1 Lăudați pe Domnul! Robii Domnului, lăudați, lăudați Numele Domnului!

INTRODUCERE. - Psalmii 113-118 constituie Hallel-ul, care e recitat la marile sărbători ale iudeilor. În timpul Paştelui, Psalmii 113 şi 114 erau cântaţi înainte de masă şi Psalmii 115-118 după masă. Strofe din psalmii aceştia au fost cântate de Isus şi de ucenicii Lui în odaia de sus în noaptea trădării (Matei 26,30; Marcu 14,26; Ed 166; DA 672). Psalmul 113 constă din trei strofe egale, fiecare conţinând trei versuri.

1. Lăudaţi pe Domnul. Vezi la Psalm 104,35; Psalm 111,1; vezi şi Psalm 148; 150.


2 Fie Numele Domnului binecuvântat de acum și până în veac!

Verset ce nu a fost comentat.


3 De la răsăritul soarelui până la apusul lui, fie Numele Domnului lăudat.

Până la apusul lui. Din zorii zilei şi până la apusul soarelui, cântarea de laudă se auzea înălţându-se din tabăra lui Israel. Aşa ar trebui să fie adunările poporului lui Dumnezeu de astăzi. Lipsa recunoştinţei pentru binecuvântările cerului marchează adesea începutul apostaziei (Romani 1,20-22).


4 Domnul este înălțat mai presus de toate neamurile, slava Lui este mai presus de ceruri.

Toate neamurile. Dumnezeu e zugrăvit ca tronând în ceruri, cu toate naţiunile sub controlul Său (vezi Daniel 2,21).


5 Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru care locuiește atât de sus?

Verset ce nu a fost comentat.


6 El Își pleacă privirile să vadă ce se face în ceruri și pe pământ.

El îşi pleacă privirile. [Se smereşte, KJV]. Cu toată maiestatea glorioasă a lui Dumnezeu, nimic nu e prea mic pentru a trece neobservat de El. Ce mângâiere pentru omul slab şi muritor să ştie că Stăpânul universului e interesat de toate treburile vieţii noastre! Acest mare adevăr are o profunzime de sens pe care nici o filozofie omenească nu o poate înţelege.


7 El ridică pe sărac din țărână, înalță pe cel lipsit din gunoi,

Din ţărână. [Din grămada de gunoi, KJV]. Un tablou al izbăvirii din sărăcie şi izolare socială extremă.


8 ca să-i facă să șadă împreună cu cei mari: cu mai marii poporului Său.

Cei mari. [Cei mari, KJV]. O imagine care sugerează înălţarea la cel mai înalt rang şi acordarea celei cea mari demnităţi (vezi Iov 36,7; vezi şi 2 Samuel 9,7). Domnul înalţă pe cel cu adevărat smerit din groapa cea mai adâncă şi îl face să locuiască în locul cel mai înalt.


9 El dă o casă celei ce era stearpă, face din ea o mamă veselă în mijlocul copiilor ei. Lăudați pe Domnul!

Mamă veselă. Compară cu experienţa Anei (vezi 1 Samuel 1).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

2,3Ed 166

3�

PP 342

5.6�

Ed 132; MH 435; 8T 283