1 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

Verset ce nu a fost comentat.

2 „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: „Când un bărbat sau o femeie se va despărţi de ceilalţi, făcând o juruinţă de nazireat, ca să se închine Domnului,

Bărbat sau femeie. Avem puţine rapoarte despre femei naziree. Ar fi fost de aşteptat să se conformeze aceloraşi condiţii ca acelea prescrise pentru bărbaţi. Dacă femeia era supusă faţă de un tată sau soţ şi unul şi altul aveau autoritatea să anuleze juruinţa ei (capitolul 30,3-5). Faptul că mama lui Samson nu trebuia să bea vin înseamnă că ea poate să fi făcut o juruinţă temporară de nazireu (Judecători 13,4.5). În legătură cu acest prim înţeles al cuvântului nazireu, trebuie să fie spus că ortografia dată aici este folosită din două motive: aceasta este o mai bună transliterare a cuvântului şi protejează împotriva unei greşite înţelegeri populare a termenului, care desemna un locuitor al Nazaretului. Totuşi, în citatele din Scriptură este folosită ortografia dată aici.

Făcând o juruinţă. Compară cu Numeri 15,3.8; Leviticul 22,21; 27,2.

Nazireu. Rădăcina ebraică înseamnă a separa, a consacra, a dedica în sens religios sau ceremonial. Substantivul nazir înseamnă consacrare, coroană (ca un semn al consacrării), şi se referă de asemenea la persoana consacrată.

Expresia întreagă nazireu lui Dumnezeu (Judecători 13,5.7), înseamnă cineva pe deplin închinat lui Dumnezeu.

3 să se ferească de vin şi de băutură îmbătătoare; să nu bea nici oţet făcut din vin, nici oţet făcut din vreo băutură îmbătătoare; să nu bea nicio băutură stoarsă din struguri şi să nu mănânce struguri proaspeţi, nici uscaţi.

Vin. De la un cuvânt folosit pentru vinul de struguri, o băutură obişnuită (Gen. 14:18; 27:25; Jud. 19:19; 2 Sam. 16:2; Amos 5:11; 9:14; etc. )

Băutură îmbătătoare. În general, băuturi îmbătătoare, folosirea de băuturi făcute din alte materiale decât struguri. Rădăcina ebraică înseamnă a ajunge beat şi este folosită în mod metaforic despre nimicire (Isaia 49,26). Vinul şi băuturile tari erau interzise preoţilor în slujbă (Levitic 10,9) şi nazireilor (vezi Judecători 13,4.7.14). Ele erau interzise mai ales prinţilor şi altora care erau în poziţii de răspundere (Proverbe 31,4) şi toţi ceilalţi au fost avertizaţi cu privire la folosirea lor (Proverbe 20,1; 23,29-33; Habacuc 2,15).

Oţet. Un produs acru fabricat din vin de grad inferior cu conţinut acid. Acesta era diluat cu apă de populaţie şi folosit ca băutură ieftină.

Băutură de struguri. Suc de struguri (RSV). Aceasta se poate referi la orice băutură făcută din struguri proaspeţi.

4 În tot timpul nazireatului lui, să nu mănânce nimic care vine din viţă, de la sâmburi până la pieliţa strugurelui.

Sâmburi. Cuvintele sâmburi şi pieliţă nu se mai află în altă parte a Vechiului Testament, iar înţelesul lor este nesigur. Traducerea RSV le redă prin seminţe şi piele.

5 În tot timpul nazireatului, briciul să nu treacă pe capul lui; până la împlinirea zilelor pentru care s-a închinat Domnului, va fi sfânt; să-şi lase părul să crească în voie.

Briciul. Cel mai bine cunoscut exemplu de păr neatins este acela al lui Samson (Judecători 13,5 şi compară cu Numeri 8,7). Această poruncă se află în toate referirile cu privire la nazirei,

pentru că buclele de păr lung erau un semn exterior al consacrări faţă de Dumnezeu (vezi Levitic 21,5; Judecători 13,5; 16,17; 1 Samuel 1,11). Până la împlinirea zilelor. Vezi Faptele Apostolilor 21,14.16. Să-şi lase părul. Buclele părului aveau să arate clar pe nazireul consacrat (vezi Judecători 16,17).

