1 Lăudați pe Domnul! Lăudați pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ține în veci!

INTRODUCERE. - Psalmul 106 este considerat în general o urmare a Psalmului 105. El este un imn naţional al lui Israel şi, ca şi psalmul anterior, aruncă o privire asupra istoriei timpurii a lui Israel pentru a arăta credincioşia lui Dumnezeu faţă de legământ. Totuşi are o deosebire clară: psalmistul arată cât de cronică a fost neloialitatea lui Israel şi cât de îngrozitoare au fost urmările pe care le-a suferit din cauza păcatelor lui. Psalmul acoperă istoria lui Israel din Egipt până la rătăcirea prin pustie şi istoria acestuia în Ţara sfântă până la perioada judecătorilor. Psalmul acesta manifestă

o pendulare de idei între slăbiciunea şi lipsa de înţelepciune ale lui Israel şi tăria lui Dumnezeu arătată atât în eliberare, cât şi în pedepsire, în strofe alternante şi inegale. Începe şi se termină cu laudă şi rugăciune. Psalmul acesta este cel dintâi dintre aşa-numiţii psalmi aleluia (vezi şi 111-113; 117; 135; 146-150). Ca şi Psalm 105, Psalm 106 ar trebui să fie studiat în lumina celor scrise în 8T 107-116; TM 98 şi LS 196.

1. Îndurarea. Ebr. chesed, "iubirea divină" (vezi Nota suplimentară la Psalm 36). Iubirea constantă a lui Dumnezeu făcuse ca Israel să nu fie pe deplin lepădat. Expresia întreagă "îndurarea Lui ţine în veci" este refrenul Psalmului 136. Cuvintele din Psalm 106,1 apar în psalmul lui David la ceremonia de instalare a chivotului în Ierusalim (1 Cronici 16,34). În timpul lui Hristos versetul acesta era cântat în cadrul ceremoniile de la Templu din timpul Sărbătorii corturilor (vezi DA 448).


2 Cine va putea spune isprăvile mărețe ale Domnului? Cine va putea vesti toată lauda Lui?

Lauda. Ebr. tehillah. Tehillim este titlul ebraic al Psaltirei (vezi p. 615).


3 Ferice de cei ce păzesc Legea, de cei ce înfăptuiesc dreptatea în orice vreme!

Ferice. Vezi la Psalm 1,1.


4 Adu-Ți aminte de mine, Doamne, în bunăvoința Ta pentru poporul Tău! Adu-Ți aminte de mine și dă-i ajutorul Tău,

Adu-Ţi aminte de mine. Rugăciunea generală din v. 1-3 se transformă acum în cerere personală.


5 ca să văd fericirea aleșilor Tăi, să mă bucur de bucuria poporului Tău și să mă laud cu moștenirea Ta!

Poporului. Cuvintele "aleşi", "popor", "moştenire" sunt sinonime.


6 Noi am păcătuit ca și părinții noștri, am săvârșit nelegiuire, am făcut rău.

Noi am păcătuit. Versetele 6-39 expun faptele de necredincioşie ale lui Israel din Egipt în Canaan, citând opt nelegiuiri pe care poporul le mărturiseşte.


7 Părinții noștri în Egipt n-au luat aminte la minunile Tale, nu și-au adus aminte de mulțimea îndurărilor Tale și au fost neascultători la mare, la Marea Roșie.

N-am luat aminte. [N-am înţeles, KJV]. Lipsa examinării atente a judecăţii lui Dumnezeu asupra Egiptului i-a făcut pe părinţii lor să uite îndurările lui Dumnezeu (vezi Deuteronom 32,28.29). Ca şi israeliţii, noi suntem înclinaţi să primim binecuvântările lui Dumnezeu ca pe nişte lucruri care vin de la sine, neîngăduind ca aceste semne de îndurare să facă o impresie adâncă asupra noastră.

Au fost neascultători. [L-au provocat, KJV]. Cea dintâi din cele opt acte de nelegiuire (vezi la

v. 6; vezi Ex, 14,11.12).


8 Dar El i-a scăpat, din pricina Numelui Lui, ca să-Și arate puterea.

Din pricina Numelui Lui. Vezi la Psalm 31,3.


