INTRODUCERE. - Psalmul 46 a fost numit Psalmul lui Luther, deoarece marele reformator, care avea obiceiul să-l cânte în vreme de necaz, l-a parafrazat în imnul său: "Cetate tare-i Dumnezeu". Psalmul este un imn măreţ având ca temă faptul că, în mijlocul frământării popoarelor, poporul lui Dumnezeu e în siguranţă. Pentru a exprima tema aceasta, atât de potrivită pentru zilele de pe urmă, psalmistul a ales o formă de vers neobişnuit de regulată pentru poezia ebraică. Trei strofe perfect egale ca lungime, cu refren şi oprire corespunzător plasate, prezintă tablouri care cuprind contraste izbitoare: valuri muginde, munţi care se zguduie şi un râu liniştit; naţiuni care se frământă şi pământul care se topeşte la glasul Domnului; pustiirea războiului şi Dumnezeu care guvernează liniştit peste naţiuni. După o biruinţă deosebită în zilele lui Iosafat, israeliţii au cântat imnul acesta (vezi PK 201-203). Psalmii 46, 47 şi 48 sunt foarte asemănători în idei şi au probabil acelaşi fundal istoric. Faptul că David a fost autorul Psalmului 46 se poate deduce din PK 203.
Se spue că Oliver Cromwell a cerut poporului să cânte psalmul acesta zicând: "Acesta este un psalm neasemuit pentru creştin. Dumnezeu este adăpostul şi tăria noastră, un ajutor în necaz cât se poate de prezent. Chiar dacă papa, spaniolii şi diavolul s-ar ridica împotriva noastră, totuşi în numele Domnului îi vom distruge. Domnul oştirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov este scăparea noastră". Psalmul 46 a fost cântat la Paris de revoluţionarii din 1848, în India, de englezii încolţiţi în revolta de la Sepoy. Ar putea prea bine să fie imnul poporului lui Dumnezeu în timpul primejdiilor mari ale zilelor din urmă. Compară cu imnul lui W.I. Kirkpatrik, "În Domnul găsesc adăpost", nr. 78 din Imnuri creştine (ediţia veche).
Cu privire la preambul vezi p. 617, 621.
1. Ajutor care nu lipseşte. Expresia întreagă sună literal: "un ajutor în necaz El a găsit cu prisosinţă". Întrucât Dumnezeu a arătat mereu că este dispus să ajute, oricine se poate încrede în El în strâmtorări îngrozitoare.
Versetele 1-3 constituie strofa întâi, care zugrăveşte siguranţa poporului lui Dumnezeu chiar şi când se zguduie temeliile pământului.
De aceea. Adică în vederea celor spuse de David în v.1.
Convulsiunile naturii, cutremurul care aruncă munţii în mare, vuietul valurilor, mareele fenomenele acestea, precum şi orice tulburări şi revoluţii în lumea politică nu au de ce să-l clintească pe cel care se încrede în Dumnezeu. Orice s-ar întâmpla, Dumnezeu este un adăpost încercat.
Oprire. [Selah, KJV]. Cuvântul marchează aici sfârşitul primei strofe. Despre posibila semnificaţie a selah-ului, vezi p. 629.
Un râu. O imagine frumoasă a ocrotirii lui Dumnezeu. El reprezintă o stare de siguranţă calmă, în contrast puternic cu oceanul sălbatic din v. 3. A doua strofă (v. 4-7) zugrăveşte pacea cetăţii lui Dumnezeu în timp ce tot ce este în afara zidurilor ei e în frământare.
Izvoare. Descriind probabil canale care pornesc de la râu pentru a iriga grădinile şi a aproviziona locuinţele. Ocrotirea lui Dumnezeu e revărsată din belşug prin nenumărate canale. O cetate bine aprovizionată cu apă e tabloul pe care l-au prezentat profeţii despre ce ar fi putut fi Ierusalimul (Ezechiel 47,1-5; Ioel 3,18; Zaharia 14,8). Noul Ierusalim va avea un râu al vieţii (Apocalipsa 22,1).
Cetatea lui Dumnezeu. Ierusalimul, locul unde se spune că locuieşte Dumnezeu (vezi Psalm 48,1).
Locuinţelor. Pe vremea lui David chivotul, simbolul prezenţei lui Dumnezeu, era adăpostit într
o locuinţă temporară (2 Cronici 1,3.4.).
În mijlocul... Dumnezeu, ca ajutor şi protector, e reprezentat ca fiind în mijlocul cetăţii (vezi Isaia 12,6).
Nu se clatină. Vezi Psalm 15, 5; 16,8.
Revărsatul zorilor. Literal, "la ivirea zorilor", atunci când se arată dimineaţa (vezi Exod 14,24; Plângeri 3,22.23).
Neamurile. Sau "naţiunile".
