1 Copiii lui Israel au pornit şi au tăbărât în şesurile Moabului, dincolo de Iordan, în faţa Ierihonului.

Şesurile Moabului. Ţinutul cu şesuri aparţinuseră anterior moabiţilor. Cu toate că le-au cucerit amoriţii (cap. 21,26), ţara îşi păstra numele ei iniţial. Nu este arătată luna în care copiii lui Israel şi-au întins corturile în şesurile Moabului, dar în general se crede că au pornit de la munţii Pisga sau Abarim aproape de sfârşitul celui de-al patruzecilea an (cap. 21,20; 33,48). Câmpia are o suprafaţă de aproximativ 60 mile pătrate.

Dincoace de Iordan. Adică partea de răsărit, faţă în faţă cu Ierihonul. Ei n-au trecut Iordanul decât după ce Iosua a preluat comanda (Iosua 3,1).

2 Balac, fiul lui Ţipor, a văzut tot ce făcuse Israel, amoriţilor.

Balac. Înseamnă care face ravagii, devastator, din rădăcina a pustii, a face ravagii. El mai este amintit în Iosua 24,9; Mica 6,5 şi Judecători 11,25 fără referire la Balaam.

Ţipor. Înseamnă pasăre mică. Forma feminină a numelui este Sefora, numele soţiei lui Moise. Forma masculină nu se mai întâlneşte în Vechiul Testament afară de cazul că Ţofar (Iov 2,11) este o variantă a scrierii aceluiaşi nume.

Ce făcuseră... amoriţilor. Adică regilor amoriţi (vezi Geneza 10,16) Sihon şi Og, cei mai puternici dintre conducătorii acelor vremi (Deutronom 3,8).

3 Şi Moab a rămas foarte îngrozit în faţa unui popor atât de mare la număr; l-a apucat groaza în faţa copiilor lui Israel.

Moab a rămas foarte îngrozit. Ei nu-şi dădeau seama de porunca lui Dumnezeu ca Israel să nu-i tulbure şi de aceea erau îngroziţi că sunt deposedaţi de teritoriile lor (compară atitudinea egiptenilor din Exod 1,12). Teama pe care o simţeau acum moabiţii fusese prezisă (Exod 15,15).

4 Moab a zis bătrânilor lui Madian: „Mulţimea aceasta are să înghită tot ce este în jurul nostru, cum paşte boul verdeaţa de pe câmp.” Balac, fiul lui Ţipor, era pe atunci împărat al Moabului.

Bătrânilor lui Madian. Moab şi Madian erau duşmani vechi (Geneza 36,35), dar erau gata să se unească împotriva lui Israel. Se pare că bătrânii mai erau numiţi şi regi (Numeri 31,8) şi domnitori (Iosua 13,21). Printre popoarele din răsărit, bărbaţii în vârstă şi cu experienţă chiar şi astăzi sunt numiţi bătrâni. Madianiţii erau descendenţii lui Avraam şi Chetura (Geneza 25,2.4) şi erau un popor de păstori şi comercianţi ambulanţi (Geneza 37,28).

Verdeaţa de pe câmp. Literal, verdeaţa câmpului, însemnând orice urmă de vegetaţie.

5 El a trimis soli la Balaam, fiul lui Beor, la Petor pe Râu, în ţara fiilor poporului său, ca să-l cheme şi să-i spună: „Iată, un popor a ieşit din Egipt, acoperă faţa pământului şi s-a aşezat în faţa mea.

A trimis soli. După cât se pare au trimis cu consimţământul madianiţilor (vezi v.4). Balaam. De la un verb care înseamnă a înghiţi, a devora, a nimici cu violenţă. Numele de Beor nu mai apare în altă parte.

Petor. Acum definitiv identificat cu Pitru, la mică distanţă de Eufrat şi la sud de Carchemiş. Această identificare cere ca râul să fie Eufrat (vezi Exod 23,31; Iosua 24,2.3.14). În conformitate cu propria declaraţie a lui Balaam (Numeri 23,7), el era din Aram, sau Mesopotamia superioară (vezi PP 438).

