezeu, adăpostul sigur.

Cetăţuia. Ebr. meşudah, "loc greu accesibil" sau "întăritură" (vezi 1 Samuel 22,4).

Stânca. [Tăria, KJV]. Ebr. şur, "o stâncă mare" folosit pentru a-L descrie pe Dumnezeu de cinci ori în Deuteronom 32 (v. 4.15.18.30.31).

Scutul. Ebr. magen, tradus "scut" în Psalm 3,3 şi în pasajul paralel din 2 Samuel 22,3.

Tăria. [Cornul, KJV]. Cornul e un simbol al tăriei (vezi Deuteronom 33,17).

Întăritura. [Turnul înalt, KJV]. 2 Samuel 22,3 adaugă: "Mântuitorule! Tu mă scapi de silnicie." Prin această pleiadă de imagini, luate din neîntreruptele lupte ale vieţii sale, David caută să zugrăvească tot ceea ce fusese Dumnezeu pentru el în peregrinajul lui pe pământ. Despre o abundenţă similară de imagini artistice în adresarea către Dumnezeu, vezi Psalm 31,1-3; Psalm 71,1-7. David este expansiv în lauda lui.


3 Eu strig: „Lăudat să fie Domnul!”, și sunt izbăvit de vrăjmașii mei.
4 Mă înconjuraseră legăturile morții și mă îngroziseră râurile pieirii;

Legăturile. [Întristările, KJV]. Ebr. chabalim, "funii", "frânghii". 2 Samuel 22,5 are "valuri".

Morţii. David spunea lui Ionatan: "Nu este decât un pas între mine şi moarte" (1 Samuel 20,3).

Râurile pieirii. [Oamenii nelegiuiţi, KJV]. Ebr. beliyya'al, care înseamnă "nevrednicie", dar tradus adesea "Belial". "Fii ai lui Belial" este o expresie biblică obişnuită pentru oameni cu un caracter josnic şi care apelează la violenţă (vezi la Judecători 19,22; 1 Samuel 2,12).


5 mă înfășuraseră legăturile mormântului și mă prinseseră lațurile morții.

Legăturile. [Întristările, KJV]. Ebr. chabalim, "funii", ca în v. 4.

Mormântului. [Iadului, KJV]. Ebr. she'ol. Vezi la Psalm 16,10; Proverbe 15,11.

Laţurile. Ebr. moqshim, "laţuri pentru păsări".

Prinseseră. Ebr. qadam, "a înfrunta".


6 Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul și am strigat către Dumnezeul meu: din locașul Lui, El mi-a auzit glasul, și strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.

Locaşul Lui. [Templul, KJV]. Cer (vezi Psalm 11,4).

La urechile Lui. Dumnezeu i-a auzit strigătul.


7 Atunci s-a zguduit pământul și s-a cutremurat, temeliile munților s-au mișcat și s-au clătinat, pentru că El Se mâniase.

S-a zguduit pământul. Intervenţia divină, ca răspuns la rugăciunea lui David, e zugrăvită prin descrierea grandioasă a unei revolte a naturii. Fără îndoială că detaliile acestei descrieri au fost luate din rememorarea de către psalmist a numeroaselor furtuni pe care le văzuse în perioadele primejdioase ale vieţii sale. În bogăţia ei de imagini ale naturii dezlănţuite, la care se adaugă din plin scenele izbăvirii de la Marea Roşie şi a anunţării Legii la Sinai, descrierea aceasta este una din cele mai sublime din literatură. Compară cu Exod 19,16-18; Psalm 144,5-7; Habacuc 3,3-6, dar observă că nicăieri tablourile nu sunt atât de bine redate ca în Psalmul 18. La începutul descrierii este cutremurul, apoi apar fulgerele, norii, vântul şi întunericul şi la final, declanşarea deplină furtunii. În mijlocul ei, Se manifestă Iehova, în toată gloria şi puterea Lui, ca să pună pe fugă pe duşmanii Lui şi să salveze pe servul Său încrezător. Aşa cum Dumnezeu a manifestat măreţia puterii Sale în manifestările violente ale naturii, tot aşa a coborât în plinătatea tăriei Lui ca să intervină când slujitorul Lui era în primejdie.

Mâniase. Vezi la Psalm 2,4.


