Luna întâi. Ziua exactă nu este dată, dar este luna în care a fost ridicat Cortul Întâlnirii, luna care a precedat recensământul.
Anului al doilea. Considerat fiind şi al doilea. Primul a fost anul în care a avut loc Exodul.
Paştele. În mod evident primul după darea Legii. Problema ritualului necurăţiei la care aceste observaţii sunt introductive pare să fie nouă (versetele 6-8).
Seara. Literal, între seri. Exacta însemnătate a acestei expresii este greu de determinat (vezi comentariul pentru Exod 12,6). Aceeaşi expresie se mai află şi în Exod 16, 12; 29,39.41; 30,8; Numeri 28,4.
Legile. Vezi Exod 12,3-28.42-29 şi compară cu 1 Corinteni 5,7; Coloseni 1,14; Efeseni 1,7.
De un mort. Deci, necurat (capitolul 19,11). Ca în capitolul 5,2; 6,11, cuvântul ebraic redat aici ca trup mort este nephesh, suflet.
Nu putea prăznui. Un om necurat care lua parte la o serbare de jertfire trebuia să fie nimicit din poporul Lui (Levitic 7,20). Despre nimicit vezi comentariul pentru Exod 12,15.
Să văd. Moise n-a dat nici o soluţie fără să caute călăuzirea divină (Numeri 15,34; 27,5; Levitic 24,12).
Urmaşii. Aceasta este o prevedere pentru generaţiile viitoare.
Ziua a patrusprezecea. Era dată o lună pentru pregătirea de a serba Paştele.
Să nu frângă nici un os. Vezi Exod 12,46 şi compară cu Psalmi 34,20; Ioan 19,36.
Să fie nimicit. Vezi comentariul pentru Geneza 17,14; Exod 12,15.
Un străin. Literal, omul care stă puţin timp, unul care îşi stabilise domiciliul printre iudei. Unui străin, de alt neam (care derivă dintr-un cuvânt ebraic diferit), nu i s-ar fi îngăduit să mănânce Paştele (Exod 12,45.48).
Cortul Mărturiei (engleză). Expresia ebraică redată astfel se află numai aici, şi ca tabernacol al mărturiei în Numeri 17,7.8; 18,2; 2 Cronici 24,6. Expresia obişnuită este Cortul Întâlnirii (KJV) sau Cortul Adunării (RSV).
Mărturia. Cele două table de piatră scrise cu degetul lui Dumnezeu şi puse în chivot. Această Lege morală, Decalogul, a fost temelia de piatră pe care era întemeiat Iudaismul. Norul acoperea acea parte a sanctuarului unde se afla chivotul în care era aşezată Legea sfântă, cele Zece Porunci.
Înfăţişarea unui foc. În Geneza 15,17, Dumnezeu este reprezentat printr-o metaforă asemănătoare.
După porunca Domnului. Literal, după gura lui Iehova. Nu ni se spune dacă era dată o poruncă orală. În orice caz, îndepărtarea norului anunţa timpul ridicării taberei.
Sau un an. Cuvântul tradus an este în mod literal zile, substantivul plural spre a sugera o perioadă nedefinită. Acelaşi cuvânt ebraic este tradus diferit în Geneza 4,3; 40,4. Vezi şi Leviticul 25,29, unde expresia împlinirea unui an derivă din acelaşi cuvânt zile.
Istoria dependenţei bisericii de călăuzirea personală a lui Dumnezeu este cea mai atrăgătoare. Dumnezeu a ales itinerariul, locurile de odihnă şi durata de şedere a fiecăruia. Semnul vizibil al prezenţei Sale în pustie trebuia să fi fost cel mai încurajator, oferind o puternică îmbărbătare în credinţă. Cât priveşte învăţăturile în legătură cu norul, vezi Exod 13,21; 14,19.20.24; Leviticul 16,2; Neemia 9,19.
Comentariile lui Ellen G. White 12 DA 771