Poporului său. Literal, Amaw (RSV), acum identificat cu regiunea văii Sap?r, dintr-o inscripţie de pe statuia lui Idrimi. Valea aceasta se află între Alep şi Carchemiş. Călătoria de la Pitru (vezi mai sus), o distanţă de vreo 400 de mile, ar cere aproximativ 2 săptămâni (vezi PP 438, 439).

Un popor. O naţiune organizată care jefuise Egiptul cu 400 de ani în urmă şi-l umilise pe Faraon.

În faţa mea. O ameninţare continuă a unităţilor organizate de atac. Este natural că o astfel de situaţie a făcut ca moabiţii să se teamă foarte tare.

6 Vino, te rog, să-mi blestemi pe poporul acesta, căci este mai puternic decât mine; poate că aşa îl voi putea bate şi-l voi izgoni din ţară, căci ştiu că pe cine binecuvântezi tu este binecuvântat şi pe cine blestemi tu este blestemat.”

Să-mi blastămi pe poporul acesta. Balac şi poporul lui credeau în puterea vrăjitorului şi în descântecele lui. Magia, obscurantismul şi posedarea de către diavol sunt însoţitoarele naturale ale idolatriei.

Mai puternic decât mine. Balac a înţeles că avea nevoie mai mult decât de un ajutor omenesc pentru a se lupta cu puterea evidentă a lui Israel.

Este blestemat. Balac plănuise să nimicească pe Israel, dar îi era teamă să încerce în propria putere. El auzise despre eficacitatea puterilor lui Balaam. În vremurile străvechi, binecuvântarea şi blestemul obişnuite, ca la Noe (Geneza 9,25-27), Isaac (Geneza 27,27), Iacov (Geneza 49), Iosua (Iosua 6,26) şi Elisei (2 Regi 2,24). Tot aşa şi Goliat a prefaţat lupta lui cu David prin coborârea blestemului zeului lui asupra tânărului (1 Samuel 17,43). Este o naivitate a căuta să explici toate fenomenele magiei păgâne prin presupunerea că erau o simplă înşelătorie.

7 Bătrânii lui Moab şi bătrânii lui Madian au plecat, având cu ei daruri pentru ghicitor. Au ajuns la Balaam şi i-au spus cuvintele lui Balac.

Daruri pentru ghicitor. Moab şi Madian erau uniţi în acest plan. Darurile pentru ghicire şi mijlocire era considerate un câştig legitim (vezi 1 Samuel 9,7.8; 1 Regi 14,3; 2 Regi 8,8). În vremurile străvechi cu greu se putea apropia cineva de o persoană marcantă fără să aducă un dar cu sine (Geneza 43,11.25.26; Maleahi 1,8).

8 Balaam le-a zis: „Rămâneţi aici peste noapte şi vă voi da răspuns, după cum îmi va spune Domnul.” Şi căpeteniile Moabului au rămas la Balaam.

Vă voi da răspuns. Un profet apostat se joacă cu focul în speranţa unui câştig lumesc. Balaam cunoştea deja pe izraeliţi şi atitudinea lui Dumnezeu faţă de ei (PP 439).

Domnul. Literal Iehova, numele sacru al lui Dumnezeu. Mulţi comentatori sunt puşi în mare încurcătură din cauza folosirii de către Balaam a cuvântului Iehova, deoarece ei îl consideră un ghicitor păgân. În acest caz, adevărul este că Balaam a fost la început un profet adevărat al lui Dumnezeu care şi-a pervertit darurile pentru câştig lumesc (PP 439). Tot aşa şi Melhisedec şi Ietro (PP 136, 247) au fost reprezentanţi ai adevărului Dumnezeu. Laban a fost un om care a îngăduit în casa sa idoli de familie, totuşi în anumite împrejurări Dumnezeu a binevoit să comunice cu el (Geneza 31,19.24.30).