Pământul se topeşte. Limbaj deosebit de plastic, arătând în mod simbolic puterea absolută a lui Dumnezeu. Succesiunea de propoziţii scurte, fără conjuncţii (figura de stil retorică numită asindet), conferă descrierii o forţă înnoită.
Domnul oştirilor. Vezi la Psalm 24,10. Versetul 7 este refrenul celei de-a doua strofe (vezi v.11). Refrenul exprimă nota dominantă a psalmului. Este cu noi. Compară cu Psalm 23,4.
Turn de scăpare. Sau "o înălţime sigură", "o ascunzătoare". Verbul de la care derivă substantivul ebraic este folosit în Psalm 20,1: "să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov" [să te aşeze pe un loc înalt]".
Oprire. [Selah, KJV]. Vezi v. 3.
Mângâiat de acest verset, John Wesley a întâmpinat plin de curaj apropierea morţii. El l-a citit în noaptea dinaintea morţii sale şi a fost auzit repetând făgăduinţa lui în tot cursul orelor nopţii.
Tăria noastră nu e în noi înşine, nici în alianţa cu puterea lumească, ci în Dumnezeu. Calvin spunea: "Ca oamenii credincioşi să poată înţelege că, fără nici un ajutor din partea lumii, doar harul lui Dumnezeu le era îndestulător... De aceea, chiar dacă ajutorul lui Dumnezeu ar fi pentru noi doar un izvoraş plăpând, noi ne-am bucura de o linişte mai profundă decât dacă toată puterea lumii ar fi adunată deodată în ajutorul nostru".
Veniţi şi priviţi. Strofa a treia (v. 8-11) descrie puterea lui Dumnezeu manifestată prin controlul Lui asupra puternicelor mişcări ale naţiunilor şi ridicarea Lui calmă mai presus de ele.
A pus capăt războaielor. Forma ebraică denotă acţiune neîntreruptă. Carele. Ebr. 'agaloth, nu cuvântul obişnuit pentru carele de război. El reprezintă mai degrabă "care de transport" (vezi Genesa 45,19; 46,5; 1 Samuel 6,7). Versetul prezintă tabloul unui câmp de luptă presărat cu arme frânte şi cu vehicule arse. Victoria e totală.
Opriţi-vă. Literal, "lăsaţi să fie", "renunţaţi", "încetaţi". Dumnezeu Însuşi rosteşte aceste sublime cuvinte. Prima parte a acestui verset a fost astfel parafrazată: "Tăceţi! Încetaţi gălăgia şi înţelegeţi că Eu sunt Dumnezeu". Noi vorbim prea mult şi ascultăm prea puţin. Ne lipseşte echilibrul şi stabilitatea creştină din cauză că suntem mereu ocupaţi. Moise a petrecut 40 de ani în ţinutul Madian (Fapte 7,29.30), Pavel, 3 ani în deşert (Galateni 1,17.18; AA 125-128) şi Isus, 40 de zile în pustie (Matei 4,1.2.) ca pregătire pentru răspunderile chemării divine.
Să ştiţi. Oamenii ajung să-L cunoască pe Dumnezeu fiind atent la acţiunile Lui.
Eu stăpânesc. [Voi fi înălţat, KJV]. Tema Psalmului 47.
Domnul oştirilor. Versetul 11 este refrenul strofei a treia (vezi la v. 7).
Oprire. [Selah, KJV]. Vezi la v. 3.
Psalmul 46 va aduce o mângâiere specială poporului lui Dumnezeu în vreme de necazului (vezi GC 639). În ceasul acela groaznic, când un cutremur puternic, aşa cum n-a fost niciodată, va zgudui pământul; când soarele, luna şi stelele îşi vor părăsi traiectoriile; când munţii se vor clătina ca trestia, iar stâncile vor fi împrăştiate pretutindeni; când marea se va ridica furioasă şi întreaga faţă a pământului va fi crăpată; când munţi se vor afunda şi insule vor dispărea (Matei 24,29.30; Luca 21,25.26; GC 637; EW 34, 41), sfinţii vor găsi adăpost în Dumnezeu.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1AH 186; CH 286; EW 105; Ev 306; FE 248; LS 176, 249, 265; MH 268; ML 317; MYP 87; PK 203, 211, 340; SR 102, 127; 4T 616; 5T 34, 195, 215, 315; 7T 86, 126, 213
1.2�
Ed 165; LS 258
1-3�
GC 639
2�
�
9T 96
2.3�
TM 446
4�
�
EW 39; 6T 366; 8T 27
4-7�
Ed 165
7�
�
ML 290; 4T 286
9-11�
PK 203
10�
�
DA 363; Ed 260; FE 441; MH 58; ML 149; LS 253; TM 282, 516; 1T 111; 8T 279