9 A mustrat Marea Roșie, și ea s-a uscat; și i-a trecut prin adâncuri ca printr-un pustiu.

A mustrat. Vezi Exod 14,21.22; cf. Psalm 104,7.


10 I-a scăpat din mâna celui ce-i ura și i-a izbăvit din mâna vrăjmașului.

Verset ce nu a fost comentat.


11 Apele au acoperit pe potrivnicii lor. N-a rămas unul măcar din ei.

Ai acoperit pe potrivnicii lor. Vezi Exod 14,27-30; 15,5.


12 Atunci ei au crezut în cuvintele Lui și au cântat laudele Lui.

Au crezut. Vezi Exod 14,31. Cântecul lui Moise (Exod 15,1-21) este o cuvântare măreaţă a eliberării de la Marea Roşie. Dar israeliţii au uitat curând bunătatea lui Dumnezeu.


13 Dar au uitat curând lucrările Lui și n-au așteptat împlinirea planurilor Lui.

Au uitat curând. Versetele 13-33 reprezintă mărturisirea păcatelor lui Israel în pustie: pofta pentru carne, revolta împotriva lui Moise şi Aaron, păcatul viţelului de aur, incidentul iscoadelor, păcatul de la Baal-Peor şi nemulţumirea de la Meriba.

Păcatele succesive reamintite în psalm vin una după alta fără o tranziţie formală. Această tendinţă de a trece imediat de la un episod la altul fără o legătură expresă este un exemplu de figură de stil retorică numită asindet. Ea este o caracteristică a Psalmului 106 (vezi v. 6.7.13.24 etc.). Efectul asindetului este acela de a lăsa impresia unei enunţări rapide, cu respiraţia tăiată aproape, a amintirii greşelilor istorice ale naţiunii lui Israel, ca şi cum oamenii se grăbeau să facă o mărturisire completă.

N-au aşteptat. Ei au lat-o înaintea planului lui Dumnezeu pentru ei. Ori de câte ori nu aşteptăm ca Dumnezeu să-Şi descopere planul pentru noi, dăm de necaz.


14 Ci i-a apucat pofta în pustiu și au ispitit pe Dumnezeu în pustietate.

I-a apucat pofta. Vezi Numeri 11,4-6.

Au ispitit. Ebr. nasah, "a încerca", "a pune la probă".


15 El le-a dat ce cereau; dar a trimis o molimă printre ei.

Ce cereau. [Cererea, KJV]. Vezi Numeri 11,31.

Molimă. [Slăbiciune corporală, KJV]. Ebr. razom, "epuizare" (vezi Numeri 11,33.34).


16 În tabără au fost geloși pe Moise și pe Aaron, sfântul Domnului.

Au fost geloşi pe Moise. Al doilea păcat din pustie: revolta împotriva lui Moise şi a lui Aaron (vezi Numeri 16; 17). Sfântul. Literal, "cel sfânt". Partida nemulţumită pretindea că toată adunarea era sfântă (vezi Numeri 16,3).


17 Atunci s-a deschis pământul și a înghițit pe Datan, și s-a închis deasupra cetei lui Abiram.

Datan. Vezi Deuteronom 11,6. Se raportează că "fiii lui Core nu au murit" (vezi Numeri 26,11).


18 Focul le-a aprins ceata, și flacăra a mistuit pe cei răi.

Cei răi. Vezi 16,2.26.35.


19 Au făcut un vițel în Horeb. S-au închinat înaintea unui chip turnat

Horeb. Versetele 19-23 descriu al treilea păcat din pustie: păcatul viţelului de aur (vezi Exod 32; cf. Deuteronom 9,8-12).


20 și au schimbat Slava lor pe chipul unui bou care mănâncă iarbă.

Slava lor. Adică slava lui Dumnezeu (Ieremia 2,11; Romani 1,23). Contrastul dintre slava lui Dumnezeu şi un dobitoc care mănâncă iarbă e cât se poate de clar. Cât de mult decade omul firesc!


21 Au uitat pe Dumnezeu, Mântuitorul lor, care făcuse lucruri mari în Egipt,

Au uitat. Vezi la v. 13; vezi Deuteronom 6,12. Versetele 21 şi 22 sintetizează evenimentele din Egipt de pe vremea exodului. Mântuitorul. Vezi Isaia 43,3.


