INTRODUCERE. - Psalmul 55 este o rugăciune de ajutor, pe fundalul situaţiei disperate a psalmistului. Psalmul se încheie cu exprimarea convingerii că Dumnezeu va interveni. El are dese repetiţii şi amestecă plângerea cu dorinţa, imprecaţia, indignarea, încrederea şi nădejdea (Callan). Psalmul este strigătul inimii cuiva care află scăpare de întristare într-o singurătate totală.
Cu privire la preambul vezi p. 616, 628, 629.
1. Ia aminte. Cele patru cereri din v. 1 şi 2 scot la iveală intensitatea marii nevoi a
psalmistului. Nu Te ascunde. Vezi Psalm 13,1; 27,8; cf. Psalm 10,1.
Mă frământ. [Jelesc în plângerea mea, KJV]. Literal: "rătăcesc în îngrijorarea mea".
Apăsării. Ebr. 'aqah, "apăsare". Cuvintele poartă ideea zdrobirii sub o grea povară.
Spaima morţii. Ştiind că numai moartea ar mulţumi pe cei care uneltesc, psalmistul simţea umbra morţii asupra sa (vezi Psalm 116,3).
Fiorii. Ebr. pallasuth, care pare să arate o adâncă frământare ca urmare a spaimei, este rar (vezi Iov 21,6; Isaia 21,4; Ezechiel 7,18). Poetul foloseşte un limbaj plastic pentru a exprima intensitatea emoţiilor sale.
Frumuseţea poetică deosebită a acestui verset (vezi Ieremia 9,2) exprimă cu putere dorinţa fiecărui creştin care doreşte cu ardoare să înceteze un oarecare necaz prelungit. Cât de adesea dorim să putem fugi undeva unde să fim scutiţi de necazuri! Uităm că pe acest pământ ducem necazurile cu noi, dacă nu le încredinţăm lui Isus. Să nu uităm că există o lume în care necazul nu poată să pătrundă; lumea aceea e cerul (vezi Apocalipsa 21,4).
Aş zbura. Avem nevoie să ne ferim să dăm curs instinctului instinctul care ne îndeamnă să scăpăm din anumite împrejurări. Dacă dorinţa aceasta devine o obişnuinţă, ea e un semn morbid. Lucrarea noastră, familia noastră, legăturile şi răspunderile noastre sunt o disciplină cu totul necesară dezvoltării caracterului creştin. În loc "să zburăm", ar trebui "să strigăm către Dumnezeu".
Aş găsi undeva odihnă. Literal, "să locuiesc", "să rămân".
Pustie. Un loc nelocuit de oameni (vezi Matei 4,1). Se spune că porumbeii sunt din abundenţă în locurile sălbatice şi stâncoase ale Palestinei, departe de locuinţele oamenilor. Oprire. [Selah, KJV]. Vezi p. 629.
Ei. Unii sugerează că "nelegiuirea şi răutatea" (v. 9) sunt aici personificate şi prezentate ca dând ocol cetăţii.
Vicleşugul şi înşelătoria. Societatea în general era dezorganizată.
Pieţele. [Uliţele, KJV]. Literal, "loc larg", "piaţă" (RSV), unde se rezolvau treburile civile, unde trebuia să fie administrată dreptatea.
Un vrăjmaş. Psalmistul trece de la mulţimea generală a conspiratorilor la o persoană. Aş suferi. Nu e greu de suportat batjocura unui vrăjmaş declarat; dar e greu de îndurat şi adesea copleşitoare cuvintele denigratoare ale cuiva care ţi-a fost cândva prieten apropiat. M-aş ascunde. În loc să-i deschidă inima.
Tu. Vezi la v. 12.
Trăiam împreună într-o plăcută prietenie. [Ne sfătuiam împreună, KJV]. Timpul imperfect ebraic denotă aici o acţiune continuă. Aveau loc discuţii dese şi intime.
