1 Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!

INTRODUCERE - Psalmul 109 e dedicat mai marelui cântăreţilor. Probabil era menit să fie cântat la serviciile cortului şi ale templului. El este o avertizare pentru aceia care întorc ură pentru iubire şi nerecunoştinţă pentru bunătate. NT face referire la o parte din acest psalm ca aplicându-se experienţei lui Iuda (vezi Fapte 1,16-20). Psalmul are trei subîmpărţiri: psalmistul cere ajutor împotriva duşmanilor săi (v. 1-5); el invocă pedeapsă asupra conducătorului acestui grup trădător

(v. 6-20); el izbucneşte într-o cântare de mulţumire faţă de Iehova după o cerere de eliberare (v.

21-31). Cu privire la preambul, vezi p. 616, 627.

1. Nu tăcea. Duşmanii îl ocărau pe psalmist şi îşi băteau joc de Dumnezeul lui. David îl cunoştea atât de bine pe Domnul său şi încrederea lui era atât de adâncă încât Îl ruga atât de curajos pe Prietenul său să rupă tăcerea şi să vorbească.


2 Căci potrivnicii au deschis împotriva mea o gură rea și înșelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă,

Limbă mincinoasă. Martori mincinoşi susţin acuzaţii neîntemeiate împotriva psalmistului. E greu să înduri zvonuri mincinoase, dar suntem îndemnaţi să ne bucurăm când se spun tot felul de lucruri neadevărate şi rele despre noi din cauza lui Hristos (vezi Matei 5,11).


3 mă înconjoară cu cuvântări pline de ură și se războiesc cu mine fără temei.

Cuvântări pline de ură. Compară Ieremia 18,18.


4 Pe când eu îi iubesc, ei îmi sunt potrivnici; dar eu alerg la rugăciune.

La rugăciune. În loc să se răzbune, psalmistul a ales rugăciunea şi mijlocirea. Fericit e omul care poate găsi adăpost în orice încercare şi faţă de orice învinuire nedreaptă în locul tainic al comuniunii cu Dumnezeu.


5 Ei îmi întorc rău pentru bine, și ură, pentru dragostea mea.

Pentru dragostea mea. Bunătatea psalmistului faţă de vrăjmaşii săi era răsplătită cu o ură şi mai mare din partea lor. Cea mai mare demonstraţie de iubire faţă de vrăjmaşi a fost văzută la Hristos, Fiul lui Dumnezeu (vezi Romani 5,7-10). Niciodată nu s-a dat pe faţă o iubire ca a Lui. În ciuda manifestării acestei iubiri, El a fost trădat şi răstignit pe cruce. Totuşi în agonia Lui de moarte iubirea Lui faţă de vrăjmaşii Lui nu şi-a pierdut nimic din ardoare când S-a rugat: "Tată, iartă-i, că nu ştiu ce fac" (Luca 23,34).


6 Pe vrăjmașul meu pune-l sub stăpânirea unui om rău, și un pârâș să stea la dreapta lui!

Sub stăpânirea unui om rău. Dumnezeu îngăduie adesea ca un tiran nelegiuit să stăpânească peste un popor păcătos.


7 Când va fi judecat, să fie găsit vinovat, și rugăciunea lui să treacă drept un păcat!

Rugăciunea lui să treacă drept un păcat. Literal, "rugăciunea lui va fi păcat". Verbul folosit aici este la viitorul simplu, deosebindu-se de forma care denotă o dorinţă. Rugăciunea omului nelegiuit nu porneşte dintr-o adevărată pocăinţă, ci dintr-o părere de rău faţă de urmările păcatului. Asemenea rugăciuni nu pot fi primite de Dumnezeu (vezi Proverbe 28,9; Isaia 1,15).


8 Puține să-i fie zilele la număr, și slujba să i-o ia altul!

Puţine să-i fie zilele. Ebraica îngăduie traducerea complementară: "zilele lui vor fi puţine" (vezi la v. 7).

Slujba. Ebr. pequddah, care înseamnă slujba unui supraveghetor. Versetul acesta a fost citat de Petru ca o autorizare de ocupare a locului lui Iuda prin alegerea unui alt apostol (vezi Fapte 1,20).


9 Să-i rămână copiii orfani, și nevasta sa, văduvă!

Orfani. În această lume a păcatului "este inevitabil ca copiii să nu sufere din cauza consecinţelor greşelilor părinteşti" (PP 306; vezi la Iosua 7,15). Dimpotrivă, Domnul e milos faţă de odraslele celor drepţi şi manifestă îndurare faţă de generaţiile următoare (vezi Exod 20,6).


10 Copiii lui să umble fără niciun căpătâi și să cerșească, să-și caute pâinea departe de locuința lor dărâmată!
11 Cel ce l-a împrumutat să-i pună mâna pe tot ce are, și străinii să-i jefuiască rodul muncii lui!

