1 Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioși, pier credincioșii dintre fiii oamenilor.

INTRODUCERE. -Aproape în maniera lui Ilie, care se plângea că "am rămas numai eu singur" (1 Regi 19,10), Psalmul 12 începe cu descrierea stării de nelegiuire generală a societăţii. Rugăciunea psalmistului pentru eliberare primeşte un grabnic răspuns, şi Dumnezeu intervine ca să-L apere pe cel care Îi aparţine. Cele opt versete ale psalmului alcătuiesc patru strofe regulate.

Cu privire la preambul, vezi p. 616, 629.

1. Vino în ajutor, Doamne. Sau "Mântuieşte, Iehova". Răspunsul la rugăciunea psalmistului e dat în v. 5.

Se duc. Ca şi Ilie, psalmistul gândeşte că în ţară nu mai e nici un credincios în afară de el (vezi 1 Regi 19,10; cf. Mica 7,2). "Credincios" e echivalent în sens cu "evlavios". Pentru moment, degenerarea naţională pare aproape universală, iar psalmistul uită de "rămăşiţă", de "turma cea mică" la care se referă în v. 5 şi 7. Ar trebui să ne ferim de a accentua exagerat că cei evlavioşi formează întotdeauna o minoritate neînsemnată. Isus declara: "Mai am şi alte oi care nu sunt din staulul acesta." (Ioan 10,16). El are mulţi credincioşi de care poate nu ştim nimic. Compară cu declaraţia lui Dumnezeu făcută lui Ilie (1 Regi 19,18).

Inimă prefăcută. [Inimă dublă, KJV]. Literal, "inimă şi inimă". Ei gândesc una şi spun alta. Nu se poate pune deloc încredere într-o persoană care are o inimă pentru ceea ce spune şi alta pentru a-şi ascunde scopurile.


2 Oamenii își spun minciuni unii altora, pe buze au lucruri lingușitoare, vorbesc cu inimă prefăcută.
3 Nimicească Domnul toate buzele lingușitoare, limba care vorbește cu trufie,

Cu trufie. Literal, "lucruri mari". Versetul 4 raportează aceste vorbiri trufaşe.


4 pe cei ce zic: „Suntem tari cu limba noastră, căci buzele noastre sunt cu noi: cine ar putea să fie stăpân peste noi?”

Limba. Ei folosesc vorbirea pentru a-şi împlini scopurile rele. Ei se înarmează cu minciuni şi înşelăciuni. În loc să folosească violenţa făţişă, ei se bizuiesc pe puterea lor de convingere şi folosesc în scopuri josnice darul acela pe care Dumnezeu li l-a dat doar pentru a aduce binecuvântare omenirii. "Din toate darurile pe care le-am primit de la Dumnezeu, nici unul nu e capabil să fie o binecuvântare mai mare ca acesta [darul vorbirii]." (COL 335). În darul acesta omul

ar trebui să recunoască una dintre cele mai mari răspunderi ale lui.

Cu noi. [Ale noastre, KJV]. Literal, "cu noi"; de partea noastră, forţe la dispoziţia noastră.

Stăpân peste noi. Pentru a controla felul cum folosim vorbirea, astfel încât ca să ne tragă la răspundere pentru ceea ce spunem. Mulţi care îşi asumă răspunderea pentru faptele lor, nu sunt dispuşi să-şi asume vreo răspundere pentru cuvintele lor. Unii ca aceştia ar trebui să ia seama la învăţătura Mântuitorului (Matei 12,35).


5 „Pentru că cei nenorociți sunt asupriți și pentru că săracii gem, acum”, zice Domnul, „Mă scol și aduc mântuire celor obijduiți.”

Pentru că. Dumnezeu începe acum să răspundă la rugăciunea psalmistului.

Mă scol. Când vine timpul potrivit ca Dumnezeu să intervină, după ce opresorii au avut timp suficient să-şi dea pe faţă intenţiile rele, Dumnezeu manifestă judecata Lui divină (vezi Exod 2,24). Expresia "Mă scol", spus cu privire la venirea la judecată a lui Dumnezeu pentru a interveni în favoarea copiilor Lui care suferă, este frecventă în Psalmi (vezi Psalm 3,7; 9,19; 10,12).


6 Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, un argint lămurit în cuptor de pământ și curățat de șapte ori.

Cuvinte curate. Acesta este un proverb tipic. În contrast cu minciunile celor nelegiuiţi amintite în v. 2-4, cuvintele lui Dumnezeu sunt rostite fără nici un amestec de minciună.

Un argint. [Ca argint, KJV]. Ideea este că cuvintele lui Dumnezeu sunt cu totul curate, ca şi cum, asemenea argintului, au fost trecute prin foc de şapte ori. În comun cu folosirea lui în alte limbi orientale, cifra "şapte" este un simbol al desăvârşirii, al plinătăţii. O, de ar fi cuvintele oamenilor ca acelea ale Domnului şi Învăţătorului lor! (vezi Proverbe 10,20; 25,11).


7 Tu, Doamne, îi vei păzi și-i vei apăra de neamul acesta pe vecie.

Îi vei păzi. Cei amintiţi în v. 5, cei persecutaţi de oameni înşelători. Dumnezeu va păzi şi va scăpa pe sfinţii Lui (vezi Psalm 37).

Îl vei apăra. Literal, "ne va apăra" sau "îl vei apăra", cele două forme fiind identice în scrierea ebraică fără vocale. Dacă psalmistul avea în minte singularul, el punea un accent distinct pe individ.

Neamul. Psalmistul se referă aici la neamul linguşitorilor, opresorilor, mincinoşilor, care erau aşa de numeroşi încât să dea impresia transmisă în v. 1.


8 Pretutindeni mișună cei răi, când domnește ticăloșia printre fiii oamenilor.

Ticăloşia. [Oamenii cei mai ticăloşi, KJV]. Făcătorii de rele se înmulţesc atunci când cei care domnesc peste ei sunt corupţia. Corupţia trece de la conducători la cei care sunt conduşi de ei. În ciuda acestei încheieri realiste a poemului, nota generală a psalmului este de încredere că Dumnezeu va apăra pe cel nevinovat.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1 �

�

5T 80

6 �

Ed 244; GC 539; 1T 431