9 Dumnezeu a venit la Balaam şi a zis: „Cine sunt oamenii aceştia pe care-i ai la tine?”

Cine sunt oamenii aceştia? Aceasta nu era o întrebare de informare, pentru că Dumnezeu ştia totul despre ei (vezi Geneza 3,10.11). Era o întrebare disciplinară, menită să-i atragă atenţia lui Balaam asupra pericolelor căii pe care era gata să pornească (vezi 1 Regi 19,9; Isaia 39,3.4).

10 Balaam a răspuns lui Dumnezeu: „Balac, fiul lui Ţipor, împăratul Moabului, i-a trimis să-mi spună:

Balac. Aceasta înseamnă că partenerul mai puternic al coaliţiei era Balac, regele moabiţilor, şi că madianţii erau participanţii mai puţin importanţi.

11 „Iată, un popor a ieşit din Egipt şi acoperă faţa pământului; vino, dar, şi blestemă-l; poate că aşa îl voi putea bate şi-l voi izgoni.”

Verset ce nu a fost comentat.

12 Dumnezeu a zis lui Balaam: „Să nu te duci cu ei; şi nici să nu blestemi poporul acela, căci este binecuvântat.”

Să nu te duci. Balaam îşi cunoştea datoria (vezi comentariul pentru v.8). El era lacom după daruri, dar ştia şi că blestemele lui nu puteau face rău lui Israel. Este binecuvântat. Nici o fiinţă omenească n-ar putea să răstoarne binecuvântarea şi s-o schimbe în blestem.

13 Balaam s-a sculat dimineaţa şi a zis căpeteniilor lui Balac: „Duceţi-vă înapoi în ţara voastră, căci Domnul nu vrea să mă lase să merg cu voi.”

Domnul nu vrea. Balaam foloseşte iarăşi numele lui Iehova, ca în v.8, după folosirea lui ’Elohim în v.9, 10, 12. El a neglijat să-i informeze pe trimişii lui Balac că fiii lui Israel erau binecuvântaţi de Dumnezeu.

14 Şi mai marii Moabului s-au sculat, s-au întors la Balac şi i-au spus: „Balaam n-a vrut să vină cu noi.”

Balaam n-a vrut. Natural că trimişii au răstălmăcit motivele lui Balaam (vezi v.13) şi n-au putut să-i dea Balac un raport adevărat. Nici n-au putut să nu se opună prezentării motivului pentru eşecul misiunii lor la Balaam.

15 Balac a trimis din nou mai multe căpetenii mai cu vază decât cele dinainte.

Mai multe căpetenii. O abordare tipic orientală în astfel de împrejurări. Balac a presupus că Balaam doreşte să i se arate un respect mai mare, care putea fi demonstrat prin trimiterea de oameni de un rang mai înalt şi printr-o apreciere mai mare a serviciilor lor prin oferirea de daruri mai mari.

16 Au ajuns la Balaam şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Balac, fiul lui Ţipor: „Nu mai pune piedici, şi vino la mine;

Nu mai pune piedici. Literal, nu te mai reţine. Forma reflexivă a verbului arată că Balac a pus reţinerea lui Balaam pe seama dorinţei acestuia de a primi recunoaştere şi daruri mai mari.

17 căci îţi voi da multă cinste şi voi face tot ce-mi vei spune; numai vino, te rog, şi blestemă-mi poporul acesta!”

Îţi voi da multă cinste. Literal, cinstindu-te am să te cinstesc peste măsură (vezi Daniel 2,6).

Tot ce-mi vei spune. Nu cu privire la răsplată, ci cu privire la conlucrare întru asigurarea obiectivului lui Balac.

18 Balaam a răspuns şi a zis slujitorilor lui Balac: „Să-mi dea Balac chiar şi casa lui plină de argint şi de aur, şi tot n-aş putea să fac niciun lucru, fie mic, fie mare, împotriva poruncii Domnului Dumnezeului meu.

