1 Domnul a vorbit lui Moise, în pustiul Sinai, în luna întâi a anului al doilea, după ieşirea lor din ţara Egiptului. Şi a zis:

Luna întâi. Ziua exactă nu este dată, dar este luna în care a fost ridicat Cortul Întâlnirii, luna care a precedat recensământul.

Anului al doilea. Considerat fiind şi al doilea. Primul a fost anul în care a avut loc Exodul.

2 „Copiii lui Israel să prăznuiască Paştile la vremea hotărâtă.

Paştele. În mod evident primul după darea Legii. Problema ritualului necurăţiei la care aceste observaţii sunt introductive pare să fie nouă (versetele 6-8).

3 Să îl prăznuiţi la vremea hotărâtă, în a paisprezecea zi a lunii acesteia, seara; să îl prăznuiţi după toate legile şi după toate poruncile privitoare la el.”

Seara. Literal, între seri. Exacta însemnătate a acestei expresii este greu de determinat (vezi comentariul pentru Exod 12,6). Aceeaşi expresie se mai află şi în Exod 16, 12; 29,39.41; 30,8; Numeri 28,4.

Legile. Vezi Exod 12,3-28.42-29 şi compară cu 1 Corinteni 5,7; Coloseni 1,14; Efeseni 1,7.

4 Moise a vorbit copiilor lui Israel să prăznuiască Paştile.

Verset ce nu a fost comentat.

5 Şi au prăznuit Paştile în a paisprezecea zi a lunii întâi, seara, în pustiul Sinai; copiii lui Israel au făcut întocmai după toate poruncile pe care le dăduse lui Moise, Domnul.

Verset ce nu a fost comentat.

6 S-a întâmplat că nişte oameni, fiind necuraţi din pricină că se atinseseră de un mort, nu puteau prăznui Paştile în ziua aceea. Ei s-au înfăţişat în aceeaşi zi înaintea lui Moise şi înaintea lui Aaron.

De un mort. Deci, necurat (capitolul 19,11). Ca în capitolul 5,2; 6,11, cuvântul ebraic redat aici ca trup mort este nephesh, suflet.

Nu putea prăznui. Un om necurat care lua parte la o serbare de jertfire trebuia să fie nimicit din poporul Lui (Levitic 7,20). Despre nimicit vezi comentariul pentru Exod 12,15.

7 Şi oamenii aceia au zis lui Moise: „Noi suntem necuraţi din pricina unui mort; de ce să fim nevoiţi să nu ne aducem la vremea hotărâtă darul cuvenit Domnului în mijlocul copiilor lui Israel?”

Verset ce nu a fost comentat.

8 Moise le-a răspuns: „Aşteptaţi să văd ce vă porunceşte Domnul.”

Să văd. Moise n-a dat nici o soluţie fără să caute călăuzirea divină (Numeri 15,34; 27,5; Levitic 24,12).

9 Şi Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

Verset ce nu a fost comentat.

10 „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Dacă cineva dintre voi sau dintre urmaşii voştri este necurat din pricina unui mort, sau este într-o călătorie lungă, totuşi să prăznuiască Paştile în cinstea Domnului.

Urmaşii. Aceasta este o prevedere pentru generaţiile viitoare.

11 Şi să îl prăznuiască în luna a doua, în ziua a paisprezecea, seara; să îl mănânce cu azime şi cu ierburi amare.

Ziua a patrusprezecea. Era dată o lună pentru pregătirea de a serba Paştele.

12 Să nu lase din el nimic până a doua zi dimineaţa şi să nu frângă niciun os din el. Să îl prăznuiască după toate poruncile privitoare la Paşti.

Să nu frângă nici un os. Vezi Exod 12,46 şi compară cu Psalmi 34,20; Ioan 19,36.

13 Dacă cineva nu este necurat, nici nu este în călătorie şi totuşi nu prăznuieşte Paştile, sufletul acela să fie nimicit din poporul lui; pentru că n-a adus darul cuvenit Domnului la vremea hotărâtă, omul acela să-şi ia pedeapsa pentru păcatul lui.

Să fie nimicit. Vezi comentariul pentru Geneza 17,14; Exod 12,15.

