1 Nelegiuirea celui rău zice inimii mele: „Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.”

INTRODUCERE - În Psalmul 36 psalmistul celebrează bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu în contrast cu stricăciunea celor nelegiuiţi. Versetele 1-4 sunt o descriere generală a nelegiuirii omeneşti, v. 5-9 dau expresie frumuseţii atributelor lui Dumnezeu, iar v. 10-12 constituie o rugăciune a credinţei că Dumnezeu Îşi va manifestate bunătatea faţă de toţi cei cu inima curată. Limbajul psalmului este extraordinar de frumos.

Versetele 1-4 sunt un tablou succint al omului nelegiuit. Declinul moral trece prin trei stadii:

(1) păcat cu sfidarea conştiinţei; (2) păcatul fără mustrare de conştiinţă; şi (3) păcat inspirat de o conştiinţă total stricată (Moulton). Păcatul inimii (v. 1-2) este urmat de păcatul limbii (v. 3) şi apoi de păcatul mâinii (v. 4) - o analiză critică a stării de nelegiuire.

Cu privire la preambul vezi p. 616. Observă că psalmistul e numit "robul Lui" în Psalm 35,27; vezi şi preambulul la Psalmul 18.

1. Zice. Ebr. ne'um, "o rostire". Cuvântul apare de 361 de ori şi este folosit în altă parte exclusiv cu privire la rostirea divină, în general în expresia "zice Domnul" (Genesa 22,16; etc). În versetul de faţă e o folosire cu totul neobişnuită a cuvântului. Nelegiuirea este personificată şi prezentată ca repetând o rostire divină. Păcatul ajunge să vorbească păcătosului, ca şi cum ar fi glasul lui Dumnezeu.

Inimii mele. Câteva manuscrise ebraice, LXX şi Siriaca redau: "inimii lui". Varianta aceasta pare să fie mai în potrivită în context. Cea dintâi propoziţie spune atunci literal "rostirea încălcării [sau "încălcarea zice"] nelegiuitului în mijlocul inimii lui".

Frică. Ebr. pachad, "tremurare", "spaimă". Acesta nu este cuvântul pentru "frică", care apare în general în expresia "frica de Domnul" (vezi Psalm 19,9). Pachad nu este "frică" în sensul de "respect" sau de "adorare", ci în sensul de "spaimă", ca "teama de duşman" (Psalm 64,1) sau "teama de vreun rău" (Proverbe 1,33). Pavel citează a doua propoziţie din Psalmul 36,1 în sprijinul tezei sale privind ticăloşia celui nelegiuit (Romani 3,18).


2 Căci se măgulește singur în ochii lui, ca să-și desăvârșească fărădelegea, ca să-și potolească ura.

Ca să-şi potolească ura. [văzută că e vrednică de urât, KJV]. Ebraica acestui verset este foarte neclară. De fapt ea zice: "deoarece el se măguleşte în ochii săi, ca să găsească nedreptatea demnă de ură". Poate că psalmistul vrea să spună că nelegiuitul se înşeală singur cu ideea că nu va fi demascat în păcatul său şi deci pedepsit.


3 Cuvintele gurii lui sunt mincinoase și înșelătoare; nu mai vrea să lucreze cu înțelepciune și să facă binele.

Răutate. Versetele 3 şi 4 prezintă un progres în rău: renunţare la facerea binelui, cugetarea la rău, hotărârea de a face răul, săvârşirea răului fără mustrare de conştiinţă.


4 În așternutul lui se gândește la răutate, stă pe o cale care nu este bună, și nu urăște răul.

Răutate. Sau "deşertăciune". Nu urăşte răul. Pentru păcătosul total stricat şi fără speranţă, păcătoşenia păcatului nu reprezintă o piedică în calea acţiunii. El nu recunoaşte caracterul imoral al actului păcătos.


5 Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruri, și credincioșia Ta, până la nori.

Bunătatea Ta. Ebr. chesed (vezi v. 7). Uimitor de brusc şi într-un contrast izbitor cu cele din

v. 1-4, psalmistul începe să laude bunătatea şi credincioşia lui Dumnezeu (vezi Psalm 33,4) . O trecere atât de bruscă este tipic ebraică.

La ceruri. [În ceruri, KJV]. Psalmistul pare să se înalţe deodată deasupra stricăciunii omenirii, avântându-se spre spaţiile nemărginite unde pot fi întâlnite atributele lui Dumnezeu. Deoarece prepoziţia ebraică be, "în", poate să însemne şi "de la", aşa cum arată paralele ugaritice (vezi p. 618, 619; vezi Psalm 18,13), pasajul acesta ar trebui probabil înţeles ca afirmând că bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu vine "din ceruri".