Casa lui plină. Compară cu experienţa profetului nenumit din 1 Regi 13,8. De argint şi de aur. O reflectare a gândurilor lui Balaam, îndreptate acum spre bogăţia lumească. Avariţia era păcatul lui cel mai mare.

N-aş putea să fac nici un lucru... împotriva poruncii Domnului. Literal, nu sunt în stare să trec de gura lui Iehova, Dumnezeul meu. O astfel de expresie arată o cunoaştere personală a Dumnezeului cerului.

Fie mic, fie mare. Literal, un lucru mic sau mare, ceea ce înseamnă absolut nimic (vezi 1 Samuel 20,2; 22,15; 25,36). Balaam ştia că Dumnezeu îi putea controla acţiunile, chiar dacă nu-i putea controla gândurile.

19 Totuşi, vă rog, rămâneţi aici la noapte, şi voi vedea ce-mi va mai spune Domnul.”

Rămâneţi. El i-a tratat ca pe primii soli. Şi voi vedea. Balaam ştia deja ce avea să spună Domnul (vezi v.12 şi 8). El a încercat să-L trateze pe Dumnezeu ca şi când ar fi fost un om slab, capabil să-şi schimbe hotărârea.

20 Dumnezeu a venit la Balaam în timpul nopţii şi i-a zis: „Fiindcă oamenii aceştia au venit să te cheme, scoală-te şi du-te cu ei; dar să faci numai ce-ţi voi spune.”

Dumnezeu a venit. Solul divin este din nou Însuşi Cel Atotputernic.

Fiindcă oamenii aceştia au venit. Ei l-au chemat a doua zi dimineaţa să audă răspunsul.

Scoală-te şi du-te. Domnul a îngăduit profetului să facă ce el era hotărât să facă. Balaam nu căuta în mod sincer voia lui Dumnezeu, pentru că ştia deja care era (v.12). El era hotărât să rămână pe propria cale şi căuta o permisiune în aparenţă.

Să faci. Balaam ştia din această declaraţie că nu avea să-i fie îngăduit să blesteme pe Israel şi să plece cu trimişii lui. Balac urma să primească daruri bogate şi să meargă cu pretexte false.

21 Balaam s-a sculat dimineaţa, a pus şaua pe măgăriţă şi a plecat cu căpeteniile lui Moab.

A pus şeaua pe măgăriţă. Pe atunci măgarul era în mod obişnuit folosit de către toate păturile sociale, mai ales pentru distanţe scurte. Cămilele erau folosite pentru călătorii mai lungi. Măgăriţele sunt amintite în Judecători 5,10 şi 2 Regi 4,22, dar despre măgari se vorbeşte mult mai des (Exod 4,20; Iosua 15,18; 1 Samuel 25,20; 2 Samuel 16,2; 17,23 etc.). Într-un număr de cazuri, înşeuarea unui măgar este legată de o tragedie (2 Samuel 17,23; 1 Regi 2,40; 13,13).

22 Dumnezeu S-a aprins de mânie pentru că plecase. Şi Îngerul Domnului S-a aşezat în drum, ca să i Se împotrivească. Balaam era călare pe măgăriţa lui, şi cei doi slujitori ai lui erau cu el.

Dumnezeu S-a aprins de mânie. În v.12, Dumnezeu făcuse cunoscut lui Balaam hotărârea Sa. În v.20, Domnul i-a îngăduit să plece. Aceasta nu era decât o simplă directivă tolerată, întemeiată nu pe voia lui Dumnezeu, ci pe voinţa lui Balaam. Dacă profetul ar fi dorit să ţină seama de voia lui Dumnezeu, cuvintele raportate în v.12 ar fi rezolvat chestiunea. Dar când un om este răzvrătit în inima lui, Dumnezeu îi poate îngădui să urmeze dorinţele lui şi să sufere consecinţele (vezi Psalmi 81,11.12; Osea 4,17).

