1 Poporul a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit Domnul, S-a mâniat, s-a aprins între ei focul Domnului şi a mistuit o parte din marginea taberei.

o parte din marginea taberei.

Poporul a cârtit. Literal, ei erau asemenea unor oameni care se lamentează pentru un rău, în sensul de nenorocire, nefericire. Probabil că pustia le-a părut a fi o călătorie a morţii. Înfricoşaţi de propria imaginaţie, ei au început să prezică tot felul de rele care aveau să cadă asupra lor.

Parte din margine. Mulţimea amestecată (vezi versetul 4) era pe marginile taberei, pentru că aranjarea seminţiilor (capitolul 2) nu le lăsa alt loc.

2 Poporul a strigat către Moise. Moise s-a rugat Domnului, şi focul s-a stins.

Moise s-a rugat. Moise a fost un mare om al rugăciunii, mereu gata să mijlocească pentru alţii (vezi capitolul 12,13; 14,13-19; 16,22).

3 Locului aceluia i-au pus numele Tabeera pentru că se aprinsese focul Domnului printre ei.

Tabeera. Locul acesta mai este amintit doar o singură dată (Deutronom 9,22). Locul de aşezare n-a fost niciodată identificat. Numele derivă de la un verb care înseamnă a arde, a consuma, a extermina.

4 Adunăturii de oameni, care se aflau în mijlocul lui Israel, i-a venit poftă, ba chiar şi copiii lui Israel au început să plângă şi să zică: „Cine ne va da carne să mâncăm?

Adunăturii de oameni. Din ebraicul ha’sapheuph, o formă repetată de la verbul ’asaph, a aduna. Pentru o traducere potrivită s-a sugerat cuvântul oameni de nimic. Pentru identitatea acestor oameni vezi Exod 12,38 (vezi şi Deutronom 29,11; Iosua 8,35).

I-a venit poftă. Literal, a avea o mare lăcomie (vezi Psalmi 106,14; 78,29)

Şi copiii lui Israel au început să plângă. Acest comportament a devenit aproape o obişnuit la izraeliţi în momentele neplăcere (Numeri 14,1; Deutronom 1,45; 34,8; Judecători 2,4; 20,23.26; 21,2).

Carne să mâncăm. Când au ieşit din Egipt, izraeliţii aveau multe vite (Exod 12,32.38; 17,3; 34,3; Numeri 32,1). Dar probabil că nu toţi izraeliţi aveau turme şi cirezi mari şi evident că numărul pe care îl aveau nu era suficient pentru a le oferi tuturor o alimentaţie regulată cu carne, chiar dacă aceasta fusese cel mai bun lucru pentru ei.

5 Ne aducem aminte de peştii pe care-i mâncam în Egipt şi care nu ne costau nimic, de castraveţi, de pepeni, de praz, de ceapă şi de usturoi.

Ne aducem aminte. Exod 16,3.

Peştii. Obişnuiţi şi foarte ieftini în Egipt (Exod 7,21; Isaia 19,8).

Castraveţii. Reînviorători în clima caldă (Isaia 1,8). Astfel de lucruri desigur că nu existau în

pustie.

Pepeni. Pepeni verzi, un articol de hrană favorit în ţările uscate şi calde. Peştii şi vegetalele amintite în acest verset erau hrană claselor sărace din Egipt, întocmai cum este şi astăzi.

6 Acum ni s-a uscat sufletul: nu mai este nimic! Ochii noştri nu văd decât mana aceasta.”

Ni s-a uscat sufletul. Din cauza lipsei de fructe şi vegetale care aveau o mare cantitate de apă şi mai ales erau reînviorătoare într-o climă caldă şi uscată.

Mana. În ebraică se spune: Nu vedem nimic altceva decât mana aceasta. Isus foloseşte mana ca un simbol al hranei spirituale care ni se dă gratuit din cer (Ioan 6,30-35.41-58). Creştinului care biruieşte îi este făgăduită mana ascunsă (Apocalipsa 2,17).

7 Mana semăna cu grăuntele de coriandru, şi la vedere era ca bedeliumul.

Grăunte de coriandru. Rotund ca formă, uşor colorat (Exod 16,14), văzut în lumina soarelui din pustie asemenea răşinii de bedelion (Geneza 2,12).

8 Poporul se risipea şi o strângea, o măcina la râşniţă, sau o pisa într-o piuă; o fierbea în oală şi făcea turte din ea. Mana avea gustul unei turte făcute cu untdelemn.

Avea gustul. Adică, avea gust proaspăt şi plăcut ca o mâncare coaptă de curând sau prăjită în untdelemn bun. Ea mai avea şi gustul unor turte făcute cu miere (Exod 16,31).