Cel ce l-a împrumutat. [Cămătarul, KJV]. Cineva care-şi dă banii cu camătă. El este înfăţişat aici că cere tot ce are datornicul său.


12 Nimeni să nu mai țină la el și nimeni să n-aibă milă de orfanii lui!

Nimeni să nu mai ţină la el. [Să nu mai arate milă faţă de el, KJV]. Adică să facă în aşa fel încât mila să nu se mai manifeste. Deşi este adevărat că iubirea lui Dumnezeu este veşnică (vezi Ieremia 31,3) vine un sfârşit al rugăminţilor Duhului Sfânt şi al manifestării milei faţă de păcătoşii nerecunoscători (vezi Genesa 6,3).


13 Urmașii lui să fie nimiciți și să li se stingă numele în neamul următor!

Neamul următor. Israelitul, cu puternicul său simţ al solidarităţii familiale, se aşteaptă ca numele lui să continue în urmaşii săi. Stingerea numelui familiei era considerată o nenorocire grozavă (vezi la Genesa 38,8).


14 Nelegiuirea părinților săi să rămână ca aducere aminte înaintea Domnului și să nu se șteargă păcatul mamei lui!
15 Domnul să-i aibă totdeauna înaintea ochilor, ca să le șteargă pomenirea de pe pământ,
16 pentru că nu și-a adus aminte să facă îndurare, pentru că a prigonit pe cel nenorocit și pe cel lipsit, până acolo încât să omoare pe omul cu inima zdrobită!
17 Îi plăcea blestemul: să cadă asupra lui! Nu-i plăcea binecuvântarea: să se depărteze de el!

Să cadă. [Să vină, KJV]. Aici, ca şi în v. 7, este exprimată soarta nelegiuiţilor, nu atât de mult în forma unei dorinţe, ci în forma simplă istorică, ca un rezultat inevitabil al hotărârii pe care nelegiuiţii au rostit-o asupra lor înşişi prin purtarea lor.


18 Se îmbracă cu blestemul cum se îmbracă cu haina lui, îi pătrunde ca apa înăuntrul lui, ca untdelemnul, în oase!
19 De aceea, să-i slujească de veșmânt, ca să se acopere, de cingătoare, cu care să fie totdeauna încins!
20 Aceasta să fie, din partea Domnului, plata vrăjmașilor mei și a celor ce vorbesc cu răutate de mine!

Plată. Aceia care dispreţuiesc iubirea lui Dumnezeu şi harul Lui îşi atrag un blestem. Pedepsirea lor este răsplata pentru acţiunile lor, rezultatul inevitabil al propriei lor alegeri.


21 Iar Tu, Doamne Dumnezeule, lucrează pentru mine din pricina Numelui Tău, căci mare este bunătatea Ta; izbăvește-mă!
22 Sunt nenorocit și lipsit, și îmi e rănită inima înăuntrul meu.

Umbra. Când ziua se pleacă spre noapte, umbra se lungeşte până piere în întunericul care se lasă.

Izgonit. [Azvârlit în sus şi în jos, KJV]. Mai bine "aruncat afară". Psalmistul se simte tot atât de neajutorat ca biata lăcustă.


23 Pier ca umbra gata să treacă, sunt izgonit ca o lăcustă.
24 Mi-au slăbit genunchii de post și mi s-a sleit trupul de slăbiciune.
25 Am ajuns de ocara lor; când mă privesc, ei dau din cap.
26 Ajută-mi, Doamne Dumnezeul meu! Scapă-mă prin bunătatea Ta!

Ajută-mi. În partea de încheiere a psalmului, strigătul după ajutor este reînnoit, iar psalmistul se sprijină în totul pe îndurarea lui Dumnezeu. Psalmul se încheie cu perspectiva luminoasă că după suferinţă va veni slava, după cruce, coroana.


27 Și să știe că mâna Ta, că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
28 Măcar că ei blestemă, Tu binecuvântă; măcar că se ridică ei împotriva mea, vor fi înfruntați, iar robul Tău se va bucura.

Tu binecuvântează. Ce ciontează dacă suntem blestemaţi de oameni nelegiuiţi, câtă vreme ştim că binecuvântarea Cerului se odihneşte asupra noastră?


29 Potrivnicii mei să se îmbrace cu ocara, să se acopere cu rușinea lor cum se acoperă cu o manta!

Să se îmbrace cu ocară. Păcatul aduce totdeauna ocară şi dispreţ (vezi Genesa 3,7-11).


30 Voi lăuda foarte mult cu gura mea pe Domnul, Îl voi mări în mijlocul mulțimii;

Îl voi mări. Ar trebui să-L lăudăm pe Domnul în mod public. El este totdeauna alături de noi ca să ne scape de vrăjmaşii noştri care caută să ne distrugă..

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 5�

DA 265; GC 20


31 căci El stă la dreapta săracului, ca să-l izbăvească de cei ce-l osândesc.