1 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

A vorbit lui Moise. Probabil, curând după încetarea urgiei, astfel ca să se ia măsuri pentru dezrădăcinarea completă a spiritului de răzvrătire.

2 „Vorbeşte copiilor lui Israel şi ia de la ei un toiag, după casele părinţilor lor, adică douăsprezece toiege din partea căpeteniilor lor, după casele părinţilor lor. Să scrii numele fiecăruia pe toiagul lui;

Vorbeşte copiilor lui Israel. Dumnezeu recunoştea îl încă pe Moise ca mijlocitor între El şi poporul Său.

De la ei. Nu ca indivizi, ci ca reprezentanţi ai fiecărei seminţii.

Douăsprezece toiege. Acestea erau simboluri oficiale ale autorităţii tribale cu care erau învestite căpeteniile. Referirea nu este la toiege sau bastoane proaspăt tăiate din copac. Acelaşi cuvânt ebraic este folosit despre toiagul lui Iuda (Geneza 38,18) şi despre toiagul lui Moise (Exod 4,2). Erau 12 seminţii, plus cea a lui Levi, dar era şi un toiag al lui Aaron. Comentatorii au opinii diferite, dacă Iosif era considerat ca o singură seminţie, sau separat, ca Efraim şi Manase, sau dacă toiagul lui Aaron era în plus faţă de cele pentru căpeteniile seminţiilor.

Să scrii. Compară cu Ezechiel 37,16. Scrierea putea fi făcută cu un fel de cerneală sau poate că era încrustată. Numele căpeteniilor, unul pentru fiecare toiag, era pus pe ele.

3 şi să scrii numele lui Aaron pe toiagul lui Levi; căci va fi câte un toiag de fiecare căpetenie a caselor părinţilor lor.

Numele lui Aaron. Având în vedere că nu era o căpetenie care să reprezinte pe Levi, Moise a scris numele lui Aaron pe toiagul seminţiei lui Levi. Numai Aaron trebuia să deţină înalta slujbă în care fusese numit. Nimeni altul, chiar din seminţia lui Levi, nu putea să aspire la această slujbă.

4 Să le pui în Cortul întâlnirii, înaintea mărturiei, unde Mă întâlnesc cu voi.

Înaintea mărturiei. După cât se pare, acesta era în locul prea sfânt (Numeri 17,7-10; Evrei 9,4). Unde Mă întâlnesc. Literal, unde Mă întâlnesc cu voi. Tocmai locul unde spusese Dumnezeu că avea să-i vorbească lui Moise (Exod 25,22) şi prin el poporului.

5 Bărbatul pe care-l voi alege, va fi acela al cărui toiag va înflori, şi voi pune capăt dinaintea Mea cârtirilor pe care le ridică împotriva voastră copiii lui Israel.”

Voi pune capăt. Să murmure mai departe contra lui Aaron însemna sfidarea făţişă a lui Iehova.

6 Moise a vorbit copiilor lui Israel; şi toate căpeteniile lor i-au dat câte un toiag, fiecare căpetenie câte un toiag, după casele părinţilor lor, adică douăsprezece toiege. Toiagul lui Aaron era în mijlocul toiegelor lor.

Verset ce nu a fost comentat.

7 Moise a pus toiegele înaintea Domnului, în Cortul mărturiei.

Înaintea Domnului. Literal, în prezenţa lui Iehova.

8 A doua zi, când a intrat Moise în Cortul mărturiei, iată că toiagul lui Aaron, care era pentru casa lui Levi, înverzise, făcuse muguri, înflorise şi copsese migdale.

A doua zi. Moise avusese credinţă fără rezerve în lucrarea imediată a puterii divine.

Cortul mărturiei. Adică locul prea sfânt (vezi v.4).

Copsese migdale. Aici era dovada plăcerii lui Dumnezeu. Toiagul care fusese pus acolo pentru Aaron n-ar fi putut să primească viaţa, să germineze, să facă muguri, flori şi fructe coapte, dacă Dumnezeu nu i-ar fi dat viaţă şi putere de creştere miraculoasă. Nimeni nu se putea îndoi că fusese făcută o minune.

9 Moise a luat dinaintea Domnului toate toiegele şi le-a dus tuturor copiilor lui Israel, ca să le vadă şi să-şi ia fiecare toiagul lui.

Ca să le vadă. Adică să examineze toiegele. Fiecare căpetenie şi-a identificat toiagul ei. Dovada era clară.

10 Domnul a zis lui Moise: „Pune toiagul lui Aaron înapoi înaintea mărturiei şi să fie păstrat ca un semn pentru cei răzvrătiţi, ca să pui astfel capăt înaintea Mea cârtirilor lor şi să nu moară.”

Pune toiagul lui Aaron înapoi. Literal, fă ca toiagul lui Aaron să fie înapoiat. El trebuia să fie adus înapoi în locul unde a avut loc minunea (Evrei 9,4). Pentru cei răzvrătiţi. Literal, împotriva copiilor răzvrătirii (vezi 2 Samuel 7,19; Isaia 30,9). Să pui capăt cârtirilor. Poporul avea să fie convins că, dacă se vor împotrivi lui Moise şi lui Aaron, vor ajunge să se împotrivească lui Dumnezeu.

Să nu moară. După cum avertizase Dumnezeu (vezi cap. 16,21.45). Regele Ozia a nesocotit privilegiul special al seminţiei preoţeşti şi a fost lovit de lepră în timp ce ţinea cădelniţa în mână (2 Cronici 26,19).

11 Moise a făcut aşa; a făcut întocmai după porunca pe care i-o dăduse Domnul.

Verset ce nu a fost comentat.

12 Copiii lui Israel au zis lui Moise: „Iată că murim, pierim, pierim cu toţii!

Au zis lui Moise. Un simţământ potrivit de teamă şi frică a intrat în inimile oamenilor şi i-a făcut să fie gata să se apropie de Moise ca mijlocitor ales de Dumnezeu. Murim. Poporul a înţeles că siguranţa lor viitoare depindea de ascultarea de voia lui Dumnezeu.

13 Oricine se apropie de Cortul Domnului moare. Va trebui oare să murim cu toţii?”

Să se apropie de cort. Oricine, adică numai preoţii (vezi cap. 16,40). Poporul a înţeles acum că accesul la Iehova, privilegiul pe care ei l-au căutat prin Core (cap. 16,3-5), îl putea avea numai prin mijlocirea celor numiţi de Dumnezeu. Fără îndoială că ei şi-au amintit şi de blestemul din cap. 14,35, că vor fi nimiciţi în pustia aceasta.Comentariile lui Ellen G. White

1-13 PP 403

8 EW 32