6 În tot timpul cât s-a făgăduit Domnului prin jurământ, să nu se apropie de un mort;

De un mort. Nazireului îi era interzis să se atingă de un mort, să fie într-o casă cu un om mort, sau să însoţească vreun cadavru la groapă (capitolul 19,11-16). Tot aşa, marelui preot îi era interzis să vină în contact cu un mort (Levitic 21,11). Expresia literală de aici este sufletul mortului (vezi comentariul pentru Numeri 5,2 şi Geneza 35,18). Întocmai ca pe celelalte porunci, Samson n-a păzit-o nici pe aceasta (Judecători 14,19; 15,16).

7 să nu se pângărească nici la moartea tatălui său, nici a mamei sale, nici a fratelui său, nici a surorii sale, căci poartă pe cap închinarea Dumnezeului lui.

Tatălui său. Aceeaşi poruncă se aplică şi marelui preot (Levitic 21,11), deşi nu şi preoţilor care îl ajutau (Levitic 21,1.2).

Închinarea. Aceasta se referă la buclele lui neatinse ca o coroană regală. Acelaşi cuvânt este tradus cunună în Exod 29,6; 39,30; Levitic 8,9; 21,12; 2 Samuel 1,10; 2 Regi 11,12; 2 Cronici 23,11; Psalmi 89,39; 132,18; Proverbe 27,24; Zaharia 9,16.

8 În tot timpul nazireatului să fie închinat Domnului.

Verset ce nu a fost comentat.

9 Dacă moare cineva de moarte năprasnică lângă el, şi capul lui închinat se face astfel necurat, să-şi radă capul în ziua curăţării, şi anume, să şi-l radă a şaptea zi.

Necurat. Pângărirea a fost pricinuită de un mort şi de aceea n-a fost intenţionată de nazireu. Chiar şi păcatul neintenţionat sau ascuns era privit ca serios (Psalmi 19,12; 90,8).

Să-şi radă. Deoarece părul se pângărise era necesar a se debarasa de el. Cum trebuia să se facă acest lucru nu este amintit. Practica veche la alte popoare era să se îngroape obiectele pângărite.

Curăţirii. Aceasta cuprinde stropirea cu apă care conţine cenuşa vacii roşi (Numeri 19).

10 În ziua a opta, să aducă preotului două turturele sau doi pui de porumbel, la uşa Cortului întâlnirii.

Două turturele. Adică, turturele, sau doi pui de porumbel. Cei care erau mânjiţi de necurăţie, aduceau aceleaşi jertfe ieftine ca înlocuitoare pentru altele mai scumpe (Levitic 5,7; 12,8; 15,14.29). Pentru cineva care nu era nazireu şi era întinat de contactul cu un mort nu se cerea să aducă o jertfă (Numeri 19,19).

11 Preotul să jertfească pe unul ca jertfă de ispăşire, iar pe celălalt ca ardere de tot şi să facă pentru el ispăşirea păcatului lui, făcut cu prilejul mortului. Nazireul să-şi sfinţească apoi capul chiar în ziua aceea.

Jertfa de ispăşire. Scopul acestei jertfe era îndepărtarea întinării. Ea era adusă la consacrarea preoţilor (Exod 29,1.14; Levitic 8,2,14), a leviţilor (Numeri 8,8.12) şi pentru pângărirea ceremonială de aici (Levitic 12,6.8; 14,19; 15,15) şi pentru consacrarea de obiecte (Exod 29,36; Levitic 8,14).

Arderea de tot. Prin această jertfă consacrarea este declarată din nou. Păcatului lui. Adică, el a contractat o necurăţie legală şi prin aceasta păcătuit contra lui Dumnezeu prin aceea că n-a fost destul de precaut ca să nu vină în contact cu un cadavru.

Compară accentuarea lui Hristos cu privire la importanţa curăţirii inimii (Marcu 7,18- 23).

Să-şi sfinţească capul. El recapitulează statutul legal al nazireului, cu juruinţele lui repetate, după ce şi-a tuns capul şi şi-a reconsacrat părul.