8 Din nările Lui se ridica fum, și un foc mistuitor ieșea din gura Lui: cărbuni aprinși țâșneau din ea.

Fum. Fumul, focul şi cărbunii descriu norii şi fulgerele. Nu ar trebui să se încerce ca aceste imagini să se constituie într-o formă concretă, ca şi cum Dumnezeu ar fi apărut în chip vizibil. Ci scopul poetului este de a-i impresiona adânc pe oameni transmiţându-le un profund simţ de teamă, ca şi când ar fi în prezenţa Celui Atotputernic (vezi Psalm 74,1; 97,2; 140,10; cf. Habacuc 3,5).


9 A plecat cerurile și S-a coborât: un nor gros era sub picioarele Lui.

S-a pogorât. Dumnezeu părea că Se coboară în mijlocul furtunii ca să cerceteze şi să pedepsească (vezi Genesa 11,5; 18,21). Nor gros. [Întuneric, KJV]. Vezi Deuteronom 4,11; 1 Regi 8,12.


10 Călărea pe un heruvim și zbura, venea plutind pe aripile vântului.

Heruvim. [Cherub, KJV]. Heruvimii păzeau intrarea în Eden (vezi la Genesa 3,24) şi chipuri ale lor ocroteau tronul harului (Exod 25,18). Aripile vântului. O expresie care denotă rapiditate excesivă.


11 Întunericul Și-l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau niște ape întunecoase și nori negri.

Ape întunecoase. Literal, "întuneric de ape". Nori întunecoşi care prevestesc o mare revărsare de ploaie. Nori negri. Expresia poate fi parafrazată "nori de nori", ca pentru a sugera diferite tipuri de nori care se rostogolesc laolaltă, strânşi unul peste altul - toţi alcătuind cortul lui Dumnezeu.


12 Din strălucirea care se răsfrângea înaintea Lui ieșeau nori care aruncau grindină și cărbuni de foc.

Din strălucirea. Când ţâşneau fulgerele, parcă norii piereau şi întregul cer era în flăcări.


13 Domnul a tunat în ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul cu grindină și cărbuni de foc.

În ceruri. Prepoziţia "în", (ebr. be) ar trebui să fie tradusă "din", conform unei utilizări dovedite în literatura ugaritică (vezi p. 618, 619). Răsune glasul. Tunetul reprezintă glasul lui Dumnezeu, aşa cum e sugerat în construcţia paralelă a versetului (vezi Psalm 29, îndeosebi v. 3; cf. Iov 40,9). Grindină şi cărbuni de foc. Repetată în v. 12, ca şi cum prin repetiţie impresia care dă fiori este mai puternică.


14 A aruncat săgeți și a risipit pe vrăjmașii mei, a înmulțit loviturile trăsnetului și i-a pus pe fugă.

Săgeţi. Fulgere, aşa cum e arătat de paralelismul versetului.

Vrăjmaşii mei. [I-a, KJV]. Acest "i" (din KJV) se referă probabil la duşmanii psalmistului, ca prim amestec al elementului uman în această descriere înspăimântătoare, reamintindu-ne pentru o clipă tema poemului.


15 Atunci s-a văzut albia apelor și s-au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.

Albia. Compară cu tabloul din Exod 15,8.


16 El Și-a întins mâna de sus, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari;

Şi-a întins mâna de sus. [A trimis de sus, KJV]. Toate manifestările intervenţiei divine veneau de la Dumnezeu.

M-a scos. Verbul ebraic de aici e folosit pentru eliberarea lui Moise şi probabil e rădăcina numelui lui Moise (vezi la Exod 2,10). Poate că, în felul acesta, David compară experienţa eliberării sale de duşmanii lui cu cea a lui Moise când a fost salvat prin mâna fiicei lui Faraon. El e tras afară din ape ca un om care se îneacă.

Apele cele mari. [Ape multe, KJV]. Aici poetul se reîntoarce poate la scena din v. 4, unde se auto-înfăţişează ca fiind terorizat de "râurile pieirii" ["potopurile oamenilor răi", KJV]. Apele sunt adesea folosite ca simbol al primejdiei (vezi Psalm 32,6).


17 m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrăjmașii mei, care erau mai tari decât mine.

Protivnicul. Saul. Dintr-o răsuflare psalmistul îi cuprinde pe susţinătorii lui Saul care au început şi ei să-l urmărească.


