INTRODUCERE - Poate că în afară de Psalmul 23, Psalmul 15 este cel mai bine cunoscut şi cel mai larg apreciat dintre psalmi. Este numit "Cetăţeanul bun şi omul nobil al lui Dumnezeu" şi este cea mai cuprinzătoare declaraţie a omului ideal, care poate fi găsită în cartea Psalmilor. Talmudul spune că cele 613 porunci ale Pentateuhului sunt toate rezumate în psalmul acesta. Ca structură, versetul întâi şi a doua propoziţie a versetului 5 constituie un fel de plic în care sunt alăturate, prin detalii concrete, virtuţile omului ideal.
Cu privire la preambul, vezi la p. 616, 627.
1. Doamne. Psalmul începe cu ideea de Dumnezeu ca gazdă. Ce fel de oaspeţi doreşte Dumnezeu în casa Lui? Unsprezece amănunte sunt date ca răspuns la întrebare (vezi Psalm 24,3-5; Isaia 33,13-16; Zaharia 8,16.17).
Locui. Literal "a fi găzduit". Cuvântul înseamnă nu stabilire definitivă, ci doar o găzduire pe termen scurt, ca oaspete.
Locui. [Rămâne, KJV]. A doua jumătate a versetului transformă idee de provizoriu în cea de permanenţă. Ce oaspete e calificat să devină un element permanent al casei lui Dumnezeu?
Muntele Tău cel sfânt. Vezi la Psalm 2,6. Înălţimea sugerată de expresie insinuează nivelul ridicat al caracterului desăvârşit cel scăzut al caracterului obişnuit. Caracterul plăcut lui Dumnezeu şi omului trebuie să se depăşească treptele iniţiale, obişnuite.
Umblă în neprihănire. Versetele 2-5 răspund întrebărilor paralele din v. 1 în cazuri specifice; întâi, pozitiv (v. 2), apoi negativ (v. 3-5). Ebr. tamim, tradus "în neprihănire" înseamnă "deplin", "întreg", "fără lipsuri". Dumnezeu l-a îndemnat pe Avraam, unul dintre personajele ideale ale Vechiului Testament, să fie tamim (Genesa 17,1). Dumnezeu păstrează aceeaşi ţintă înaltă înaintea creştinului (Matei 5,48) şi promite ajutor pentru atingerea ei (vezi Ed 18, 19).
Spune adevărul. [Lucrează dreptatea, KJV]. Vezi 1 Ioan 3,6-10.
Din inimă. [În inima ta, KJV]. Creştinul adevărat este absolut sincer în limbajul pe care îl foloseşte. Religia lui îşi are reşedinţa în inimă şi el rosteşte adevărul cu buzele lui (vezi Proverbe 4,23).
Versetul acesta este un răspuns general la întrebarea v. 1. Răspunsul constă nu din forme sau ceremonii, ci dintr-un caracter manifestat printr-o purtare nobilă.