14 Dacă un străin, care locuieşte între voi, prăznuieşte Paştile Domnului, să se ţină de legile şi poruncile privitoare la Paşti. Aceeaşi lege să fie între voi, pentru străin ca şi pentru băştinaş.”

Un străin. Literal, omul care stă puţin timp, unul care îşi stabilise domiciliul printre iudei. Unui străin, de alt neam (care derivă dintr-un cuvânt ebraic diferit), nu i s-ar fi îngăduit să mănânce Paştele (Exod 12,45.48).

15 În ziua când a fost aşezat Cortul, norul a acoperit locaşul Cortului întâlnirii; şi, de seara până dimineaţa, deasupra Cortului era ca înfăţişarea unui foc.

Cortul Mărturiei (engleză). Expresia ebraică redată astfel se află numai aici, şi ca tabernacol al mărturiei în Numeri 17,7.8; 18,2; 2 Cronici 24,6. Expresia obişnuită este Cortul Întâlnirii (KJV) sau Cortul Adunării (RSV).

Mărturia. Cele două table de piatră scrise cu degetul lui Dumnezeu şi puse în chivot. Această Lege morală, Decalogul, a fost temelia de piatră pe care era întemeiat Iudaismul. Norul acoperea acea parte a sanctuarului unde se afla chivotul în care era aşezată Legea sfântă, cele Zece Porunci.

Înfăţişarea unui foc. În Geneza 15,17, Dumnezeu este reprezentat printr-o metaforă asemănătoare.

16 Întotdeauna era aşa: ziua, norul acoperea Cortul, iar noaptea, avea înfăţişarea unui foc.

Verset ce nu a fost comentat.

17 Când se ridica norul de pe Cort, porneau şi copiii lui Israel; şi acolo unde se oprea norul, tăbărau şi copiii lui Israel.

Verset ce nu a fost comentat.

18 Copiii lui Israel porneau după porunca Domnului şi tăbărau după porunca Domnului; tăbărau atâta vreme cât rămânea norul deasupra Cortului.

După porunca Domnului. Literal, după gura lui Iehova. Nu ni se spune dacă era dată o poruncă orală. În orice caz, îndepărtarea norului anunţa timpul ridicării taberei.

19 Când norul rămânea mai multă vreme deasupra Cortului, copiii lui Israel ascultau de porunca Domnului şi nu porneau.

Verset ce nu a fost comentat.

20 Când norul rămânea mai puţine zile deasupra Cortului, ei tăbărau după porunca Domnului şi porneau după porunca Domnului.

Verset ce nu a fost comentat.

21 Dacă norul se oprea de seara până dimineaţa şi se ridica dimineaţa, atunci porneau şi ei. Dacă norul se ridica după o zi şi o noapte, atunci porneau şi ei.

Verset ce nu a fost comentat.

22 Dacă norul se oprea deasupra Cortului două zile, sau o lună, sau un an, copiii lui Israel rămâneau tăbărâţi şi nu porneau; şi când se ridica, porneau şi ei.

Sau un an. Cuvântul tradus an este în mod literal zile, substantivul plural spre a sugera o perioadă nedefinită. Acelaşi cuvânt ebraic este tradus diferit în Geneza 4,3; 40,4. Vezi şi Leviticul 25,29, unde expresia împlinirea unui an derivă din acelaşi cuvânt zile.

Istoria dependenţei bisericii de călăuzirea personală a lui Dumnezeu este cea mai atrăgătoare. Dumnezeu a ales itinerariul, locurile de odihnă şi durata de şedere a fiecăruia. Semnul vizibil al prezenţei Sale în pustie trebuia să fi fost cel mai încurajator, oferind o puternică îmbărbătare în credinţă. Cât priveşte învăţăturile în legătură cu norul, vezi Exod 13,21; 14,19.20.24; Leviticul 16,2; Neemia 9,19.

Comentariile lui Ellen G. White 12 DA 771

23 Tăbărau după porunca Domnului şi porneau după porunca Domnului; ascultau de porunca Domnului, de porunca Domnului dată prin Moise.

Verset ce nu a fost comentat.