Balaam este un exemplu de profet care şi-a profanat chemarea, încercând să aibă profit de pe urma darului său divin. În consecinţă, citim despre învăţătura lui Balaam (Apocalipsa 2,14), rătăcirea lui Balaam (Iuda 11) şi calea lui Balaam (2 Petru 2,15).

Îngerul Domnului. Adesea aceasta expresie este cu privire la Hristos (Exod 3,2.14; 23,20.23; 32,34; PP 311, 366), deşi nu este întotdeauna sigur că lucrurile stau astfel (vezi Evrei 1,14; PP 67).

Împotrivească. Ebraicul satan, adversar sau vrăjmaş. Având în vedere că Satana este marele vrăjmaş al lui Dumnezeu şi al omului, el a ajuns să fie numit literal potrivnicul, sau Satana (1 Cronici 21,1; Iov 1,6; Zaharia 3,1). Iehova stătea în calea lui Balaam ca un adversar, nu atât pentru că profetul era hotărât să urmeze propria cale spre nimicire, ci mai degrabă pentru că acesta se hotărâse să fie împotrivitorul poporului ales al Său. Cuvântul Satana, o transliterare a termenului ebraic, este privit ca echivalent în semnificaţie şi sens al cuvântului diavol din Noul Testament. El este vrăjmaşul sufletelor oamenilor, cu atenţia îndreptată spre nimicirea lor veşnică.

Cei doi slujitori ai lui erau cu el. Nu se spune nimic despre prezenţa mai marilor lui Balac în preajma lui Balaam. Trimişii aceştia, oameni de rang, cu mari daruri în mâinile lor şi făgăduinţa mai multora (v.15-17) au fost nemulţumiţi că Balaam nu consimţise să-i însoţească imediat. Anticipând un nou refuz, ei au pornit la drum spre casă (PP 441). Balaam încerca să-i ajungă din urmă şi de aceea era deosebit de îngrijorat de orice întârziere. Cei doi slujitori nu intră în scenă nici chiar să dea ajutor stăpânului lor în potolirea măgăriţei.

23 Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum cu sabia scoasă din teacă în mână, s-a abătut din drum şi a luat-o pe câmp. Balaam şi-a bătut măgăriţa ca s-o aducă la drum.

Măgăriţa a văzut. Cei doi slujitori erau, se pare, tot atât de orbi ca stăpânul lor. Domnul a deschis ochii măgăriţei, aşa cum i-a deschis şi gura mai târziu. Cu sabia scoasă. Literal, o armă de atac de la verbul a ataca, a doborî (vezi Iosua 5,13). S-a abătut din drum. Gardurile erau pentru a împrejmui viile, dar nu ogoarele.

24 Îngerul Domnului S-a aşezat într-o cărare dintre vii, şi de fiecare parte a cărării era câte un zid.

Un zid. În călătoria lui prin ţinuturile cultivate, profetul soseşte la un loc închis între două vii, având un zid de fiecare parte cu o cărare între ele.

25 Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului; s-a strâns spre zid şi a strâns piciorul lui Balaam de zid. Balaam a bătut-o din nou.

S-a strâns spre zid. Strângându-şi corpul de zid, măgăriţa reuşeşte să treacă de înger, care din nou, se aşază mai în faţă.

A strâns piciorul lui Balaam. În încercarea de a trece uşor de înger, măgăriţa zgârie puternic piciorul lui Balaam între corpul ei şi zid.

26 Îngerul Domnului a trecut mai departe şi S-a aşezat într-un loc unde nu era chip să te întorci nici la dreapta, nici la stânga.

Nu era chip. Măgăriţa nu se putea duce nici la stânga, nici la dreapta şi nici nu se putea întoarce pentru a bate rapid în retragere.

27 Măgăriţa a văzut pe Îngerul Domnului şi s-a culcat sub Balaam. Balaam s-a aprins de mânie şi a bătut măgăriţa cu un băţ.

S-a culcat. Măgăriţa a înţeles situaţia deznădăjduită. Profetul, orbit de avariţie şi mânie, n-a putut vedea în purtarea ei decât încăpăţânare.