6 Dreptatea Ta este ca munții lui Dumnezeu, și judecățile Tale sunt ca Adâncul cel mare. Doamne, Tu sprijini pe oameni și pe dobitoace!

Munţii lui Dumnezeu. [Munţii cei mari, KJV]. Literal, "munţii lui Dumnezeu".

Adâncul. Ebr. tehom, cuvântul folosit pentru a desemna oceanul primar (vezi Genesa 1,2). Psalmistul descrie judecăţile lui Dumnezeu ca fiind neobosite şi insondabile.

Oameni şi dobitoace. De la om, actul suprem de creaţiune al lui Dumnezeu, până la fiara sălbatică. Dumnezeu Se îngrijeşte de toate făpturile mâinilor Sale (vezi Psalm 145,9). Notează grija lui Dumnezeu pentru animalele necuvântătoare, aşa cum e exprimată în Psalm 104 (vezi şi Iona 4,4). Creştinul ar trebui să se poarte cu bunătate faţă de animalele necuvântătoare (vezi PP 443).


7 Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.

Scumpă. [Excelentă, KJV]. Ebr. yaqar, "preţioasă", "costisitoare".

Bunătatea. Ebr. chesed, tradus "bunătatea" ["îndurarea, KJV"] în v. 5. Vezi nota suplimentară la acest psalm.

Umbra aripilor tale. Vezi la Psalm 17,8; cf. Deuteronom 32,11.12.


8 Se satură de belșugul Casei Tale, și-i adăpi din șuvoiul desfătărilor Tale.

Se satură de belşugul. [Ei vor fi din belşug săturaţi, KJV]. Ebr. rawah, literal, "a-şi bea pe săturate". Proviziile lui Dumnezeu pentru om satură, prin aceea că el găseşte în Dumnezeu ceea ce îi trebuie şi găseşte satisfacţia aceea din belşug (vezi Efeseni 3,20; cf. Luca 6,38). Dumnezeu este Gazda cea binevoitoare (vezi Psalm 23,5).

Şivoiul. [Râul, KJV]. Imaginea este deosebit de plastică pentru locuitorii din Palestina, unde apa este adesea rară.

Desfătările Tale. Desfătările lui Dumnezeu, nu acelea greşit apreciate ca atare de om. Barnes găseşte următoarele învăţături în acest verset: (1) Dumnezeu este fericit; (2) religia face pe om fericit; (3) fericirea aceasta este de aceeaşi natură cu aceea a lui Dumnezeu; (4) fericirea aceasta împlineşte nevoile sufletului; (5) nu lasă nesatisfăcută nici o nevoie a sufletului; şi (6) fericirea aceasta se găseşte în special în legătură cu serviciul din casa lui Dumnezeu.


9 Căci la Tine este izvorul vieții; prin lumina Ta vedem lumina.

Izvorul vieţii. Viaţa literală şi spirituală, viaţa de aici şi cea viitoare. Dumnezeu este izvorul nu numai al vieţii, dar şi a tot ce dă sens vieţii (vezi Psalm 34,12; Ioan 1,4; 4,10; 5,26; Ed 197, 198; vezi la Proverbe 9,11).

Prin lumina Ta. Întrucât Dumnezeu este izvorul luminii, numai în El putem vedea lumină. Fără Dumnezeu, toată priceperea noastră e doar întuneric. Rugăciunea noastră ar trebui să fie: "ce entunecat în mine luminează" (Milton). Vezi Ioan 3,19.20; 1 Ioan 1,5-7; 1 Petru 2,9.


10 Întinde-Ți și mai departe bunătatea peste cei ce Te cunosc, și dreptatea peste cei cu inima neprihănită!

Mai departe. Psalmistul cere ca îndurarea lui Dumnezeu să fie continuă.

Bunătatea. Ebr. chesed, pentru a treia oară în psalmul acesta (vezi v. 7; cf. v. 5).

Te cunosc. Dumnezeu doreşte un lucru: cunoaşterea Lui să ducă la mântuire (vezi Ioan 17,3; vezi la Proverbe 1,2).


11 Să nu m-ajungă piciorul celui mândru și să nu mă pună pe fugă mâna celor răi.

Să nu mă pună pe fugă. Psalmistul se roagă ca Dumnezeu să nu permită ca el să fie călcat în picioare de păcătosul mândru şi nici să nu fie luat din locul în care Acesta L-a aşezat.


