1 Israel locuia în Sitim; şi poporul a început să se dea la curvie cu fetele lui Moab.

În Sitim. Literal, salcâmi. Deoarece aici cuvântul este la plural şi în ebraică are articolul hotărât cu prepoziţia în sau printre, expresia poate fi tradusă printre salcâmi. Acesta este locul de unde Iosua a trimis mai târziu bărbaţi să iscodească ţara Canaanului în apropiere de Ierihon (Iosua 2,1; 3,1). Forma completă a numelui este Abel-Sitim (Numeri 33,49). Aşezarea lui, deşi parţial necunoscută, este în câmpiile Moabului.

Curvie. Desfrânarea literală a fost urmată de contrapartea ei spirituală, închinarea la idoli. Dacă n-ar fi fost făcut primul pas, probabil că al doilea n-ar fi urmat.

2 Ele au poftit poporul la jertfele dumnezeilor lor; şi poporul a mâncat şi s-a închinat până la pământ înaintea dumnezeilor lor.

Au poftit poporul. Adică femeile moabite i-au invitat pe izraeliţi. Participarea la sărbătorile ceremoniale în onoarea zeilor păgâni era urmarea firească a desfrânării literale (vezi Deutronom 12,5.7.17.18; Judecători 9,27).

Poporul a mâncat. Adică din mâncarea sărbătorească ceremonială în onoarea zeilor (vezi Psalmi 106,28).

S-au închinat. Femeile moabite şi izraeliţii pe care i-au invitat. Mâncând astfel din mâncarea ceremonială şi închinându-se zeului păgân, ei s-au autointitulat adepţii lui (vezi Exod 34,15).

3 Israel s-a alipit de Baal-Peor, şi Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel.

Verset ce nu a fost comentat.

4 Domnul a zis lui Moise: „Strânge pe toate căpeteniile poporului şi spânzură pe cei vinovaţi înaintea Domnului în faţa soarelui, pentru ca să se întoarcă de la Israel mânia aprinsă a Domnului.”

Spânzură. În cazul în care căpeteniile seminţiilor erau vinovate, ele trebuiau să fie executate. Poziţia lor în popor şi participarea lor la idolatrie îi făceau răspunzători pe ei în primul rând. Este greu de spus din textul ebraic cum a fost aplicată pedeapsa. Acelaşi verb este folosit în Geneza 32,25 despre scrântirea coapsei lui Iacov, cu excepţia că aici este folosită forma cauzativă a versului. El mai apare şi în 2 Samuel 21,6 pentru executarea celor şapte fii ai lui Saul. Mulţi comentatori consideră că forma de pedeapsă la care se referă aici a fost spânzurarea sau tragerea în ţeapă.

Înaintea Domnului. Probabil că în faţa Cortului Întâlnirii Domnului, a cărui închinare o lepădaseră. Pentru un păcat ca al lor nu exista nici o jertfă pentru iertare (Evrei 6,4-6; 10,26); de aceea a fost vărsat propriul lor sânge pentru a plăti pedeapsa pentru fărădelegea lor.

În faţa soarelui. Literal, în văzul soarelui, adică în mod public, ca o avertizare pentru tabăra întreagă (vezi 2 Samuel 12,12; Ieremia 8,2).

Să se întoarcă. Printr-o măsură atât de drastică (vezi v.5), judecătorii aveau să dovedească zelul lor pentru Dumnezeu şi închinarea adevărată.

5 Moise a zis judecătorilor lui Israel: „Fiecare din voi să ucidă pe aceia dintre ai lui care s-au alipit de Baal-Peor.”

Judecătorii lui Israel. Probabil cei 70 de bătrâni (Numeri 11,25; compară cu Exod 18,12). Nu există un raport despre executarea poruncii de a-i ucide pe cei care au luat parte la serbarea idolatră.