12 Să închine din nou Domnului zilele nazireatului lui dinainte şi să aducă un miel de un an ca jertfă pentru vină; zilele dinainte nu vor fi socotite, pentru că nazireatul lui a fost pângărit.

Să se închine. Recăpătându-şi curăţenia, lui i se cerea să înceapă din nou întreaga perioadă a juruinţei lui de nazireu.

Un miel. În textul ebraic se spune: El să aducă un miel de parte bărbătească de un an pentru jertfa pentru vină. Cuvântul tradus jertfă pentru vină presupune întotdeauna vinovăţie. A aduce această jertfă era o recunoaştere a vinei (Levitic 5,15).

Nu vor fi socotite. Zilele avute înainte ca ţinere a juruinţei lui de nazireu erau anulate prin pângărire.

13 Iată legea nazireului: În ziua când se va împlini vremea nazireatului lui, să fie adus la uşa Cortului întâlnirii.

Vremea nazireatului. Aceasta putea fi de diferite perioade. Totuşi, exemplele pe care le avem în Biblie sunt în fiecare caz pe toată viaţa: Samson (Judecători 13,5), Samuel (1 Samuel 1,11), Ioan Botezătorul (Luca 1,15).

14 Ca dar, să aducă Domnului: un miel de un an fără cusur, pentru arderea de tot, o oaie de un an şi fără cusur, pentru jertfa de ispăşire, şi un berbec fără cusur, pentru jertfa de mulţumire;

Dar… Domnului. La completarea perioadei de juruinţă, el avea să se întoarcă la felul lui de viaţă obişnuită şi de aceea era nevoie de o jertfă de ispăşire. Jertfa de ispăşire se aducea în mod normal înaintea jertfei pentru arderea de tot. Jertfa de ispăşire era pentru vreo omisiune de care ar fi putut să se facă vinovat în timpul zilelor juruinţei lui.

Jertfa de mulţumire. Cuvântul ebraic de aici este de origine nesigură şi poate fi pus în legătură cu cuvântul pace, sau cu un alt înţeles a restitui. Aceasta este o jertfă pentru ocazii fericite, o jertfă de mulţumire, cu închinătorul care mănâncă o parte din jertfă.

15 un coş cu azime, turte făcute din floarea făinii, frământată cu untdelemn şi plăcinte fără aluat, stropite cu untdelemn, împreună cu darul de mâncare şi jertfa de băutură obişnuite.

Darul de mâncare. Adică, jertfa de cereale din floarea făinii şi de băutură, aşa cum se foloseau la jertfele arderii de tot şi jertfa de mulţumire din versetul 14, jertfa de ispăşire nu cerea nici jertfa de mâncare şi nici cea de băutură.

16 Preotul să aducă aceste lucruri înaintea Domnului şi să aducă jertfa lui de ispăşire şi arderea de tot;

Să aducă. Preotul să aducă jertfele la altar.

17 să pregătească berbecul ca jertfă de mulţumire Domnului, împreună cu coşul cu azime, şi să pregătească şi darul lui de mâncare şi jertfa lui de băutură.

Verset ce nu a fost comentat.

18 Nazireul să-şi radă, la uşa Cortului întâlnirii, capul închinat Domnului; să ia părul capului său închinat Domnului şi să-l pună pe focul care este sub jertfa de mulţumire.

La uşă. Tunderea era făcută o dată cu aducerea jertfei pentru pace (compară cu Levitic 3,2), iar părul era aruncat în focul jertfei de pe altar, care era înaintea uşii Cortului Întâlnirii (Exod 40,6).

Părul fusese consacrat lui Iehova, de aceea el era nimicit pentru a elimina orice pericol de pângărire.

19 Preotul să ia spata dreaptă fiartă a berbecului, o turtă nedospită din coş şi o plăcintă nedospită; şi să le pună în mâinile nazireului, după ce acesta şi-a ras capul închinat Domnului.

Spata dreaptă fiartă. Spata era fiartă. În mâinile. Textul ebraic spune: pe palmele întoarse în sus ale nazireului (vezi Exod 29,24; Levitic 8,27).