12 Cei ce fac fărădelegea au și început să cadă; sunt răsturnați, și nu pot să se mai scoale.

Au şi început. Psalmistul vede că rugăciunile sale au primit deja răspuns şi ne atrage atenţia asupra tabloul descoperirii dreptăţii lui Dumnezeu prin distrugerea totală a celui nelegiuit. Psalmul începe în deznădejde şi se termină în triumf.

NOTĂ SUPLIMENTARĂ LA PSALMUL 36

Chesed este un cuvânt ebraic cât se poate de dificil de tradus în mod corespunzător în limba engleză [în orice limbă, n. tr.]. Cuvântul acesta apare de 245 de ori în VT ebraic. KJV îl redă în diferite moduri, după cum urmează: "favoare" de 3 ori, "faptă bună" o dată, "frumuseţe" o dată , "bunătate" de 12 ori, "amabilitate" de 38 de ori, "bunătate iubitoare" de 30 de ori , "bunătate îndurătoare" de 2 ori, "îndurare" de 151 de ori, "milă" o dată, "amabil" de 5 ori şi " îndurător" o dată. LXX traduce chesed prin eleos, "îndurare" de 135 de ori şi în alte cazuri prin dikaiosune, "dreptate", eleemosune, "milă" sau "îndurare", elpis, "nădejde" şi dosa "slavă". Prin urmare, este evident că traducătorii au văzut în chesed o paletă largă de calităţi.

Chesed e folosit pentru a descrie (1) legătura între indivizi; şi (2) legătura dintre Dumnezeu şi familia omenească. Din prima categorie sunt citate următoarele exemple: (1) dintre un fiu şi tată său pe moarte (Genesa 47,29); (2) dintre soţ şi soţie (Genesa 20,13); (3) dintre rude (Rut 2,20);

(4) dintre oaspeţi (Genesa 19,19); (5) dintre prieteni (1 Samuel 20,8); (6) dintre un rege şi supuşii lui (2 Samuel 3,8). Exemple de folosire a lui chesed pentru descrierea legăturii dintre Dumnezeu şi om sunt multe, textul aflat în studiu fiind un exemplu.

Într-un sens general se poate observa că chesed descrie: (1) când e aplicat la Dumnezeu, atitudinile, raporturile şi purtarea Lui faţă de oameni; (2) când e aplicat la oameni, atitudinile, raporturile şi purtările oamenilor unii faţă de alţii. Se vede că nu există nici un cuvânt englez [şi în oricare altă limbă, n.tr.], care să redea cititorului exact aceeaşi idee pe care chesed o dă cititorului evreu. "Îndurare", "milă", şi "bunătate" descriu corect diferite aspecte ale sensului, dar nici una nu acoperă complet paleta de semnificaţii a cuvântului, cel puţin când chesed descrie un atribut al lui Dumnezeu.

Cu privire la chesed ca atribut al lui Dumnezeu, e de observat că cuvântul "iubire", atât de clar reprezentat în NT ca fiind o caracteristică a lui Dumnezeu (1 Ioan 4,7-8; etc.), apare numai rareori în VT (substantivul ebraic 'ahabah este folosit cu privire la Dumnezeu numai de zece ori, Deuteronom 7,8; 1 Regi 10,9; 2 Cronici 2,11; 9,8; Isaia 63,9; Ieremia 31,3; Osea 3,1; 9,15; 11,4; Ţefania 3,17; verbul este de asemenea rar, apărând de două ori în Pentateuc: Deuteronom 7,13; 23,5 şi doar cu apariţii sporadice în alte locuri). De aceea nu trebuie să tragem concluzia că atributul acesta al lui Dumnezeu era cu totul necunoscut sfinţilor din VT şi că numai rareori era proslăvit. Dimpotrivă reiese că într-o mare măsură ceea ce scriitorii NT descriu ca agape, "iubire"(vezi Matei 5,43), scriitorii VT numeau chesed. Din nefericire cuvântul "dragoste" este folosit pentru a descrie întreaga gamă de experienţe, de la pasiunea nebună şi senzuală până la duioasa şi binefăcătoarea relaţie a lui Dumnezeu cu poporul Său. Prin urmare, pentru mulţi varianta "dragoste" transmite doar

o idee trunchiată sau chiar incorectă, când e folosită pentru a descrie caracterul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, pentru că nu există un cuvânt mai bun, "dragoste" este reţinut în NT ca traducere a lui agape (în 26 de cazuri KJV traduce pa agape prin "milă"; cuvântul era potrivit pe vremea aceea, când includea mai mult sensul de iubire în desăvârşirea ei; în prezent "caritate" este atât de mult legat de binefacerea faţă de săraci şi de nevoiaşi, încât folosirea lui pentru traducerea cuvântului agape poate induce în eroare). Totuşi, dacă prin "dragoste" înţelegem dragostea divină, aşa cum au căutat să ni-o redea scriitorii biblici, şi dacă detaşăm de cuvântul "dragoste" acele idei nedorite care îi sunt uneori asociate, dar care nu se regăsesc în cuvântul grecesc agape, avem o definiţie destul de corectă a lui chesed, în măsura în care chesed descrie un atribut al lui Dumnezeu.