9 Când cădea roua, noaptea, în tabără, cădea şi mana.

Când cădea roua. Mana cădea pe pământ proaspătă şi rece, o dată cu căderea de rouă (vezi Psalmi 78,23-25).

10 Moise a auzit pe popor plângând, fiecare în familia lui şi la uşa cortului lui. Mânia Domnului s-a aprins cu tărie. Moise s-a întristat

Fiecare. Cei din Orient obişnuiesc să-şi arate deschis durerea şi jalea. În acest caz după toate aparenţele este vorba de un plan mai dinainte pregătit pentru o acţiune comună, fiecare familie plângând tare şi la uşa cortului lor.

11 şi a zis Domnului: „Pentru ce mâhneşti Tu pe robul Tău şi pentru ce n-am căpătat eu trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg?

Mâhneşti pe robul tău. Moise se referă la numirea lui drept conducător al poporului, care acum a exagerat necazul lui şi a uitat aşa de repede binecuvântările (vezi Exod 33,1-3).

12 Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut ca să-mi zici: „Poartă-l la sânul tău, cum poartă doica pe copil,” până în ţara pe care ai jurat părinţilor lui că i-o vei da?

Cum poartă doica. Moise vorbeşte despre Iehova ca despre Cel care i-a născut pe copiii lui Israel (Deutronom 32,18), despre problema copiilor Lui (Osea 11,1-3). Compară versetul acesta cu alte expresii de purtare de grijă şi solicitudine divină (Deutronom 1,31; Isaia 40,11; 46,3; Osea 11,3. 4).

13 De unde să iau carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plâng la mine, zicând: „Dă-ne carne ca să mâncăm!”

De unde. Compară aceasta cu experienţa ucenicilor raportată în Matei 15,33, Marcu 8,4.

14 Eu singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine.

Eu… nu pot. În realitate, Moise a fost tot atât de nerezonabil ca poporul, pentru că Dumnezeu niciodată nu l-a lăsat singur pe Moise şi nici nu a aşteptat de la el să ofere hrană pentru tabără.

15 Decât să Te porţi aşa cu mine, mai bine omoară-mă, Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, ca să nu-mi mai văd nenorocirea.”

Omoară-mă. Sensul este omoară-mă şi am terminat (vezi Exod 32,32; 1 Regi 19,4).

16 Domnul a zis lui Moise: „Adună la Mine şaptezeci de bărbaţi, dintre bătrânii lui Israel, din cei pe care-i cunoşti ca bătrâni ai poporului şi cu putere asupra lor; adu-i la Cortul întâlnirii şi să se înfăţişeze acolo împreună cu tine.

Şaptezeci de bărbaţi. Bătrânii aceştia (vezi Exod 24,1.9) erau căpetenii ai diferitelor familii (Exod 12,21 şi compară cu 1 Samuel 4,3; 8,4; 2 Samuel 17,15).

Cu putere asupra lor. Acesta este cuvântul folosit pentru supraveghetorul israelit care lucra sub vătafii egipteni (Exod 5,15). Sensul originar al cuvântului este organizator, secretar.

17 Eu Mă voi coborî şi îţi voi vorbi acolo; voi lua din Duhul care este peste tine şi-L voi pune peste ei ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului şi să n-o porţi tu singur.

Din Duhul. Compară cu transferul din Duhul lui Ilie asupra lui Elisei (2 Regi 2,15). Aici la darurile şi lucrările Duhului Sfânt se face referire în sensul că duhul omului este împuternicit să aducă la îndeplinire planurile lui Dumnezeu.

18 Să spui poporului: „Sfinţiţi-vă pentru mâine şi aveţi să mâncaţi carne, fiindcă aţi plâns în auzul Domnului şi aţi zis: „Cine ne va da carne să mâncăm? Căci noi o duceam bine în Egipt!” Domnul vă va da carne şi veţi mânca.

Sfinţiţi-vă. Un cuvânt folosit cu referire la curăţenia ceremonială prin spălări şi abţineri (vezi capitolul 19,10.14) şi ca pregătire pentru jertfire (Geneza 35,2). Acelaşi cuvânt este tradus pregătire pentru ucidere în Ieremia 12,3. Unii comentatori ar da aici sensul acesta. În realitate, cuvântul în sine este neutru şi poate să însemne a se pregăti fie pentru bine, fie pentru rău.

19 Aveţi să mâncaţi carne, nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile,

Verset ce nu a fost comentat.

20 ci o lună întreagă, până vă va ieşi pe nări şi vă veţi scârbi de ea, pentru că n-aţi ascultat de Domnul care este în mijlocul vostru şi pentru că aţi plâns înaintea Lui, zicând: „Pentru ce am ieşit noi oare din Egipt?”

N-aţi ascultat. Cuvântul originar are sensul de a lepăda (Ieremia 6,19; 7,29; 8,9; Osea 4,6).

