Când veţi intra în ţară. Cuvintele acestea lămuresc faptul că legislaţia prescrisă aici nu era pentru pustie şi că Israel era sigur că va intra în ţara făgăduită. De aceea, presupunem că referirea nu este pentru întreaga adunare (cap. 14,31), ci pentru cei tineri care n-au fost condamnaţi să moară în pustie.
Jertfă mistuită pe foc. Adică o jertfă arsă pe altar fie integral, fie parţial.
Ardere de tot. Această jertfă era arsă în întregime. În fiecare dimineaţă şi seară un miel jertfit era în felul acesta pentru întreaga adunare (Exod 29,38-40; vezi comentariul pentru Levitic 1,3).
O jertfă. Această este jertfa de mulţumire (pace), după cum apare din v.8 (vezi Exod 18,12; Levitic 3; 7,5.8). Împlinirea unei juruinţe. La explicaţia expresiei o jertfă, aceasta este o jertfă de mulţumire (pace) adusă conform juruinţei de bună voie a cuiva (Levitic 7,16; 22,21). La sărbătorile voastre. Ocazii potrivite pentru jertfe suplimentare (vezi Levitic 23; Numeri 29,39). Un miros plăcut. Pentru viaţa creştinului ca o mireasmă, vezi comentariul pentru 2 Corinteni 2,15.
Dar de mâncare. Cuvântul ebraic care înseamnă dar sau tribut a însemnat la început orice fel de jertfă (vezi Geneza 4,4). La Sinai acesta a fost limitat la jertfele de mâncare. A zecea parte dintr-o efă. Adică un omer, a zecea parte dintr-o efă (Exod 16,36) sau 2 ? litri. Sfert de hin. Ceva mai puţin decât quart (aproximativ un litru, n.trad.).
Jertfa de băutură. Dintr-o rădăcină care înseamnă a vărsa (Ieremia 7,18; Osea 9,4). Se mai foloseşte despre obiect turnat din metal (Isaia 40,19), substantivul derivat este tradus chip cioplit şi chip turnat (Isaia 41,29; 48,5; Ieremia 10,14; 51,17).
Fiecare miel. Dacă erau mai mulţi miei, jertfa de băutură şi jertfa de mâncare erau sporite în consecinţă. Aceasta era aşa în special în ziua de Sabat (cap 28,4-9). Nu se face aici nici o referire la sare, totuşi ea trebuie să fi fost adăugată, deoarece omiterea ei de la orice jertfă era oprită (Levitic 2,13).
Pentru un berbece. Acesta era considerat ca o jertfă mult mai acceptabilă decât aceea a unui miel. El era însoţit de jertfe de mâncare şi băutură mai mari, proporţional cu mărimea animalului.
Vin. Este posibil că uneori libaţiunea era vărsată peste jertfă. Mai târziu ea era vărsată de jur împrejurul altarului (Iosif Flavius, Antiquities III 9,4). O treime de hin ar fi aproape 1,2 litri.
Ardere de tot. Aceasta era o jertfă de bunăvoie şi era privită ca fiind acceptabilă din partea lui Dumnezeu. Ea nu era adusă ca împlinire a unei juruinţe, ci pur şi simplu ca un semn de iubire faţă de Dumnezeu.
Dar de mâncare. Un minchah sau jertfă din cereale. Astfel de jertfe creşteau în proporţie până la măsura arderilor de tot cu care erau aduse, o măsură pentru un miel (v.4), mai mult pentru un berbece (v.6) şi pentru un viţel, trei zecimi de efă de floare de făină cu o jumătate de hin de untdelemn.
După numărul. Măsura jertfelor de mâncare şi băutură era stric prescrisă şi rânduită.
Băştinaş. Adică israelit.
Un străin. Un flotant (cap. 9,14). Septuaginta redă prozelit.
O singură lege. Adică pentru jertfe. Cu străinul să fie. Mai târziu, iudeii au interpretat aceasta ca neincluzând dreptul la sinedriu sau în conciliul de la Ierusalim.
O singură lege şi o singură poruncă. Această atitudine liberală a fost cumpănită pentru a încuraja pe străini să devină prozeliţi ai religiei iudaice şi să-i asigure că vor fi trataţi cum se cuvine şi că iudeii îi vor primi cu braţele deschise.