Fiecare din voi. Fiecare şef sau bătrân avea să aducă la îndeplinire sentinţa asupra celor de sub autoritatea lui şi pentru care răspundea (vezi Exod 18,25.26; 32,27).
6 Şi iată că un bărbat dintre copiii lui Israel a venit şi a adus la fraţii lui pe o madianită, sub ochii lui Moise şi sub ochii întregii adunări a copiilor lui Israel, pe când plângeau la uşa Cortului întâlnirii.

o Madianită, sub ochii lui Moise şi sub ochii întregii adunări a copiilor lui Israel, pe când plângeau la uşa cortului întâlnirii.

O madianită. După cât se pare Moab şi Madian colaborau în complotul de a nimici pe Israel. Femeia aceasta a fost adusă pentru scopuri imorale (vezi cap. 31,16).

Sub ochii lui Moise. Cu dispreţ premeditat pentru autoritatea lui Moise.

7 La vederea acestui lucru, Fineas, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, s-a sculat din mijlocul adunării şi a luat o suliţă în mână.

Fineas. Vezi Exod 6,25. După cât se pare, el era singurul fiu al lui Eleazar şi avea să-l urmeze

pe tatăl său în slujba de mare preot (1 Cronici 9,20).

S-a sculat. Vezi Psalm 106,30.

A luat o suliţă. Acest cuvânt este tradus mereu suliţă sau suliţe în altă parte a Vechiului

Testament, cu excepţia situaţiei când este tradus lance (1 Regi 18,28) şi a celei când este tradus scut (1 Cronici 12,8).

8 S-a luat după omul acela din Israel până în cortul lui, i-a străpuns prin pântece pe amândoi: atât pe bărbatul acela din Israel cât şi pe femeia aceea. Şi a încetat astfel urgia care izbucnise printre copiii lui Israel.

Cort. Cuvântul tradus aici cort nu este folosit în altă parte a Vechiului Testament şi de aceea înţelesul lui este oarecum nesigur. El se poate referi la partea interioară a cortului principal, unde urmau să se retragă femeile familiei. Alţii sugerează că el se poate referi la corturi speciale ridicate de izraeliţi când se uneau cu moabitele şi madianitele în închinarea idolatră la Baal.

Şi a încetat astfel urgia. Indignarea lui Fineas, tradusă în faptă, a plăcut Domnului (v.11) şi plaga a încetat. Indignarea zeloasă a lui Fineas a devenit un exemplu pentru generaţiile de mai târziu (1 Macabei 2,26; 4 Macabei 18,12).

9 Douăzeci şi patru de mii au murit loviţi de urgia aceea.

Douăzeci şi patru de mii. Compară cu cei 23000 din 1 Corinteni 10,8. Diferenţa poate fi explicată prin cuvintele într-o singură zi au căzut. Sau poate că o mie au fost omorâţi de judecători în altă zi şi astfel numărul nu este inclus în cifra rotundă pomenită de Pavel cu privire la cei căzuţi într-o singură zi.

10 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

Domnul a vorbit. După un eveniment atât de deplorabil, probabil că Moise s-a dus în sanctuar pentru comuniunea cu Dumnezeu.

11 „Fineas, fiul lui Eleazar, fiul preotului Aaron, a abătut mânia Mea de la copiii lui Israel prin râvna pe care a avut-o pentru Mine în mijlocul lor; şi n-am nimicit, în mânia Mea, pe copiii lui Israel.

A abătut mânia Mea. Compară cu Psalm 106,23; Ieremia 18,20.

Râvna... pentru Mine. Literal, el a fost gelos de gelozia Mea. Zelul lui a culminat în faptă pentru a restabili onoarea numelui lui Dumnezeu şi a poporului. În zelul lui pentru numele lui Dumnezeu, el a fost un simbol potrivit al lui Hristos (Psalmi 69,9; Ioan 2,17).

N-am nimicit. Adică prin plaga care se întindea atunci prin tabără (vezi 1 Regi 18,19; 19,10; 2 Regi 10,16).