Plăcută prietenie. [Discuţii plăcute, KJV]. Ebr. sod, "relaţii apropiate, intime".
Împreună. Nu numai că se bucurau de comuniune în particular, dar se asociau în închinare publică. Există multă pasiune în versetul acesta.
Să se pogoare. Vezi Psalm 9,17; cf. Numeri 16,30.
Locuinţa morţilor. [Iad. KJV]. Ebr. she'ol, "locuinţa simbolică a celor morţi" (vezi la Proverbe 15,11).
În locuinţa lor. Vezi v. 3.9-11. Nelegiuirea este din belşug în casele, în umblarea, în inima lor. E bine pentru comunitate ca nelegiuirea să fie pedepsită.
Dar eu. În ebraică pronumele stă la începutul propoziţiei şi prin urmare este emfatic. Psalmistul vorbeşte pentru sine şi pune în contrast atitudinea sa cu purtarea trădătorilor.
Seara, dimineaţa. Daniel se ruga de trei ori pe zi (Daniel 6,10). Adevărata religie este întărită prin momente regulate şi dese de rugăciune (vezi Psalm 119,164).
Din veşnicie stă. Vezi Deuteronom 33,27; Psalm 90,2.
Oprire. [Selah, KJV]. Apariţia acestui cuvânt în interiorul unui verset este ceva neobişnuit (vezi Psalm 57,3). Vezi p. 629.
Ei. Trădătorul care fusese prietenul apropiat al psalmistului (vezi v. 12-14). Psalmistul trece la discutarea trădării din partea prietenului său. Legământul. O legătură existentă într-o prietenie strânsă.
Dulce ca smântâna. [Mai alunecoase ca untul, KJV]. El era un făţarnic perfect (vezi Psalm 28,3; 57,4). Imaginile concrete din versetul acesta sunt plastice şi impresionante.
Soarta. [Povara, KJV]. Ebr. yehab, un cuvânt care apare doar aici în VT, prin urmare sensul lui nu e sigur. Talmudul îi dă sensul de "povară". LXX zice merimna "grijă", "nelinişte", "frământare". Merimna apare în 1 Petru 5,7: "Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre". Verbul, merimnao, apare în Matei 6,34 şi e tradus "a se îngrijora".
Făgăduinţele acestea făcute celor drepţi care se predau în credinţă lui Dumnezeu psalmistul le repetă pentru sine şi le împarte cu toţi aceia care vor să înveţe din experienţa sa. Dumnezeu nu îndepărtează totdeauna povara, dar îi susţine pe aceia care merg înainte prin credinţă.
În oratoriul său "Ilie", Felix Mendelssohn-Bartholdy foloseşte cuvintele versetului acestuia în frumosul coral pe patru voci cântat după rugăciunea pentru ploaia a lui Ilie pe muntele Carmel.
Îi. Vrăjmaşii psalmistului, oamenii descrişi în propoziţia următoare.
Fundul gropii. [Groapa pieirii, KJV]. Vezi Psalm 28,1.
Oamenii setoşi de sânge şi de înşelăciune. Literal, "oameni de sânge şi înşelăciune". Ei erau ucigaşii în devenire ai psalmistului.
Jumătate din zilele lor. "Lungimea zilelor" era un semn al plăcerii lui Dumnezeu (vezi Proverbe 3,2). Dumnezeu doreşte ca oamenii să trăiască o viaţă cât mai lungă. Practicarea fărădelegii tinde să scurteze viaţa.
În Tine. Psalmistul nu se va încrede în violenţă şi înşelătorie, ci doar în Dumnezeu (vezi Psalm 7,1; 11,1). Încrederea în Dumnezeu este una din înaltele concepte ale cărţii Psalmilor.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 6�
EW 20; 1T 70
14�
�
ML 199
17�
�
5T 164; 7T 44
22�
�
COL 51; ML 10; 4T 285; 7T 297; 8T 126; 9T 17