22 minuni în țara lui Ham, semne minunate la Marea Roșie.

Ham. Vezi la Psalm 105,23.


23 Și El a vorbit să-i nimicească: dar Moise, alesul Său, a stat la mijloc înaintea Lui, ca să-L abată de la mânia Lui și să-L oprească să-i nimicească.

La mijloc. [La spărtură, KJV]. Vezi la Exod 32,10-14.32-34, cf. Ezechiel 22,30.


24 Ei au nesocotit țara desfătărilor; n-au crezut în cuvântul Domnului,

Ţara desfătărilor. Vezi Deuteronom 8,7; Ieremia 3,19; Ezechiel 20,6. Psalm 106,24-27 descrie al patrulea păcat din pustie: răzvrătirea care a avut loc după întoarcerea iscoadelor (vezi Numeri 13; 14).

N-au crezut. Vezi Deuteronom 1,22; cf. Evrei 3,18.


25 ci au cârtit în corturile lor și n-au ascultat de glasul Lui.

Verset ce nu a fost comentat.


26 Atunci El a ridicat mâna și a jurat că-i va face să cadă în pustiu,

A ridicat mâna. Dumnezeu e descris în termeni omeneşti, asemenea unui om care ridică mâna la depunerea unui jurământ (vezi Exod 6.8, unde "am jurat" este literal, "am ridicat mâna").


27 că le va doborî sămânța printre neamuri și-i va împrăștia în mijlocul țărilor.

Împărăţia. Compară Ezechiel 20,23.


28 Ei s-au alipit de Baal-Peor și au mâncat vite jertfite morților.

S-au alipit. Versetele 28-31 descriu păcatul al cincilea din pustie: petrecerea desfrânată legată de cultul lui Baal-Peor (vezi Numeri 25). Baal-Peor. Vezi Numeri 23,28; 25,18; Num 31,16; Iosua 22,17. Despre cultul lui Baal, vezi la Judecători 2.11; vezi şi vol. II, p. 40. Jertfite morţilor. Vezi PP 684; 1 Corinteni 10,20; cf. 1 Corinteni 8,4-6.


29 Au mâniat astfel pe Domnul prin faptele lor, și o urgie a izbucnit între ei.

Urgie. [Plagă, KJV]. Vezi Numeri 25,8.9.18; PP 455.


30 Dar Fineas s-a sculat și a făcut judecată, și astfel urgia s-a oprit.

Fineas. Vezi Numeri 25,10-13.


31 Lucrul acesta i-a fost socotit ca o stare de neprihănire, din neam în neam, pe vecie.

Stare de neprihănire.[Ca dreptate, KJV]. Compară cu Genesa 15,6. Ca rezultat al acestui act de credinţă, Domnul a făgăduit o preoţie veşnică (vezi Numeri 25.10-13).


32 Ei au mâniat pe Domnul la apele Meriba; și Moise a fost pedepsit din pricina lor.

Apele Meriba. [Apele certei, KJV]. Al şaselea păcat din pustie: răzvrătirea împotriva lui Moise şi a lui Aaron la apele Meriba (vezi Numeri 20.2-13). Moise a fost pedepsit. Vezi Numeri 20,10-12; cf. Deuteronom 1,37; 3,26.


33 Căci s-au răzvrătit împotriva Duhului Lui, și Moise a vorbit în chip ușuratic cu buzele.

A vorbit în chip uşuratic. Ebr., baţa', "a vorbi pripit", "a vorbi necugetat" (vezi vol. I, p. 953, 954). Mărturisirea celor şase păcate e încheiată.


34 Ei n-au nimicit popoarele pe care le poruncise Domnul să le nimicească.

N-au nimicit. Israeliţii n-au nimicit neamurile idolatre, aşa cum le poruncise Dumnezeu (vezi Exod 23,32.33; Deuteronom 7,2; Iosua 23,12.13; Judecători 1,21.27 etc.). Ascultarea de această poruncă era de foarte importantă, deoarece contactul cu păgânii a fost cel care l-a dus pe Israel la distrugere.

Versetele 34-39 tratează continuarea păcătuirii după intrarea în Canaan.


