Domnul a vorbit. După cum este raportat în cap. 26,16-18, porunca de a-i bate pe madianiţi fusese deja dată lui Moise. Acum el trebuia să organizeze expediţia militară pentru a îndeplini porunca lui Dumnezeu. La sugestia lui Balaam, madianiţii i-au dus pe izraeliţi într-un păcat grav, care a adus în schimb o urgie din partea lui Dumnezeu asupra poporului Său.
Răzbună. Păcatul madianiţilor avusese loc în timpul conducerii lui Moise. El era acum reprezentantul lui Dumnezeu pentru a pedepsi pe păcătoşi înainte de a renunţa la autoritatea sa.
Apoi. Dumnezeu îi vorbise lui Moise despre moartea sa iminentă (cap. 27,12.13). În afară de campania împotriva madianiţilor, a rămas şi sarcina de a da mai departe directive cu privire la cucerirea ţării Canaanului (cap. 32 şi 34) şi de a lăsa dispoziţii pentru leviţi (cap. 35,1-8).
Înarmaţi dintre voi. Literal, înarmează dintre acei cu voi, bărbaţi. Versetul 2 vorbeşte despre răzbunarea copiilor lui Israel. Versetul acesta o numeşte răzbunarea lui Iehova. În felul acesta sunt identificate ca apropiate interesele lui Dumnezeu şi ale poporului Său.
Câte o mie. Numărul acesta mic sugerează o selecţie atentă, având în vedere că unele dintre seminţiile mai mari ar fi dat cu uşurinţă un număr mult mai mare.
Toate seminţiile. Unii consideră că această expresie i-ar putea cuprinde şi pe leviţi. Poate nu pentru a purta arme, ci ca unitate de serviciu în spatele liniei frontului. Dar faptul că leviţii au primit partea lor de pradă din acea parte destinată celor care n-au mers la război (v.30, 37-41) se pare că exclude o astfel de idee.
Douăsprezece mii. Compară cu Judecători 21,10, unde împotriva lui Iabes-Ghilead a fost trimis acelaşi număr. Ideea exprimată în versetul 5 este că au fost înrolaţi tinerii. Numărul pare mic în comparaţie cu al madianiţilor, care aveau cinci regi cu oşti înarmate.
Moise a trimis. Adică i-a împuternicit cu autoritate să aducă la îndeplinire porunca lui Dumnezeu.
Fineas. Nu ni se spune dacă Fineas a mers în calitate de comandant al expediţiei, prin aceasta înlocuindu-l pe Iosua, sau dacă a mers numai în rolul său de mare preot (vezi Iosua 22,13). Fapta lui de vitejie anterioară în onoarea lui Dumnezeu l-a făcut fără îndoială să aibă o mare reputaţie de om hotărât şi curajos (cap. 25,8).
Uneltele sfinte. Adică vasele sfinte. Nu ni se spune ce vase au fost luate. Unii au sugerat că ar fi fost chivotul (vezi Numeri 10,33; Iosua 3,14; 6,8), alţii placa de aur pe care Aaron a purtat-o pe frunte (Exod 28,36). Cuvântul tradus aici unelte este acelaşi cu cel redat vase din Numeri 3,31. Este îngăduit să se creadă despre trâmbiţele sanctuarului că erau unelte sfinte.
Au înaintat. Se presupune că forţele israelite au trecut graniţa în teritoriul madianit şi acolo s-au angajat în luptă.
Au omorât pe toţi bărbaţii. Adică ai armatelor atacante, probabil bărbaţi în stare să poarte armele. O altă nimicire a madianiţilor este raportată în Judecători 8,12 realizată de Ghedeon. Exterminarea întregii populaţii masculine ar fi dus la stingerea naţiunii, totuşi madianiţii apar din nou ca vrăjmaşi puternici ai lui Israel (Judecători 6,1.2, 7,14; 8,22; 9,17.28; Isaia 60,6).
Împăraţii Madianului. Pentru aceşti oameni sunt folosite diferite titluri: bătrâni (cap. 22,4), domnitori (Iosua 13,21).
Evi. Vezi Iosua 13,21.
Rechem. Vezi Iosua 13,21; 1 Cronici 2,43; 7,16. De asemenea numele unei cetăţi beniamite
(Iosua 18,27).
Ţur. Vezi Numeri 25,15; Iosua 13,21.
