INTRODUCERE. - Psalmul 116 este un psalm de mulţumire, în care psalmistul celebrează o experienţă de izbăvire personală. Psalmul înalţă puterea mântuitoare a lui Dumnezeu.
În LXX, Psalmul 116 apare ca sub forma a doi psalmi: v. 1-9 ca Psalm 114 şi v. 10-19 ca Psalm 115 (vezi p. 627).
1. El aude. [A auzit, KJV]. Timpul verbului ebraic permite traducerea "aude". Sensul astfelsugerat este că psalmistul Îl laudă pe Dumnezeu pentru repetatele răspunsuri la rugăciune.
Toată viaţa. Psalmistul se leagă să facă din rugăciune o deprindere pe viaţă.
Mormântului [Iadului, KJV]. Ebr. she'ol, nu un iad al chinurilor, ci sălaşul simbolic al morţilor, atât drepţi cât şi nelegiuiţi (vezi la Proverbe 15,11). Textul acesta nu acordă nici un sprijin doctrinei despre un iad care arde pururi. Psalmistul aplică expresiile "legăturile [întristările, KJV] morţii" şi "sudorile mormântului"[chinurile iadului, KJV] la sine însuşi, descriind experienţele prin care a trecut în viaţa aceasta şi din care a fost salvat. Prin urmare, expresia "chinurile iadului" nu poate avea legătură cu o experienţă de după moarte. Încercarea prin care psalmistul trecuse evident că îl adusese aproape de moarte.
Cei fără răutate [Pe cei simpli, KJV]. Ebr. pethi, "tineri fără experienţă" sau "tineri simpli." LXX zice nepia, "prunci", cuvântul folosit în Matei 11,25. Aşa cum un tată iubitor ocroteşte şi călăuzeşte paşii nesiguri ai copilului său mic, tot aşa Domnul, în îndurarea Lui, îi călăuzeşte pe copiii Săi pe cărarea vieţii.
Odihna. Adevărata odihnă se găseşte numai în încrederea deplină în Dumnezeu. O asemenea odihnă alungă îngrijorarea şi neliniştea (vezi Matei 11,29).
Voi umbla. A umbla înaintea (literar, "în prezenţa lui") lui Dumnezeu înseamnă a fi în armonie cu El. Nu se poate ca doi să meargă împreună decât dacă sunt învoiţi (vezi Amos 3,3).
Aveam dreptate. [Am crezut, KJV]. Sau "m-am încrezut".
Când. [De aceea, KJV]. Mai bine "când". Cererea psalmistului de eliberare era întemeiată în credinţă.
În neliniştea mea. [În zorul meu, KJV]. Când sunt loviţi de suferinţe grele, oamenii îşi formează adesea păreri pripite despre semenii lor, dar vorbirea pripită este urmată de remuşcări amare. Cu toate că oamenii par înşelători şi adesea nedemni de încredere, situaţia este la fel de deznădăjduită, cum pare iniţial.
Binefacerile Lui. Când în aparenţă suntem părăsiţi de oamenii de la care aşteptăm ajutor, ajungem să preţuim ajutorul şi binefacerile care vin din Cer. Psalmistul se întreabă cum ar putea mai bine să exprime recunoştinţa sa faţă de Dumnezeu pentru toate binefacerile revărsate asupra sa.
Îmi voi împlini juruinţele. E lucru serios acela de a nu împlini juruinţele făcute Domnului (vezi Fapte 5,1-10).
Moartea celor iubiţi de El [Moartea sfinţilor Săi, KJV]. Domnul nu priveşte cu nepăsare moartea sfinţilor Săi (vezi Matei 10,29-31). Îngeri păzitori însoţesc pe sfinţi prin valea umbrei morţii, înseamnă locul unde se odihnesc ei şi sunt cei dintâi care îi vor saluta în măreaţa dimineaţă a învierii (Ed 305). Se spune că mulţi dintre creştinii persecutaţi mergeau la martiraj repetând versetul acesta şi că mesajul lui îi îmbărbăta când treceau prin valea întunecoasă.
Mulţumire. Vezi la Psalm 107,22.
Îmi voi împlini juruinţele. Vezi la v. 14.
În curţile. Lauda la adresa lui Dumnezeu nu trebuie făcută doar în odăiţa noastră. Glasul oamenilor care dă mărturie despre bunătatea lui Dumnezeu ar trebui să se audă în adunarea sfinţilor. Lauda publică, la fel ca şi închinarea particulară, e recomandată în Cuvântul lui Dumnezeu. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
1-8Ed 166
12�
PP 187; 5T 87, 220
12-14�
DA 348; MH 101
13�
5T 317
15�
5T 317
18.19�
PP 539