INTRODUCERE -Primul dintre psalmii mesianici, Psalmul 2 a fost pe bună dreptate numit o cântare a Unsului Domnului. Psalmul 1 şi 2 au o relaţie complementară. După cum Psalmul 1 celebrează fericirea vieţii omului bun care meditează la legea lui Dumnezeu şi prăbuşirea finală al celui nelegiuit, tot aşa Psalmul 2 arată zădărnicia răzvrătirii universale împotriva Domnului şi fericirea popoarelor care-şi pun încrederea în Fiul lui Dumnezeu. Psalmul 1 descrie cele două căi pentru indivizi, psalmul 2, cele două căi pentru popoare. Psalmul 1 începe cu o fericire, psalmul 2 sfârşeşte cu una. "Omul propune, Dumnezeu dispune" poate fi foarte bine tema psalmului 2. Faptul că Psalm 2 are o semnificaţie mesianică e atestat în Fapte 4,25-27 (vezi DA 778).

Structural, psalmul se împarte în patru părţi, fiecare strofă conţinând aproape acelaşi număr de cuvinte. Strofa întâi (v.1-3) prezintă tabloul celor mari şi tari ai pământului care Îl sfidează pe Cârmuitorul universului şi pe Mesia. Strofa a doua (v. 4-6), într-un tablou opus, arată dispreţul Domnului pentru ocările lor şi Îl întronează pe Mesia ca Împărat în Sion. Strofa a treia (v.7-9) Îl reprezintă pe Fiul lui Dumnezeu contemplând decretul care a făcut din El posesorul legal al lumii. Strofa a patra (v.10-12) dă sfatul ca oamenii să se supună Unsului Domnului. Psalmul se încheie cu

o binecuvântare (v.12).

David e autorul psalmului 2, fapt atestat în Fapte 4,25. Este vrednic de notat că Biserica primară numea acest psalm "psalmul al doilea" (Fapte 13,33).

G. F. Händel, în partea a doua a Oratoriului Mesia, a folosit v. 1-4.9 ale psalmului 2 dreptcuvinte din aria pentru bas, cor şi recitativ şi aria pentru tenor, chiar înaintea corului "Aleluia".

1. Pentru ce... neamurile? Psalmul începe brusc cu tabloul unei tulburări violente. Cuvântul tradus "neamurile" a fost aplicat naţiunilor idolatre care înconjurau Israelul. Luther a parafrazat întrebarea psalmistului astfel: "Cum pot să izbutească cei care se ridică împotriva lui Iehova şi a Hristosului Lui?"

Se întărâtă. Ebr. ragash. Cuvântul acesta apare numai aici (forma aramaică se găseşte în Daniel 6,6.11.15) şi înseamnă "a fi în zarvă" Popoarele. Potrivit cu legile paralelismului ebraic, cuvântul exprimă aceeaşi idee ca "neamurile". Cugetă. Ebr. hagah (vezi la Psalm 1,2). Păcătoşii aceştia plănuiesc ceva irealizabil. Toate planurile lor împotriva guvernării lui Dumnezeu vor da cu siguranţă greş.

Împăraţii pământului. Expresia dă o formă specifică generalizării din v. 1. "Împăraţii" stă în opoziţie cu "Împăratul Meu" din v. 6. Atitudinea exprimată în "se răscoală" este aceea a unei împotriviri hotărâte.

Unsului. Ebr. mashiach, de unde vine cuvântul "Mesia"(KJV) ["Unsul" trad. Cornilescu] (Daniel 9,25.26). Potrivit obiceiului străvechi, atunci când erau consacraţi pentru lucrarea lor, se turna untdelemn pe capul preoţilor şi împăraţilor (vezi Exod 28,41; 1 Samuel 10,1). David a vorbit deseori despre Saul ca fiind "unsul Domnului" (1 Samuel 24,6.10; 26,9; etc.). Faptul că psalmul are semnificaţie profetică reiese din Fapte 4,25-27; vezi şi Matei 26,63; Ioan 1,49; Fapte 13,33; Romani 1,4; Coloseni 1,18; Evrei 1,2-5).

Să le rupem legăturile. Cei răsculaţi împotriva lui Dumnezeu sunt înfăţişaţi ca declarând, exprimând dorinţa lor de a zdrobi restricţiile impuse de autoritatea lui Iehova. În loc să descrie acţiunea, poetul îi prezintă pe rebeli declarându-şi sfidător intenţiile.