Balaam. Sfârşitul lui a fost foarte diferit de speranţa pe care şi-a exprimase (Numeri 23,10;
Iosua 13,22).
Au luat pe femeile. Era un vechi obicei de a-i ucide pe bărbaţi, dar nu pe femei şi copii (Geneza 34,25; 1 Regi 11,16). Mai târziu, Dumnezeu a cerut în anumite cazuri doar uciderea bărbaţilor, în alte cazuri uciderea întregii populaţii (Deutronom 20,13.14.16).
Vitele. Cuvântul tradus este din verbul a fi legat la limbă, a fi mut. Adesea, el cuprinde toate animalele domestice mari. Madianiţii erau renumiţi pentru cămilele lor (Judecători 6,5), care nu sunt amintite aici în mod expres (vezi Exod 9,25; 12,12; Psalmi 135,8; Ieremia 50,3).
Cetăţile. Nimicirea acestor locuri întărite tindea să împiedice o răscoală serioasă ulterioară. Ocoalele. Literal, taberele lor, o referire la lagărele circulare ale triburilor nomade. Vezi Geneza 25,16, unde este folosit acelaşi cuvânt.
Prada. Ei au pus stăpânire pe pradă, aşa cum s-a notat în v.9 şi acum au luat-o cu ei.
Cei prinşi. Subjugarea acestui trib de madianiţi a fost completă. Cei prinşi erau femeile şi copiii; prada: cămilele, boii, oile şi caprele; iar jafurile, metalele preţioase, bijuteriile, îmbrăcămintea etc.
Adunarea. Probabil o referire la cei 70 de bătrâni şi căpetenii ale seminţiilor care reprezentau poporul. Câmpia Moabului. De unde au plecat să dea bătălia cu madianiţii (vezi cap. 22,1; 26,3.63).
Le-au ieşit înainte. Acesta a fost un comitet de primire pentru a ura bun venit învingătorilor şi pentru a face aranjamentele necesare curăţirii, separării sau nimicirii lucrurilor necurate.
Moise s-a mâniat. Mai ales pentru că fuseseră aduse ca prizonieri femei madianite care nu puteau fi primite, inclusiv acelea care fuseseră cauza urgiei care bântuise tabăra (vezi v.15, 17).
Căpeteniile. Literal inspectori sau supraveghetori.
Aţi lăsat cu viaţă. Pedepsirea femeilor, unelte folosite de Satana ca să aducă păcatul în tabăra lui Israel, a fost cuprinsă în porunca răzbună pe copiii lui Israel împotriva madianiţilor (cap. 31,2). Compară cu pedepsirea femeilor amalecite (1 Sa 15,3).
Omorâţi pe orice prunc de parte bărbătească. Cu scopul de a reduce la neputinţă o naţiune idolatră. Orice femeie care a cunoscut un bărbat. Probabil inclusiv pe cele ce purtau răspunderea pentru căderea în păcat a Israelului.
Parte femeiască. Deoarece ele erau tinere şi impresionabile exista posibilitatea să fie abătute de la idolatrie şi de la practicile necurate. Lăsaţi cu viaţă. Pentru legea care a apărut mai târziu, decretarea care poate să fi reflectat capturarea acestor femei, vezi Deutronom 21,10-14.
Tăbărâţi afară din tabără. Vezi capitolul 19:9-11. Să cureţi. Cu apă amestecată cu cenuşa obţinută prin incinerarea vacii roşii (vezi cap. 19). Necurăţia ceremonială era o chestiune foarte importantă pentru copiii lui Israel (vezi Marcu 7:15).
Să cureţi. Aceasta se putea face prin apă de curăţire sau curgătoare. (Levitic 11,32.33). Se pare că ambele metode erau în conformitate cu rânduiala curăţirii celor care veniseră în contact cu trupuri moarte.
De piele. Inclusiv încălţăminte, şei etc.
Păr de capră. Aceasta s-ar aplica la corturi (Exod 25,4), precum şi la cuverturi şi aşternuturi de pat (1 Samuel 19,13.16).
Arama. Adică bronz sau cupru (vezi comentariul pentru Exod 27,3). Plumbul. Vezi Ieremia 6,29. Cele şase metale amintite aici erau obişnuite în Egipt şi în celelalte ţări antice.