18 Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strâmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu.

Năvăliseră. Vezi la v. 5.

Sprijinul. Ebr. mish?an, "sprijinul". Un cuvânt de aproape înrudit, mish?eneth, este tradus "toiag" în Psalm 23,4 (vezi comentariul de acolo).


19 El m-a scos la loc larg și m-a scăpat, pentru că mă iubește.

Loc larg. În loc să fie înghesuit de duşmanii lui, David are loc suficient ca să se mişte nestingherit într-un loc în altul (vezi la Psalm 4,1). Mă iubeşte. O primă aluzie la motivului pentru izbăvirea psalmistului. Ideea este dezvoltată în

v. 20-30.

20 Domnul mi-a făcut după neprihănirea mea, mi-a răsplătit după curăția mâinilor mele:

După neprihănirea mea. [După dreptatea mea, KJV]. Dumnezeu a intervenit pentru că David nu merita tratamentul pe care îl primea din partea lui Saul şi a celorlalţi duşmani ai lui. Dumnezeu răsplăteşte şi recompensează în lumina legii Sale veşnice. Versetele 20-30 dezvoltă motivul eliberării lui David de către Dumnezeu.


21 căci am păzit căile Domnului și n-am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.
22 Toate poruncile Lui au fost înaintea mea și nu m-am depărtat de la legile Lui.

Înaintea mea. David susţine că el a păstrat legea lui Dumnezeu mereu înaintea lui şi şi-a călăuzit purtarea în conformitate cu cerinţele ei (vezi Psalm 119,97; vezi la Psalm 1,2; cf. Deuteronom 6,6-9; 11,18-21).


23 Am fost fără vină față de El și m-am păzit de fărădelegea mea.

Fără vină. [Drept, KJV]. Ebr. tamim, "deplin", "desăvârşit". Vezi la Psalm 15,2, unde acelaşi cuvânt e tradus "în neprihănire" ["cu dreptate", KJV]. În Iov 1,1, un cuvânt înrudit, tam, este redat "fără prihană", ["desăvârşit", KJV]. Deşi este un enunţ foarte tare, se pare că David, în lumina v. 22, vrea să spună că se străduieşte să evite orice păcat cunoscut. Analizaţi mărturia personală a lui David (1 Samuel 26,23.24), mărturia lui Dumnezeu (1 Regi 14,8) şi mărturia istoricului (1 Regi 15,5). Pentru ca pretenţia lui David că nu ar fi vinovat de vreun păcat cunoscut să poată fi conformă cu adevărul, psalmul trebuie să fi fost scris înainte de păcatul cu Bat-Şeba şi de uciderea lui Urie din porunca lui.


24 De aceea, Domnul mi-a răsplătit după neprihănirea mea, după curăția mâinilor mele înaintea ochilor Lui.

După neprihănirea mea. Versetul acesta este aproape o repetare a v. 20.


25 Cu cel bun Tu Te arăți bun, cu omul neprihănit Te arăți neprihănit;

Cu cel bun. Versetele 25 şi 26 expun caracteristicile proverbelor. Ele exprimă ideea generală că Dumnezeul cel veşnic Se poartă cu oamenii potrivit cu caracterul lor. "Atitudinea" lui Dumnezeu "faţă de oameni este şi trebuie să fie condiţionată de atitudinea lor faţă de El." (Kirkpatrick). În ceea ce-L priveşte pe Dumnezeu păcatul nu rămâne niciodată nepedepsit (vezi Matei 18,35).


26 cu cel curat Te arăți curat, și cu cel stricat Te porți după stricăciunea lui.

Stricat. Sucit, pervers.


27 Tu mântuiești pe poporul care se smerește și smerești privirile trufașe.

Privirile trufaşe. Trufia pregăteşte calea pentru nimicire (vezi Psalm 101,5; Proverbe 6,16.17). Echivalentul părţii acesteia de verset din 2 Samuel 22,28 este "cu privirea Ta scobori pe cei mândri" ["ochii Tăi sunt asupra celor trufaşi, ca să-i cobori", KJV].


28 Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul Dumnezeul meu îmi luminează întunericul meu.
29 Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.

Oşti înarmate. Vezi la 2 Samuel 22,30.

