1 Căpeteniile familiei lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, dintre familiile fiilor lui Iosif, s-au apropiat și au vorbit înaintea lui Moise și înaintea mai marilor peste casele părintești ale copiilor lui Israel.

Familiei lui Galaad. Aceşti oameni reprezentau cealaltă jumătate a seminţiei lui Manase, care nu se aşezase pe partea de est a Iordanului, în ţara Galaadului, dar care aveau să primească moştenirea lor în ţara Canaanului.

Au vorbit înaintea lui Moise. Aceasta a fost o întâlnire cu Moise într-o mare adunare (cap. 27,2).


2 Ei au zis: „Domnule, ție ți-a poruncit Domnul să dai copiilor lui Israel țara ca moștenire prin sorți. Tu, domnule, ai primit de asemenea poruncă de la Domnul ca moștenirea fratelui nostru Țelofhad s-o dai fetelor lui.

Prin sorţi. Vezi cap. 26,52-55.


3 Dar dacă ele se mărită după unul din fiii altei seminții a copiilor lui Israel, moștenirea lor va fi ștearsă din moștenirea părinților noștri și adăugată la a seminției din care vor face parte; și astfel moștenirea care ne-a căzut nouă la sorți se va micșora.

Ştearsă din moştenirea părinţilor noştri. Aceasta a fost o intenţie de a preveni schimbul constant al hotarelor dintre seminţii, din cauza proprietăţilor femeilor care le trec copiilor lor prin soţi din altă seminţie.


4 Și când va veni anul de veselie pentru copiii lui Israel, moștenirea lor va rămâne adăugată la a seminției din care vor face parte și va fi ștearsă astfel din moștenirea seminției părinților noștri.”

Anul de veselie. Literal, un corn de berbece, pentru că într-un astfel de corn se sufla în a zecea zi a lunii a şaptea pentru a inaugura anul de veselie (vezi Levitic 25,10-15.28.30-33.40.50-54; Iosua 6,4-13).


5 Moise a poruncit copiilor lui Israel, din partea Domnului, și a zis: „Seminția fiilor lui Iosif are dreptate.
6 Iată ce poruncește Domnul cu privire la fetele lui Țelofhad: să se mărite după cine vor vrea, numai să se mărite într-o familie din seminția părinților lor.

Numai... într-o familie. Existau două limite. Femeile fără fraţi nu trebuiau să se mărite cu bărbaţi din alte seminţii, nici cu bărbaţi ai altei ramuri din aceeaşi seminţie. Aceste două precauţii aveau să păstreze familiile şi moştenirile atât de importante în economia israelită.


7 Nicio moștenire a copiilor lui Israel să nu treacă de la o seminție la alta, ci fiecare din copiii lui Israel să se țină lipit de moștenirea seminției părinților lui.
8 Și orice fată care are o moștenire în semințiile copiilor lui Israel, să se mărite după cineva dintr-o familie din seminția tatălui ei, pentru ca fiecare din copiii lui Israel să-și aibă moștenirea părinților săi.
9 Nicio moștenire să nu treacă de la o seminție la alta, ci semințiile copiilor lui Israel să se țină fiecare de moștenirea sa.”
10 Fetele lui Țelofhad au făcut întocmai după porunca pe care o dăduse lui Moise, Domnul.
11 Mahla, Tirța, Hogla, Milca și Noa, fetele lui Țelofhad, s-au măritat după fiii unchilor lor;

Fiii unchilor lor. Adică verişorii lor, fiii unchilor lor după tată (1 Cronici 23,22).


12 s-au măritat în familiile fiilor lui Manase, fiul lui Iosif, și moștenirea lor a rămas în seminția familiei tatălui lor.
13 Acestea sunt poruncile și legile pe care le-a dat Domnul prin Moise copiilor lui Israel, în câmpia Moabului, lângă Iordan, în fața Ierihonului.

Acestea sunt poruncile. Această însemnare probabil că se referă la întreaga carte a Numerilor (vezi Levitic 27,34), cuprinzând mai ales preceptele ei de închinare (cap. 38 la 30) şi regulile ei civile (cap. 27,11; 35,29).

Comentariile lui Ellen G. White

7 PK 205