20 Preotul să le legene într-o parte şi într-alta înaintea Domnului: acesta este un lucru sfânt, care este al preotului, împreună cu pieptul legănat şi spata adusă jertfă prin ridicare. Apoi, nazireul va putea să bea vin.

Să le legene. Preotul legăna şi primea pentru el o porţie mai mare din jertfa nazireului decât din oricare altă jertfă, pentru că spata fiartă era în plus faţă de spata dreaptă (sau coapsa dreaptă) care îi era deja atribuită (vezi Levitic 7,30-33).

Lucrul sfânt… al preotului. Aceasta se referă la spata fiartă, porţia amintită în versetul 19. Se presupune că nazireul mânca din jertfa de mâncare, după ce preotul îl dezlega de juruinţa făcută.

Va putea să bea vin. Probabil îngăduit, referindu-se la viitor, omul era acum liber să trăiască aşa cum trăiau şi ceilalţi oameni. Cuvântul pentru vin este acelaşi ca în versetul 3.

21 Aceasta este legea pentru cel ce a făcut juruinţa de nazireat: acesta este darul lui, care trebuie adus Domnului pentru nazireatul lui, afară de ce-i vor îngădui mijloacele lui. Să împlinească tot ce este poruncit pentru juruinţa pe care a făcut-o, după legea nazireatului.”

Afară de. Nu era nici o lege care să-i interzică nazireului să aducă arderi de tot şi jertfe de mulţumire în plus, dacă îi permiteau mijloacele lui, dar nu se admitea decât o singură jertfă de ispăşire.

22 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

Verset ce nu a fost comentat.

23 „Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui şi spune-le: „Aşa să binecuvântaţi pe copiii lui Israel şi să le ziceţi:

Să le ziceţi. Aceasta sugerează că binecuvântarea era pronunţată în prezenţa întregii adunări (vezi Levitic 9,22; Deutronom 21,5).

24 „Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească!

Să te binecuvânteze şi să te păzească. O binecuvântare dublă pentru viaţă şi fericire, şi ocrotire faţă de pierdere şi păcat.

25 Domnul să facă să lumineze faţa Lui peste tine şi să Se îndure de tine!

Să lumineze faţa. Cuvântul înseamnă a lumina, a învălui în mărire (vezi 1 Samuel 14,29; Ezra 9,8; Proverbe 4,18; Isaia 60,19). Să se îndure. Aceasta sugerează orice fel de îndurare şi considerare afectuoasă. Nici un atribut divin nu este mai preţios pentru omul păcătos decât harul lui Dumnezeu.

26 Domnul să-Şi înalţe faţa peste tine şi să-ţi dea pacea!

Să-şi înalţe faţa. Compară cu Psalmi 4,6. Dacă faţa lui Iehova este ascunsă asupra omului, se abate disperarea (Deutronom 31,17.18; Iov 13,24). Dacă faţa Lui este întoarsă împotriva omului, îl ajung moartea şi nimicirea (Levitic 17,10; Psalmi 30,7; 34,16; 44,24. 25; 104,29).

Pace. Compară cu Isaia 26,3. Cuvântul ebraic înseamnă concordanţă, desăvârşire şi perfecţiune.

27 Astfel să pună Numele Meu peste copiii lui Israel, şi Eu îi voi binecuvânta.”

Să pună numele Meu. Numele lui Dumnezeu a fost descoperit de El personal (Exod 3,13-15; 6,3) şi este de o sfinţenie nespusă (Exod 20,7; 33,19; 34,6.7).

Cuvântul ebraic nume are mai multe sensuri care sunt extrem de folositoare: vezi pentru nume sau memorial (Isaia 55,13). Alte texte arată legătura dintre numele lui Dumnezeu şi locaşul Lui de închinare (Exod 20,24; Ieremia 7,10); de asemenea, caracterul Lui revelat (Amos 9,6). Învăţătura fundamentală a expresiei să pună Numele Meu peste copiii lui Israel este că ei sunt proprietatea lui Dumnezeu, deosebiţi pentru El, (vezi cele notate despre Exod 19,5) şi asociaţi cu El (vezi Deutronom 28,10; Ieremia 14,9).

Comentariile lui Ellen G. White

2 AA 406

22-27 GT 350

23-27 MH 285

27 MH 404