28 Domnul a deschis gura măgăriţei, şi ea a zis lui Balaam: „Ce ţi-am făcut, de mai bătut de trei ori?”

Domnul a deschis gura. Un alt caz raportat în Biblie despre un animal care vorbeşte este numai al şarpelui din Geneza 3.

29 Balaam a răspuns măgăriţei: „Pentru că ţi-ai bătut joc de mine; dacă aş avea o sabie în mână, te-aş ucide pe loc.”

Ţi-ai bătut joc de mine. Literal, te-ai jucat cu mine ca şi cu un copil, adică m-ai tratat capricios şi ai făcut din mine o jucărie. Acelaşi verb este tradus în Judecători 19,25 şi în 1 Samuel 31,4 cu abuz, în Iov 16,15 cu pângărit şi în Psalm 141,4 cu a face fapte rele.

Te-aş ucide. Nesinceritatea profetului este demascată. El se simte în stare să nimicească o naţiune prin descântecele lui, totuşi nu este în stare să ucidă măgăriţa lui. Este dificil de înţeles cum poate un om să fie atât de orb, încât să nu fie surprins că o măgăriţă îi vorbeşte.

30 Măgăriţa a zis lui Balaam: „Nu sunt eu oare măgăriţa ta pe care ai călărit în tot timpul până în ziua de azi? Am eu oare obicei să-ţi fac aşa?” Şi el a răspuns: „Nu.”

Nu sunt eu oare a ta? Literal, de la existenţa ta, adică chiar de cât ai început să călăreşti.

Am eu oare obiceiul să fac aşa? Acesta este felul în care obişnuiesc eu să fac? Comportarea deosebită a măgăriţei ar fi trebuit să fie suficientă ca să-i atragă atenţia lui Balaam că ceva era greşit, pentru că ea nu se comportase niciodată astfel.

31 Domnul a deschis ochii lui Balaam, şi Balaam a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum, cu sabia scoasă în mână. Şi s-a plecat şi s-a aruncat cu faţa la pământ.

Ochii lui Balaam. Compară cu experienţa slujitorului lui Elisei (2 Regi 6,17). A văzut pe înger. Balaam nu avea vedere spirituală. Cei doi slujitori ai lui, după câte se pare, nu vedeau nimic. Compară cu experienţa însoţitorilor lui Pavel (Fapte 9,7). S-a aruncat cu faţa la pământ. Nu din pocăinţă adevărată pentru planurile lui rele, ci din teamă infamă.

32 Îngerul Domnului i-a zis: „Pentru ce ţi-ai bătut măgăriţa de trei ori? Iată, Eu am ieşit ca să-ţi stau împotrivă, căci drumul pe care mergi este un drum care duce la pierzare, înaintea Mea.

La pierzare. Literal, nesăbuit. Ideea este că Balaam întreprindea o călătorie pe temeiul încăpăţânării lui, şi nu în armonie cu voia lui Dumnezeu.

33 Măgăriţa M-a văzut şi s-a abătut de trei ori dinaintea Mea; dacă nu s-ar fi abătut dinaintea Mea, pe tine te-aş fi omorât, iar pe ea aş fi lăsat-o vie.”

Te-aş fi omorât. Profetul datora viaţa lui măgăriţei pe care o bătuse în mod sălbatic. Spiritul care-l stăpânea pe Balaam se dădea pe faţă deplin în purtarea sa.

Pe ea aş fi lăsat-o vie. Dumnezeu ar fi păstrat măgăriţa chiar dacă l-ar fi omorât pe Balaam. Ascultarea este o virtute în ochii lui Dumnezeu. Compară cu experienţa măgarului unui alt profet neascultător (1 Regi 13,24).

34 Balaam a zis Îngerului Domnului: „Am păcătuit, căci nu ştiam că Te-ai aşezat înaintea mea în drum; şi acum, dacă nu găseşti că e bine ce fac eu, mă voi întoarce.”