Când chesed este aplicat la legătura dintre indivizi, definiţia "dragoste" este mai puţin potrivită. "Dragoste" este în general considerat un termen abstract şi un principiu care guvernează viaţa. Când "dragoste" se traduce prin experienţă concretă, feluritele ei manifestări nu mai sunt numite "dragoste", ci li se dă diferite definiţii individuale (vezi 1 Corinteni 13). Pe de altă parte chesed e folosit nu numai pentru principiul abstract al iubirii, ci şi pentru diferitele manifestări ale ei. Astfel, Iosif cerea paharnicului să dovedească chesed faţă de el (Genesa 40,14). "Bunătate", un constituent al lui chesed, ar fi aici o traducere mai potrivită decât "dragoste". Fapta lui Rahav e descrisă ca o faptă de chesed (Iosua 2, 2). Ca răsplată pentru informaţia secretă, bărbaţii din casa lui Iosif s-au oferit să manifeste chesed faţă de omul din Betel (Judecători 1,24). "Faptele bune" ale lui Neemia pentru casa lui Dumnezeu sunt numite chasadim (pluralul lui chesed, Neemia 13,14). Iov vorbea de necesitatea de a dovedi chesed faţă de cineva care e lovit de necazuri (Iov 6,14). În paralelismul antitetic înţeleptul punea chesed în contrast cu cruzimea (Proverbe 11,17). Prin urmare chesed, acolo unde era folosit în legătură cu relaţiile dintre oameni, e de obicei mai bine tradus prin trăsătura particulară a principiului general al iubirii care se manifestă. Regula aceasta este urmărită atât de versiunile vechi, cât şi de cele moderne. Un exemplu de chesed omenesc descriind un principiu mai general este Mica 6,8. Aici aspectele esenţiale ale adevăratei religii sunt definite că ar consta din fapte oneste, dragoste şi umilinţă.

Aceeaşi regulă poate fi urmată când chesed descrie fapte ale lui Dumnezeu care sunt manifestări ale unor trăsături specifice "dragostei". De pildă, când servul lui Avraam s-a rugat pentru chesed, se gândea la un aspect particular al lui chesed necesar rezolvării problemei în cauză. Prin urmare, "bunătate" sau "favoare" şi nu "dragoste" ar părea să fie traducere potrivită. Când psalmistul spunea: "cât de măreaţă este îndurarea Ta [chesed ], o, Dumnezeule!" ("Cât de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule!"] el vrea să spună: "Cât de măreaţă este iubirea Ta, Dumnezeule! (Proverbe 36,7); de asemenea prin "în veac ţine îndurarea [chesed] Lui" (Psalm 136,1.2.3 etc.) el vrea să spună: "Iubirea Lui ţine în veac".

Adjectivul chasid, din aceeaşi rădăcină ca chesed, înseamnă literal "cineva care manifestă chesed". Este tradus "om evlavios" o dată, "bun" o dată, "sfânt" de patru ori, "Cel Sfânt" o dată, "îndurător" de trei ori, "sfânt" de 19 ori, "că e sfânt" de două ori şi o dată prin negativul "neevlavios". În 22 de cazuri Septuaginta redă chasid prin hosios, "sfânt" sau "evlavios". Întrucât chesed este un atribut remarcabil al lui Dumnezeu, cel care este chasid este divin sau "un sfânt." Privit din această perspectivă, chasid devine aproape analog cu ideea exprimată prin agape, "dragoste", în NT (1 Corinteni 13; 1 Ioan 2,5; 4,7.8; 5,3). Adjectivul apare adesea la plural, chasidim.

În sinteză, putem adopta ca un principiu de lucru traducerea "dragoste" pentru chesed, când iubirea divină este considerată în aspectele ei generale. Când trăsăturile particulare sunt scoase în evidenţă sau când relaţiile omeneşti sunt definite, contextul trebuie să călăuzi în determinarea traducerii potrivite.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1 �

SR 109

4 �

EW 123

5-7 �

MH 463

6 �

MB 80

7 �

MH 417

7-9�

MH 463

8.9 �

PP 413

9 �

Ed 197; FE 415; MH 465; ML 12; 3T 433; 8T 322; 9 T 41