Sar peste un zid. Vezi la 2 Samuel 22,30.


30 Căile lui Dumnezeu sunt desăvârșite, cuvântul Domnului este încercat: El este un scut pentru toți cei ce aleargă la El.

Desăvârşite. Ce face Dumnezeu e drept (vezi Deuteronom 32,4).

Încercat. Curăţit ca metalul; supus probei (vezi la Psalm 12,6).

Scut. Vezi la Psalm 3,3; 18,2. Dumnezeu îi ocroteşte pe cei care se încred în El. Oricare alţii nu au dreptul să pretindă protecţia Lui.


31 Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, și cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?

Cine este Dumnezeu? Începând cu versetul acesta, David stăruie asupra biruinţelor şi izbânzilor pe care i le dăduse Dumnezeu. Ideea este continuată până la v. 45. Întrebarea: "Cine este Dumnezeu?" nu e o întrebare a necredinţei, ci o întrebare retorică, insinuând realitatea Dumnezeului lui Israel în comparaţie cu dumnezeii mincinoşi ai păgânilor din jur.

Stâncă. Ebr. şur, cuvânt tradus "tăria" [KJV] în v. 2 (vezi comentariul de acolo).


32 Dumnezeu mă încinge cu putere și mă povățuiește pe calea cea dreaptă.
33 El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor și mă așază pe înălțimile mele.

Cerboaicelor. Acestea sunt vestite pentru rapiditatea în deplasare şi pentru siguranţa din picioare (vezi la 2 Samuel 22,34).


34 El îmi deprinde mâinile la luptă, așa că brațele mele întind arcul de aramă.

Îmi deprinzi mâinile la luptă. Vezi la 2 Samuel 22,35. Cu privire la problema generală a angajării lui Israel în război, vezi nota suplimentară la Iosua 6, vol. II, p. 199-204.

Arcul de aramă. [Un arc de oţel, KJV]. Literal, "un arc de bronz". Acest tip de arc este pomenit şi în Iov 20,24. Dumnezeu dăduse lui David o putere extraordinară.


35 Tu îmi dai scutul mântuirii Tale, dreapta Ta mă sprijină, și îndurarea Ta mă face mare.

Scutul. Mai eficient decât arcul de aramă (v. 34) este protecţia scutului lui Dumnezeu. David recunoaşte importanţa unirii efortului omenesc cu cel divin. Dumnezeu îl înarmează pe slujitorul Său cu mijloacele materiale de apărare şi apoi îl ajută să folosească aceste mijloace. Ni se reaminteşte vechiul sfat puritan: "încrede-te în Dumnezeu şi păstrează-ţi praful de puşcă uscat". David nu ştie ce e înfrângerea dacă mâna dreaptă a lui Dumnezeu îl sprijine când ţine arcul.

Îndurarea. Ebr. 'anawah, literal "umilinţă". Caracteristica aceasta şi-a găsit expresia supremă în întrupare şi în moartea pe cruce (Filipeni 2,7.8). "Împăratul slavei S-a înjosit pentru a lua natură omenească" (DA 43). Omul nu ajunge mai sus şi mai aproape de Dumnezeu decât atunci când se pleacă în umilinţă. Aceasta este adevărata mărire.


36 Tu lărgești drumul sub pașii mei, și nu-mi alunecă gleznele.

Tu lărgeşti drumul supt paşii mei. Compară cu v. 19.

Alunecă. Vezi Psalm 17,5; cf. Proverbe 4,12. E important ca picioarele să stea bine înfipte când se luptă cu un vrăjmaş.


37 Urmăresc pe vrăjmașii mei, îi ajung și nu mă întorc până nu-i nimicesc.

Urmăresc. Compară cu Exod 15,9. Verbele din v. 37 şi 38 sunt la timpul imperfect, permiţând

a. o traducere la timpul prezent. Imaginile devin plastice: "Urmăresc..."etc. Succesiunea acţiunilor din

b. v. 37-45 dă impresia biruinţei depline. Datorită intervenţiei lui Dumnezeu, vrăjmaşul este definitiv şi deplin biruit.


38 Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad sub picioarele mele.

Îi zdrobesc. Ebr. machaş, care, după ugaritică (vezi p. 618, 619), poate de asemenea să însemne "a lovi", "a zdrobi".