Foc. Apa nu este un curăţitor adecvat pentru metale, dar focul este. Diferitele ustensile luate de la madianiţi erau necurate din cauza contactului cu trupuri moarte, precum şi din cauză că ele au fost folosite de păgâni.
Să vă spălaţi. Vezi cap. 19,19.
Domnul a zis. Adică după ce se terminase ritualul curăţirii şi bărbaţii au intrat în tabără.
Socoteala prăzii. Literal, căpetenia prăzii. Nu se face nici o referire la jefuirea bijuteriilor, a metalelor preţioase şi la îmbrăcăminte. Aceste lucruri au fost după aceea un dar de bună voie (v.50, 53).
Împarte prada. Întreaga tabără a suferit din pricina madianiţilor. De aceea, era potrivit ca şi cei care au rămas în tabără să primească o parte.
Să iei... o dare. Literal, ridică o sumă fixă. Cuvântul tradus aici dare se află numai în v.37-
41. Pentru alte exemple de împărţire a prăzii, vezi Iosua 22,8; 1 Samuel 30,24.25. Oi. Cuvântul ebraic cuprinde atât oi, cât şi capre.
Să le dai preotului Eleazar. Ca zecime pentru întreţinerea preoţilor şi a leviţilor (vezi cap. 18,21; 24,26).
Unul din cincizeci. Acesta era 2% din prada repartizată adunării. Partea leviţilor a fost 320 de fete, 6750 de oi şi capre, 720 de vite şi 610 măgari. Fără îndoială că procentul a fost poruncit proporţional cu numărul relativ al leviţilor. Totuşi, preoţii nu aveau îngăduinţa să se însoare cu femei neizraelite (Levitic 21,14).
Moise şi... Eleazar. Porunca a fost dată lui Moise (v.25) cu Eleazar ca asistent (v.26). Nu este făcută aici nici o menţiune cu privire la căpeteniile caselor adunării (v.26). Fără îndoială că ei avuseseră încredere deplină în integritatea lui Eleazar.
Prada... rămasă. Poate mai bine restul a ceea ce rămâne, adică din pradă. Prada luată pe câmpul de bătaie avea să fie micşorată de un număr de factori: sacrificarea unor animale pentru hrană, moartea unora din cauza greutăţilor marşului, din cauza rătăcirii şi a bolii.
Căpeteniile. Cei care erau sub arme au făcut către Moise un raport personal de descărcare a răspunderilor lor.
Nu lipseşte nici un om. Când a fost făcut apelul celor care fuseseră înrolaţi în expediţie, s-a descoperit că izraeliţii nu suferiseră nici o singură pierdere. Aceasta a fost într-adevăr bătălia lui Dumnezeu (vezi v.3). Fără îndoială că ar fi fost privită ca o tragedie pentru bărbaţi de a-şi pierde viaţa tocmai pe pragul moştenirii făgăduite.
Un dar. Podoabele din metale preţioase erau de obicei purtate de popoarele nomade. Adesea podoabele pentru gât, braţe şi glezne erau din monede de argint sau aur înşirate (vezi Judecători 8,24-26).
Fiecare. Fiecare a dorit să aducă ceva lui Iehova ca mulţumire pentru victorie şi întoarcere
cu bine (vezi Geneza 14,20; 28,11.12; 1 Cronici 26,26.27).
Scule de aur. Mai bine podoabe de aur (vezi Geneza 24,53; Exod 3,22).
Lănţişoare. Pentru glezne şi poate şi pentru partea superioară a braţelor.
Brăţări. Vezi Geneza 24,47; Ezechiel 16,11.
Inele. Vezi Geneza 41,42; Estera 3,10.
Cercei. Foarte obişnuiţi la popoarele orientale, atât antice cât şi moderne.
Ca să facă ispăşire. Poate cu referire la cele din versetul 14, cât şi la alte incidente personale
cuprinzând necurăţia şi vina care au putut avea loc în timpul bătăliei.
Fiecare pentru sine. Fără îndoială că fiecare jefuise şi prădase în mod individual, dar din toate cele primite, fiecare om a dat cu bucurie o parte lui Dumnezeu ca recunoştinţă a inimii.
Ca aducere aminte. Fără îndoială că mare parte din cantitatea de aur a fost topită şi transformată în vase pentru sanctuar.
Comentariile lui Ellen G. White
1-54 PP 456
2,7 PP 456
8 PP 456; SR 177
16 PP 451; 5T 599