Pâine din ţară. Adică ceea ce a produs ţara (vezi Psalmi 104,14.15).
O turtă. Aceasta nu era pusă pe altar, ci era dată preoţilor şi era adusă ca jertfă prin ridicare (cap. 18,8). Ele erau numite jertfe ridicate, pentru că erau ridicate în sus la prezentarea înaintea Domnului în calitate de Creator şi Dătător al tuturor lucrurilor bune.
A poruncit Domnul prin Moise. Cuvântul Moise a fost adăugat de traducători. El nu există în textul ebraic. Textul este clar şi fără el.
Fără voie. Adică neplanificat sau fără intenţie din partea păcătosului. Cuvântul ebraic înseamnă păcat făcut fără voie (Levitic 4,2).
Fără să ştie. Literal, de privirile (vezi Levitic 4,13), adică un păcat personal în general necunoscut.
Ispăşire. Din acelaşi cuvânt ebraic tradus şi tronul harului, însemnând în primul rând a acoperi. Este semnificativ că întreaga adunare pare să fie cuprinsă în acest păcat al unei singure persoane şi în jertfa adusă pentru el. Aceasta este subliniat în versetul 26.
Unul singur. Literal, suflet de viaţă, adică o fiinţă care are viaţă.
O capră. În Leviticul 4,28 este specificată o iadă, nefiind amintită vârsta.
Cu voie. Literal, cu mâna ridicată, cu intenţie expresă (Deutronom 17,12; Psalmi 19,13). Nimicit. Sistemul jertfelor nu prevedea ispăşire pentru împotrivirea deliberată faţă de voia şi poruncile lui Dumnezeu.
A nesocotit cuvântul. Compară cu experienţa lui David din 2 Samuel 12,9; vezi şi Proverbe 13,13; 19,16.
Strângând lemne. Păzirea Sabatului zilei a şaptea a săptămânii creaţiunii a fost obligatorie în pustie ca şi în Ţara sfântă (Exod 16,27-30), iar pedeapsa pentru profanare era moartea (Exod 31,14.15; 35,2). În pustie, cu clima ei caldă, focul nu era necesar pentru căldură şi nu trebuia să fie aprins în Sabat (vezi Exod 16,23; 35,3). Fapta acestui om a fost clar săvârşită cu intenţie, de aceea este o ilustrare a felului de păcat despre care se vorbeşte în Numeri 15,30.
Adunarea. Adică la sfatul bătrânilor care reprezentau adunarea (Exod 18,25.26).
Ce trebuiau să-i facă. Indiscutabil, pedeapsa era moartea (Exod 31,14; 35,2). Dar atunci nu era clar cum trebuia să fie aplicată. Moise a dorit o explicaţie în această privinţă.
Să-l ucidă cu pietre. Aceasta este pedeapsa pentru crime mari (Levitic 20,2; 24,14). Omul acesta a fost cel dintâi care a călcat Sabatul de la darea Legii, cel puţin cât priveşte raportul biblic.
A murit. Atitudinea lui dispreţuitoare a fost cea care a adus pedeapsa severă. El a călcat Sabatul în mod deliberat.
Un ciucure la colţuri. Literal, la aripile veşmintelor lor, referindu-se probabil la poalele hainei (vezi Matei 14,36; Marcu 6,56). Cuvântul tradus aici astfel este folosit pentru placa de aur de pe fruntea lui Aaron (Exod 28,36). În Ieremia 48,9, el este tradus cu aripi, iar în Ezechiel 8,3, zulufi de păr.
Să vă uitaţi la el. Ciucurii urmau să reamintească mereu poporului că ei aparţin lui Dumnezeu, iar îmbrăcămintea, alături de celelalte practici, trebuia să urmeze principiile pe care El le-a împărtăşit.
Fiţi sfinţi. Sfinţenia nu este atinsă prin păzire exterioară, precum purtarea de franjuri sau panglici, ci numai prin ascultare de voia lui Dumnezeu.
Domnul Dumnezeul vostru. Adică Iehova, Dumnezeul vostru. Această expresie este redată de două ori în acest verset scurt. Poate că a fost subliniată astfel avându-se în vedere înclinaţia poporului de a se închina şi sluji altor zei.
Comentariile lui Ellen G. White
15 PP 507
30 PK 304
32-35 PP 409
38 3T 171
1T 524