21 Moise a zis: „Şase sute de mii de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul căruia sunt eu, şi Tu zici: „Le voi da carne şi vor mânca o lună întreagă!”

Verset ce nu a fost comentat.

22 Putem tăia oare atâtea oi şi atâţia boi, ca să le ajungă? Sau nu cumva avem să prindem toţi peştii mării, ca să le ajungă?”

Verset ce nu a fost comentat.

23 Domnul a răspuns lui Moise: „Nu cumva s-a scurtat oare mâna Domnului? Vei vedea acum dacă ceea ce ţi-am spus se va întâmpla sau nu.”

S-a scurtat. Vezi Isaia 50,2 şi 59,1.

24 Moise a ieşit şi a spus poporului cuvintele Domnului. A adunat şaptezeci de bărbaţi din bătrânii poporului şi i-a pus în jurul Cortului.

Verset ce nu a fost comentat.

25 Domnul S-a coborât în nor şi a vorbit lui Moise; a luat din Duhul care era peste el şi L-a pus peste cei şaptezeci de bătrâni. Şi, de îndată ce Duhul S-a aşezat peste ei, au început să prorocească; dar după aceea n-au mai prorocit.

În nor. Acelaşi cuvânt înseamnă o grămadă de nori. El este folosit în împrejurări atât de diferite după cum se vede din Geneza 9,13; Exod 13,21.22; 24,18; Ezechiel 8,11; 30,3; Ioel 2,2; Ţefania 1,15.

26 Doi oameni, unul numit Eldad, şi altul Medad, rămăseseră în tabără, şi Duhul S-a aşezat şi peste ei; căci erau dintre cei scrişi, măcar că nu se duseseră la Cort. Şi au început să prorocească şi ei în tabără.

Cei scrişi. Adică, trecuţi pe lista celor şaptezeci dar încă nu se uniseră cu ei.

27 Un tânăr a alergat şi a dat de ştire lui Moise, zicând: „Eldad şi Medad prorocesc în tabără.”

Verset ce nu a fost comentat.

28 Şi Iosua, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tinereţea lui, a luat cuvântul şi a zis: „Domnule Moise, opreşte-i.”

Verset ce nu a fost comentat.

29 Moise i-a răspuns: „Eşti gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din proroci, şi Domnul să-Şi pună Duhul Lui peste ei!”

Duhul. Ca agent al lui Dumnezeu (Geneza 1,2; Judecători 3,10; Isaia 11,2; Ioel 2,28).

30 Apoi Moise s-a întors în tabără, el şi bătrânii lui Israel.

Verset ce nu a fost comentat.

31 Domnul a făcut să sufle de peste mare un vânt care a adus prepeliţe şi le-a răspândit peste tabără cale cam de o zi într-o parte şi cale cam de o zi de cealaltă parte în jurul taberei. Aveau o înălţime de aproape doi coţi de la faţa pământului.

Un vânt. Compară folosirea vântului de către Dumnezeu în Geneza 8,1; Exod 10,13.19; 14,21.

A adus prepeliţe – Verbul tradus adus înseamnă a despărţi, a separa. După cât se pare, ideea este că Iehova a folosit vântul pentru despărţi cârdul de locul lui de şedere de pe malul mării spre a le aduce în tabără.

Doi coţi. Aproximativ 106 centimetri. Aceasta era o înălţime la care păsările se puteau prinde uşor.

32 În tot timpul zilei aceleia şi toată noaptea şi toată ziua următoare, poporul s-a sculat şi a strâns prepeliţe; cel ce strânsese cel mai puţin avea zece omeri. Ei şi le-au întins în jurul taberei.

Zece omeri. Egal cu aproximativ 62 buşeli.

Le-au întins. Probabil pentru a le usca şi a le conserva.

33 Pe când carnea era încă în dinţii lor, fără să fie mestecată, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului; şi Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare.

Urgie. În tot cuprinsul cărţii Numeri rezultatul neascultării şi al răzvrătirii este reprezentat de diferite urgii (vezi capitolul 16,47; 25,9).

34 Au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataava pentru că acolo au îngropat pe poporul apucat de poftă.

Chibrot-Hataava. Locul acesta poate fi identificat precis. Sensul este mormintele lăcomiei lor.

Comentariile lui Ellen G. White

1-35 PP 379-383

1-6 PP 379

4 PP 315

5 1T 129.131.137

8 PP 295; 6T 355

11,13 14 PP 380

16,17 Ed 37

16-20 PP 380

16-23 CD 376

21-28 PP 381

24,25 PP 374

29 PP 382

31-33 CD 377; MH 311; PP 382; 3T 171

35 PP 382.

35 De la Chibrot-Hataava, poporul a plecat la Haţerot şi s-a oprit la Haţerot.

Verset ce nu a fost comentat.