Râde. [Va râde, KJV]. În contrast cu tabloul tumultuos al neamurilor, Iehova este zugrăvit stând calm în ceruri (vezi Ed 173; MH 417) şi râzând de încercările zadarnice ale celor răzvrătiţi. Providenţa cârmuitoare împiedică planurile oamenilor cu inima stricată şi preschimbă umblarea lor în nebunie (vezi 2 Samuel 15,31). Dumnezeu e înfăţişat ca posedând însuşiri omeneşti: El "râde" (vezi Psalm 37,13; 59,8 etc.) Talmudul zice: "Tora [Legea] vorbeşte în limbajul fiilor oamenilor". Scriitorul inspirat exprimă caracteristicile şi atitudinile Divinităţii în limbajul fiinţelor omeneşti, ca oamenii să poată înţelege. Compară cu neputinţa lui Ellen White de a nu vorbi despre slava cerului, deoarece nu putea să folosească "limba Canaanului" (EW 19). Ideea sugerată prin "râde" este exprimată mai bine prin cuvintele "îşi bate joc", "mânia" şi "urgia" (v. 4.5) - toate indicând dispreţul divin faţă de răzvrătire.

Vorbeşte. Aparenta nepăsare divină nu va dăinui veşnic. Cuvântul "apoi" lasă să se înţeleagă faptul că odată Dumnezeu Îşi va declara intenţiile.

Totuşi, Eu am uns pe împăratul Meu. "Totuşi" este traducerea conjuncţiei ebraice în general traduse "şi ", dar care aici are forţa de a introduce un citat. Pronumele [subînţeles în română] "Eu" este accentuat şi în contrast clar cu "le" (v. 5) referindu-se la aceia care conspiră împotriva lui Iehova.

Sion, muntele Meu cel sfânt. Vezi psalmul 48,2. Sion, numele colinei sudice din cetatea Ierusalim, devine numele lui poetic.

Eu voi vesti. Isus, Unsul, Cuvântul, Mesagerul lui Dumnezeu, vorbeşte la rândul Lui, interpretând marea declaraţie a lui Dumnezeu cu privire la calitatea Lui de Fiu. El nu este un uzurpator, El este Mesia prin proclamaţia Tatălui Său. Acest decret dă de înţeles că (1) Isus trebuie să fie recunoscut ca Fiu al lui Dumnezeu şi (2) domnia Lui trebuie să fie universală (v. 8.9; cf. Ezechiel 21,27).

Fiul Meu. Vezi Evrei 1,2.5; cf. Matei 14,33; 16,16; Fapte 8,37; 1 Ioan 4,15.

Te-am născut. Această afirmaţie nu trebuie interpretată ca indicând o creare iniţială a Fiului, "În Hristos există viaţă, originală, proprie, nederivată" (DA 530). Biblia este cel mai bun interpret al ei. Scriitorilor inspiraţi trebuie să li se permită să facă aplicaţia precisă a profeţiilor Vechiului Testament. Toate celelalte interpretări sunt păreri omeneşti şi ca atare sunt lipsite de un "aşa zice Domnul" (vezi Deuteronom 18,15). Comentariul inspirat al apostolului la profeţia acestui text face din cuvintele psalmistului o prezicere a învierii lui Isus (Fapte 13,30-33). Învierea din morţi, într-un mod unic, L-a proclamat pe Isus ca Fiu al lui Dumnezeu (Romani 1,4).

Cere-Mi. Relaţia dintre Iehova şi Mesia este atât de strânsă încât tot ce cere Fiului este ascultat. Este subliniată totala zădărnicie a oricărei încercări a răzvrătiţilor de a răsturna cârmuirea Unsului. Ca moştenitor, Fiul moşteneşte toate lucrurile şi ca atare e în stare să le împartă cu noi, ca împreună moştenitori cu EL (vezi Romani la 8,17).

Toiag de fier. Simbol al sceptrului puterii, duşmanii lui Mesia vor fi înfrânţi cu totul.

Le voi sfărâma. Compară cu Apocalipsa 2,27; 12,5; 19,15.

Purtaţi-vă cu înţelepciune. Două căi stau înaintea celor răzvrătiţi: fie să continue răzvrătirea care va produce nimicire, fie să se supună voinţei lui Dumnezeu, lucru care va însemna fericire veşnică. Psalmistul, asemenea unui frate care se roagă de semenii săi, îi îndeamnă solemn pe conducătorii rebeliunii să se supună. E o nebunie să se răscoale.