35 Ci s-au amestecat cu neamurile și au învățat faptele lor,

Au învăţat faptele lor. Amănuntele sunt date în v. 34-39. Cât de jos i-a dus neascultarea pe israeliţii! Iată o lecţie pentru Israelul spiritual!


36 au slujit idolilor lor, care au fost o cursă pentru ei.

Cursă. Vezi Exod 23,33; 34,12; Deuteronom 7,16.


37 Și-au jertfit fiii și fiicele la idoli,

Au jertfit. Cultul lui Moloh prevedea jertfe omeneşti (vezi la Levitic 18,21; 1 Regi 11,7). Acesta era unul dintre cele mai oribile ritualuri ale păgânilor. Idoli. [Demoni, KJV]. Vezi 1 Corinteni 10,20; PP 685, 686.


38 au vărsat sânge nevinovat, sângele fiilor și fiicelor lor, pe care i-au jertfit idolilor din Canaan, și țara a fost spurcată astfel prin omoruri.

Verset ce nu a fost comentat.


39 S-au spurcat prin faptele lor, s-au desfrânat prin faptele lor.

Desfrânat. Ei au săvârşit adulter spiritual nerespectând legământul cu Dumnezeu. Legătura dintre Israel şi Dumnezeu este reprezentată prin simbolul căsătoriei (vezi Ieremia 3,14; Ezechiel 16).


40 Atunci Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului Său și a urât moștenirea Lui.

Mânie. Vezi Psalm 78,59. Ideea aceasta străbate ca un fir negru întreaga istorie a judecătorilor. Versetele 40-43 descriu pedeapsa ca un rezultat al neascultării.


41 I-a dat în mâinile neamurilor, cei ce îi urau au stăpânit peste ei,

Verset ce nu a fost comentat.


42 vrăjmașii lor i-au asuprit, și au fost smeriți sub puterea lor.

Verset ce nu a fost comentat.


43 El de mai multe ori i-a izbăvit, dar ei s-au arătat neascultători în planurile lor, și au ajuns nenorociți prin nelegiuirea lor.

De mai multe ori. Vezi Judecători 2,16.


44 Dar El le-a văzut strâmtorarea, când le-a auzit strigătele.

Verset ce nu a fost comentat.


45 Și-a adus aminte de legământul Său, și a avut milă de ei, după bunătatea Lui cea mare:

Şi-au adus aminte. Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu uitase legământul. Cuvântul ebraic pentru "a-şi aduce aminte" înseamnă adesea mai mult decât o păstrare în memoria conştientă sau o reamintire bruscă a unui fapt care a fost pierdut din vedere. Cuvântul denotă adesea acţiunea care rezultă deoarece o împrejurare a fost "adusă aminte". Dumnezeu va acţiona acum cu referire la prevederile legământului.

Bunătatea. [Îndurări, KJV]. Ebr. chasadim (vezi Nota suplimentară de la Psalm 36).


46 a stârnit pentru ei mila tuturor celor ce îi țineau prinși de război.

A stârnit... mila. Vezi 1 Regi 8,50 (cf. Neemia 1,11; Daniel 1,9).


47 Scapă-ne, Doamne Dumnezeul nostru, și strânge-ne din mijlocul neamurilor, ca să lăudăm Numele Tău cel sfânt și să ne fălim cu lauda Ta!

Verset ce nu a fost comentat.


48 Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, din veșnicie în veșnicie! Și tot poporul să zică: „Amin! Lăudați pe Domnul!”

Amin. Doxologia marchează sfârşitul Cărţii a patra (vezi Psalm 41,13; 72,18.19; 89,52; vezi de asemenea p. 626 şi introducerea la Psalm 105).

Lăudaţi pe Domnul. Vezi la Psalm 104,35. În pofida expunerii lungi a încăpăţânării, răzvrătirii şi păcatului lui Israel, psalmistul încheie într-o atmosferă înălţătoare, de mulţumire faţă de îndurarea lui Dumnezeu. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-488T 109-112; TM 98

1�

DA 448

2�

MH 101

9�

PK 16

15�

MH 312; 3T 171

16�

PP 320

19.20�

PP 317

28�

GC 556; PP 684

33�

PP 420; SR 165

34-36�

Ed 45

34-38�

PP 544

37.38�

PP 686

40�

PP 544