12 De aceea să spui că închei cu el un legământ de pace.

Legământ de pace. Literal, legământul meu, pace (Isaia 54,10; Ezechiel 34,25; 37,26; Maleahi 2,5). Fără îndoială că această făgăduinţă de pace a inclus ocrotire divină pentru Fineas faţă de mânia răzbunătoare a rudelor lui Zimri (vezi v.14). Pacea vine dintr-o bună relaţie cu Dumnezeu.

13 Acesta va fi pentru el şi pentru sămânţa lui după el legământul unei preoţii veşnice, pentru că a fost plin de râvnă pentru Dumnezeul lui şi a făcut ispăşire pentru copiii lui Israel.”

Unei preoţii veşnice. Primitorii iniţiali ai legământului lui Dumnezeu au fost bărbaţii lui Levi (Ieremia 33,21; Maleahi 2,4.8), datorându-se poate zelului lor cu o ocazie anterioară (Exod 32,25-29). Pe cruce, Hristos a făcut să fie sigure toate binecuvântările legământului de pace faţă de sămânţa Sa spirituală (Psalmi 89,28.29). La timpul cuvenit, Fineas a urmat lui Eleazar ca mare preot (Judecători 20,28). Se presupune că din cauza unui păcat deosebit, care nu este amintit în raportul divin, a existat o întrerupere vremelnică în succesiune pe timpul lui Eli. Succesiunea a fost restaurată prin Ţadoc, un descendent al lui Fineas, de către Solomon şi a continuat în acea familie până în perioada greacă.

A făcut ispăşire. Compară cu cap. 16,47.

14 Bărbatul acela din Israel care a fost ucis împreună cu madianita, se numea Zimri, fiul lui Salu; el era căpetenia unei case părinteşti a simeoniţilor.

Zimri. Acest păcătos sfidător a fost o căpetenie a seminţiei lui Simeon. Pentru alte locuri unde se află numele, vezi 1 Regi 16,9; 1 Cronici 8,36. Zimri este derivat din cuvântul folosit pentru capră neagră (Deutronom 14,5).

15 Femeia care a fost ucisă se numea Cozbi, fata lui Ţur, căpetenia seminţiilor ieşite dintr-o casă părintească din Madian.

Fata lui Ţur. Compară cu cap. 31,8, unde Ţur este numit ca unul din cei cinci regi madianiţi omorât de izraeliţi. Atât Zimri cât şi Cozbi au fost din familii însemnate, dar acest lucru nu l-a făcut pe Fineas să şovăie iar zelul lui pentru Dumnezeu l-a făcut să piardă din vedere pericolul personal care ar fi putut să urmeze.

16 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

Domnul a vorbit. Nu ne este spus cât timp a trecut până când a dat Dumnezeu porunca.

17 „Priviţi pe madianiţi ca vrăjmaşi şi ucideţi-i;

Madianiţii. Madianiţii colaboraseră cu moabiţii în campania răului împotriva lui Israel. Ca descendenţi ai lui Avraam, ei ar fi trebuit să dovedească o atitudine deosebită faţă de poporul lui Dumnezeu. Moabiţii n-au scăpat cu totul de pedeapsa cuvenită, ci probabil datorită făgăduinţei făcute de Lot (Deutronom 2,9), pe moment au fost trecuţi cu vederea. În cele din urmă, moabiţii au fost împiedicaţi să intre în adunarea lui Iehova chiar până la a zecea generaţie (Deutronom 23,3.4).

18 căci şi ei vi s-au arătat vrăjmaşi, amăgindu-vă prin vicleşugurile lor, în fapta lui Peor şi în fapta Cozbiei, fata unei căpetenii a lui Madian, sora lor, ucisă în ziua urgiei care a avut loc cu prilejul faptei lui Peor.”

Amăgindu-vă. Prin femeile lor, la sugestia rea a lui Balaam (cap. 31,16). În fapta lui Peor. Prin închinarea la Baal-Peor la care au fost ademeniţi de invitaţiile femeilor la sărbătorile ceremoniale şi ritualurile desfrânate care au urmat.

Comentariile lui Ellen G. White

1-18 PP 453-461

1-3 PP 454, 648

1-5 AH 326

8,11-13.15 PP 455