Luaţi învăţătură. Literal, "fiţi mustraţi", "fiţi disciplinaţi". Conducătorii sunt sfătuiţi să-şi recunoască datoria faţă de Iehova şi Mesia şi să-şi exercite influenţa în slujba împlinirii ei.

Cu frică. Această expresie şi expresia "tremurând" sugerează respectul smerit amestecat cu frică produs de înţelegerea gravelor urmări ale răzvrătirii împotriva planurilor lui Dumnezeu. Cuvântul "bucuraţi-vă" lasă să se înţeleagă că în adorarea lui Dumnezeu există bucurie.

Daţi cinste Fiului. [Sărutaţi pe Fiu, KJV]. Adică respectaţi-L pe Mesia, pe care Iehova L-a declarat Fiu al Său. Cuvântul "sărutaţi" sugerează obiceiul oriental de a acorda respect persoanelor de rang superior (vezi 1 Samuel 10,1). Psalmistul îi sfătuieşte pe aceia care s-ar răscula împotriva lui Mesia, să-L recunoască drept Împărat şi să se supună domniei Lui (vezi Ioan 5,23).

Cu toate că traducerea "sărutaţi pe Fiu" [KJV] reprezintă o redare firească din ebraică, versiunile, atât cele vechi, cât şi cele moderne, expune diferite versiuni de traducere. LXX traduce expresia "puneţi mâna pe învăţătură", care este varianta Vulgatei. Traducerile acestea sunt bazate pe definiţia cuvântului "pentru Fiu", aici nu ebraicul ben, ci aramaicul bar, pe care iudeii l-au aplicat, după exil, şi îndemnurilor din Tora. Cuvântul pentru "sărutaţi" nashaq, înseamnă totodată "a se alipi" (vezi Ezechiel 3,13, unde nashaq este tradus "se loveau"). Combinarea celor două idei duce la traducerea din LXX. În loc de "sărutaţi", diferite versiuni traduc "daţi cinste" (Moffat, Ray, trad. Societăţii Americante de Publicaţii). "Daţi cinste" este doar o redare interpretativă a cuvântului "sărutaţi".

Cu toate că Biserica primară a atribuit psalmul 2 lui David (Fapte 4,25), unii cercetători critici au datat în general psalmul în perioada postexilică. Ei prezintă ca argument al lor faptul că ebraicul ben şi aramaicul bar, ambele însemnând "fiu", apar unul în locul altuia în psalm. Argumentul acesta nu mai este valabil. Aceleaşi două cuvinte apar unul în locul celuilalt într-o scrisoare ugaritică din secolul al XIV-lea î.Hr. Aceasta arată clar că prezenţa cuvintelor aramaice în oricare carte a Bibliei nu este o dovadă de origine târzie.

Traducerea RSV "sărutaţi-i picioarele" e fundamentată pe o reconstruire a textului ebraic, care implică o rearanjare a câtorva litere din text. În lumina faptului că textul ebraic, aşa cum se prezintă acum, e uşor de tradus şi oferă un sens de tradus din punct de vedere contextual, schimbarea sugerată este atât de drastică încât trebuie să fie respinsă. Despre tratarea completă a problemelor de traducere din acest text, vezi Probleme de traducere a Bibliei, pag 144-147.

Pieriţi pe calea. În lumina iubirii nemărginite (Ioan 3,16), mânia lui Dumnezeu trebuie să se aprindă, în cele din urmă, împotriva păcatului şi să mistuie pe cei care refuză să-L accepte pe Mesia. Inima lui Dumnezeu tânjeşte după mântuirea lui Israel (Ezechiel 18,30.31), şi El nu doreşte nimicirea păcătoşilor (v. 32).

Ferice de toţi câţi. Psalmul se încheie cu o fericire rostită asupra tuturor acelora care se încred în Împăratul lui Iehova. Toţi oamenii, din toate vremurile, din toate ţările şi din toate popoarele, au păcătuit şi au nevoie de un Mântuitor. Fericiţi sunt aceia care îşi dau seama de nevoia lor şi îşi pun încrederea în Mesia! E datoria solemnă a creştinului să-i cheme pe oameni să se pocăiască de păcatele lor şi să se supună cârmuirii lui Isus, Fiul uns al lui Dumnezeu. Psalmul 2 a fost numit "imnul misionar al lui Mesia". COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE

1-4 DA 778

6 �

PP 739

12 �

DA 414