INTRODUCERE. - Psalmul 117 este o chemare către toate naţiunile să-L laude pe Domnul pentru bunătatea şi îndurarea faţă de poporul Său. Este cel mai scurt dintre psalmi, cu toate acestea este măreţ în ceea ce priveşte tema lui. "Înainte de a părăsi odaia de sus, Mântuitorul i-a condus pe ucenicii Săi într-o cântare de laudă. Glasul Lui a fost auzit nu în sunetele unui cântec de jale, ci în sunetele vesele ale unui aleluia de Paşte . . . Psalmul 117" (DA 672).

În LXX, "aleluia" care încheie Psalm 116 e la începutul Psalm 117. La fel "aleluia" cu care se sfârşeşte Psalm 117 e la începutul Psalm 118.

1. Toate neamurile. Toate seminţiile sau naţiunile sunt invitate să-L laude pe Domnul. Pavel citează cuvintele acestui verset, arătând că în Hristos harul lui Dumnezeu a fost oferit atât neamurilor, cât şi iudeilor (Romani 15,11).

Bunătatea Lui. Ebr. chesed, "dragoste divină" (vezi Nota suplimentară la Psalm 36).

Mare este. Ebr. gabar, "a întrece".

Credincioşia [Adevărul, LJV]. Ebr. 'emeth, un cuvânt care înseamnă "fermitate", "vrednicie de încredere", "stabilitate", "credincioşie", precum şi "adevăr". Aceste atribute a lui Dumnezeu sunt veşnice, ca şi Dumnezeu Însuşi. În mijlocul instabilităţii şi nesiguranţei omeneşti, copilul lui Dumnezeu poate să se odihnească liniştit în iubirea lui Dumnezeu.

Lăudaţi pe Domnul. Psalmul se încheie cu încă un "aleluia".

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1.2DA 672