Am păcătuit. Poate că avea în minte pedepsirea inutilă a măgăriţei, cât şi urmărirea hotărâtă a darurilor lui Balac. Dacă nu găseşti că e bine. El ştia că numai din cauza încăpăţânării sale i-a fost permis să

plece.

35 Îngerul Domnului a zis lui Balaam: „Du-te cu oamenii aceştia; dar să spui numai cuvintele pe care ţi le voi spune Eu.” Şi Balaam a plecat înainte cu căpeteniile lui Balac.

Du-te cu oamenii aceştia. Compară cu v.20, unde fusese dată aceeaşi îngăduinţă şi unde Dumnezeu este iarăşi identificat cu vorbitorul.

36 Balac a auzit că vine Balaam şi i-a ieşit înainte până la cetatea Moabului, care este la hotarul Arnonului, la hotarul cel mai depărtat.

I-a ieşit înainte. Balac i-a ieşit înainte cu o mare suită de căpetenii şi demnitari pentru a-l onora pe profetul care, spera el, va elibera ţara de teama invaziei. Cetatea Moabului. Compară cu cap. 21,15. Cetatea indicată aici ar putea fi Ar. La hotarul. Sihon, regele amoriţilor, cucerise ţara moabiţilor până la Arnon. Balac s-a dus chiar până la graniţa ţinutului său spre a întâmpina pe profet.

37 Balac a zis lui Balaam: „N-am trimis eu oare la tine să te cheme? Pentru ce n-ai venit la mine? Cum, nu pot eu oare să-ţi dau cinste?”

N-am trimis. Un compliment pentru Balaam, în sensul că Balac n-a căutat să ascundă sau să minimalizeze neliniştea sa.

Să-ţi dau cinste. Vezi v.17, cap. 24,11.

38 Balaam a răspuns lui Balac: „Iată că am venit la tine; acum, îmi va fi oare îngăduit să spun ceva? Voi spune cuvintele pe care mi le va pune Dumnezeu în gură.”

Le va pune Dumnezeu în gură. Balaam îi sugerează lui Balac că este sub restricţie, oricât ar putea să regrete acest lucru (vezi Numeri 23,5; 12,16; 1 Regi 22,14).

39 Balaam a mers cu Balac şi au ajuns la Chiriat-Huţot.

Chiriat-Huţoţ. Literal, cetatea străzilor. Locul este necunoscut. Unii comentatori îl identifică cu Chiriat-aim (cap. 32,37).

40 Balac a jertfit boi şi oi şi a trimis din ei lui Balaam şi căpeteniilor care erau cu el.

Balac a jertfit. După toate probabilităţile, o sărbătoare ceremonială pentru a-l onora pe Balaam şi pentru a face un început favorabil al operaţiunilor. Balac şi-a dovedit astfel bucuria că profetul sosise cu bine (compară cu 1 Samuel 9,23.24).

41 Dimineaţa, Balac a luat pe Balaam şi l-a suit pe Bamot-Baal, de unde Balaam putea să vadă o parte din popor.

Bamot-Baal. Literal, Bamot-Baal, probabil identic cu Bamot din cap. 21,19. Numele arată că acesta era un sanctuar păgân. Este posibil că Balac avea ideea că blestemul lui Balaam avea să fie mai eficient, dacă îi vedea pe izraeliţi în timp ce îi blestema.

O parte. Se poate ca Balaam să fi fost în măsură să vadă întreaga tabără, sau poate că numai partea cea mai apropiată de muntele pe care stătea el. Nu este clar care parte se are în vedere.

Comentariile lui Ellen G. White

1-41 PP 438-444

1-4 PP 438

5,6 PP 439

7 PP 438

8 PP 439

11-19 3T 73

12,13 PP 439

14-20 PP 440

20-25 PP 441

26-29 PP 442

31 SC 26

31-33 PP 442

34 5T 637

34-38 PP 443

41 PP 444