39 Tu mă încingi cu putere pentru luptă și răpui pe potrivnicii mei sub picioarele mele.
40 Tu faci pe vrăjmașii mei să dea dosul înaintea mea, și eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.
41 Ei strigă, dar n-are cine să-i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!

Către Domnul. Ca o ultimă încercare ei au strigat câtre Dumnezeu lui Israel. Oamenii apelează la orice altceva înainte de a apela la Dumnezeu. Întrucât un asemenea apel izvorăşte dintr-un simţământ de groază şi nu vine dintr-o inimă sinceră, nu poate fi ascultat.


42 Îi pisez ca praful pe care-l ia vântul, îi calc în picioare ca noroiul de pe ulițe.

Îi pisez ca praful. Vrăjmaşul e complet zdrobit (vezi 2 Regi 13,7) şi înlăturat ca un gunoi.


43 Tu mă scapi din neînțelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor pe care nu-l cunoșteam îmi este supus.

În fruntea neamurilor. David fusese recunoscut ca fiind împăratul cel mai mare al acelei părţi a lumii (2 Samuel 8). Poziţia de frunte a lui Israel printre neamuri este văzută mai clar în descrierile regatului moştenit de la David de fiul său Solomon (1 Regi 4,21.24).


44 El ascultă de mine la cea dintâi poruncă, fiii străinului mă lingușesc.
45 Fiilor străinului li se înmoaie inima de mine și ies tremurând din cetățuile lor.

Li se înmoaie inima. Se ofilesc ca plantele (vezi Isaia 40,7).

Cetăţuile. Cetăţi întărite, fortăreţe. Alte naţiuni vor veni tremurând şi se supune lui David de bună voie, conferind astfel siguranţă maximă regatului şi eliberare definitivă de vrăjmaşi. Victoria e deplină.


46 Trăiască Domnul și binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele,

Trăiască Domnul. [Domnul trăieşte, KJV]. Versetele 46-50 sunt o solemnă atribuire a laudei şi mulţumirii lui Iehova, care a dat biruinţa lui David (vezi PP 715, 716). Având în vedere toate lucrurile pe care le făcuse Dumnezeu, psalmistul are motive suficiente să afirme că există un Dumnezeu viu în contrast cu dumnezeii fără viaţă ai păgânilor. Viaţa lui Dumnezeu este izvorul vieţii pentru om.

Stânca. Ebr. şur (vezi v. 2.31). Dumnezeul mântuirii mele. O expresie favorită în psalmi (vezi Psalm 25,5; 27,9; 51,14; cf. Psalm 38,22; 88,1).


47 Dumnezeu, Răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele
48 și mă izbăvește de vrăjmașii mei! Tu mă înalți mai presus de potrivnicii mei, mă scapi de omul asupritor.

Omul asupritor. Poate fi Saul, dar s-ar putea ca David să vorbească de vrăjmaşii lui, în general.


49 De aceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cânta spre slava Numelui Tău.

Neamuri. [Păgâni, KJV]. Ebr. goyim, "naţiuni" (vezi Psalm 2,1; 9,5).Cuceririle lui David au înălţat Numele Dumnezeului lui Israel în faţa naţiunilor.

Versetul acesta este citat de Pavel (Romani 15,9) ca dovadă că mântuirea lui Dumnezeu e atât pentru neamuri, cât şi pentru iudei. Din cauza nereuşitei strămoşilor lui David prezicerile din v. 49 şi 50 îşi vor găsi împlinirea numai în împărăţia spirituală a lui Hristos, care nu se va sfârşi niciodată.


50 El dă mari izbăviri împăratului Său și dă îndurare unsului Său: lui David și seminței lui pe vecie.

Izbăviri. În ebraică cuvântul e la plural, referindu-se la numeroase acţiuni de izbăvire enumerate în psalm. Împăratului Său. Împăratul ales de Dumnezeu să cârmuiască pe Israel, aşa cum era David, unsul lui Dumnezeu (vezi Psalm 2,2). Seminţia lui. Cu privire la împlinirea ulterioare a acestor făgăduinţe în viaţa lui Hristos, vezi 2 Samuel7,12-16.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 6�

�

Te 41

35�

�

AH 34; Coloseni 235; DA 437; Ev 639; FE 284; ML 53; TM 104

46-50�

PP 715