1 Domnul a zis Domnului meu: „Șezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale.” –

INTRODECERE. - Psalmul 110 a fost scris de David (vezi Matei 22,41-45; Marcu 12,35-37; Luca 20,41-43). Psalmul acesta îşi ocupă locul printre cele mai maiestuoase cântări din literatura ebraică. A fost numit "perla psalmilor mesianici". Hristos este prezentat nu numai ca Împărat şi Cârmuitor al acestei lumi, ci şi ca Preot veşnic, prin jurământul solemn al lui Dumnezeu. Compară cu Zaharia 6,13, unde se face referire la Mesia atât ca Preot, cât şi ca Împărat.

Paralelele ugaritice (vezi p. 618) sunt numeroase în Psalm 110. S-a calculat că aproape 46% din vocabularul psalmilor găseşte paralele în ugaritică. În Psalm 110 procentajul este 71%. Acelaşi procentaj ridicat se găseşte în Psalmii 29 şi 93.

Cu privire la preambul, vezi p. 616, 627.

1. Domnul a zis Domnului meu. Înlocuind cuvintele ebraice pentru "Domnul", avemurmătoarele: "Yahweh a spus lui 'adoni" (vezi vol. I p. 25). Potrivit cu afirmaţia lui Isus, conversaţia a avut loc între Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul. Hristos este întronat în locul cel mai important din univers, la dreapta Tatălui Său (vezi Efeseni 1,20-23; cf. 1 Corinteni 15,24-28).

Sub picioarele Tale. Vezi la Psalm 99,5.


2 Domnul va întinde din Sion toiagul de cârmuire al puterii Tale, zicând: „Stăpânește în mijlocul vrăjmașilor Tăi!”

Toiagul de cârmuire al puterii Tale. Un simbol obişnuit al autorităţii şi puterii (vezi Ieremia 48,17).


3 Poporul Tău este plin de înflăcărare, când Îți aduni oștirea; cu podoabe sfinte, ca din sânul zorilor, vine tineretul Tău la Tine, ca roua.

Poporul Tău este plin de înflăcărare. [Este binevoitor, KJV]. Literal, "jertfele voluntare ale poporului". Când împăratul îşi inspectează oştirea pentru marea zi când vrăjmaşii Sionului vor fi biruiţi, se va auzi un răspuns prompt. Poporul va asculta imediat de conducătorul lui.

Cu podoabe sfinte. [Frumuseţi ale sfinţeniei, KJV]. Multe manuscrise ebraice, precum şi Symmachus şi Ieronim, zic "munţi ai sfinţeniei". Dacă varianta aceasta este corectă, ea descrie munţii Sionului ca fiind punctul de adunare al oştirilor lui Israel.

Roua. Poate o imagine care indică imensitatea oştirii (vezi 2 Samuel 17,11.12) sau prospeţimea şi vigoarea (vezi Psalm 133,3; Osea 14,5).


4 Domnul a jurat, și nu-I va părea rău: „Tu ești preot în veac, în felul lui Melhisedec.” –

Nu-I va părea rău. [Nu se va căi, KJV]. Acela care cunoaşte sfârşitul de la început nu-Şi schimbă intenţiile (vezi la 1 Samuel 15,11). Deşi eşecul omului ar putea face necesară o întrerupere temporară a planului lui Dumnezeu, totuşi până la urmă toate lucrurile vor fi împlinite potrivit scopului Său iniţial.

Preot în veac. Se foloseşte limbajul cel mai tare cu putinţă pentru a arăta că Hristos este Preot veşnic. El este astfel pe temeiul unei făgăduinţe a lui Dumnezeu confirmată printr-un jurământ (vezi Evrei 7.21). Aceasta aşează hotărârea mai presus de orice semn de întrebare.

În felul lui Melhisedec. [După rânduiala, KJV]. În Hristos, regalitatea şi preoţia sunt unite, aşa cum erau în Melhisedec, împărat al Salemului, preot al lui Dumnezeu (vezi Genesa 14,18; Evrei 5,6.10; 6,20; 7,1-3.11.15.17.24.28).


5 Domnul, de la dreapta Ta, zdrobește pe împărați în ziua mâniei Lui.

Zdrobeşte pe împăraţi. Potentaţii pământeşti nu vor avea succes în împotrivirea lor faţă de lucrarea Domnului. Domnul face astfel încât cauza Lui să triumfe asupra cârmuitorilor pământeşti.


6 El face dreptate printre neamuri: totul este plin de trupuri moarte; El zdrobește capete pe toată întinderea țării.

Verset ce nu a fost comentat.


7 El bea din pârâu în timpul mersului: de aceea Își înalță capul.

Bea din pârâu. O imagine care sugerează probabil împrospătarea în mijlocul unei lucrări grele. Oştirile obosite şi conducătorii lor au salutat prilejul de a bea apă dintr-un "pârâu în cale" [KJV] (vezi la Judecători 7,5).

Îşi înalţă capul. Se arată că orice urmă de oboseală s-a dus, iar conducătorul e gată să meargă mai departe cu putere înnoită pentru a săvârşi lucrarea ce-i stă în faţă (vezi Luca 21,28).