1 Toată adunarea a ridicat glasul şi a început să ţipe. Şi poporul a plâns în noaptea aceea.

Poporul a plâns. Deoarece iscoadele au repetat îndoielile în faţa căpeteniilor seminţiei lor, raportul cel rău s-a răspândit în toată tabăra.

2 Toţi copiii lui Israel au cârtit împotriva lui Moise şi Aaron, şi toată adunarea le-a zis: „De ce n-om fi murit noi în ţara Egiptului sau de ce n-om fi murit în pustiul acesta?

Au cârtit. Oricine îşi poate închipui gravele învinuiri care aveau să se ridice împotriva lui Moise şi Aaron şi agitaţia de a alege alţi conducători care urmau să-i conducă înapoi în Egipt (v.4).

3 Pentru ce ne duce Domnul în ţara aceasta, în care vom cădea ucişi de sabie, iar nevestele noastre şi copilaşii noştri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?”

Verset ce nu a fost comentat.

4 Şi au zis unul altuia: „Să ne alegem o căpetenie şi să ne întoarcem în Egipt.”

Căpetenie. Ei au mers atât de departe încât să numească o căpetenie care să-l înlocuiască pe Moise (Neemia 9,17).

5 Moise şi Aaron au căzut cu faţa la pământ, în faţa întregii adunări a copiilor lui Israel care era strânsă laolaltă.

Au căzut cu faţa la pământ. Moise şi Aaron au căzut cu faţa la pământ în disperare înaintea întregii adunări, totuşi cu gândurile îndreptate către Dumnezeu.

6 Şi, dintre cei ce iscodiseră ţara, Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, şi-au rupt hainele,

Şi-au rupt hainele. Ruperea hainelor era o veche metodă de a arăta o durere mare (Geneza 37,29.34; Iov 1,20; compară cu Ioel 2,13).

7 şi au vorbit astfel întregii adunări a copiilor lui Israel: „Ţara pe care am străbătut-o noi ca s-o iscodim este o ţară foarte bună, minunată.

Verset ce nu a fost comentat.

8 Dacă Domnul va fi binevoitor cu noi, ne va duce în ţara aceasta şi ne-o va da: este o ţară în care curge lapte şi miere.

Binevoitor cu noi. O expresie a graţiei lui Dumnezeu, aflată în 2 Samuel 22,20 despre David, în 1 Regi despre Solomon şi în Isaia 62,4 despre biserică.

9 Numai nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului şi nu vă temeţi de oamenii din ţara aceea, căci îi vom mânca. Ei nu mai au niciun sprijin: Domnul este cu noi, nu vă temeţi de ei!”

Îi vom mânca. Adică vor fi uşor de cucerit (vezi Numeri 13,32; 24,8; Deutronom 7,26; Psalmi 14,4; Ieremia 10,25). Expresia aceasta a demonstrat o mare credinţă în puterea şi bunăvoinţa lui Dumnezeu de a îndeplini făgăduinţele Sale.

Sprijin. Literal, umbra lor. Probabil că Iosua şi Caleb s-au gândit la norul lui Dumnezeu de deasupra taberei lui Israel pentru călăuzirea şi ocrotirea lor, sugerând prin aceasta neputinţa zeilor păgânilor de a oferi ocrotire.

10 Toată adunarea vorbea să-i ucidă cu pietre, când slava Domnului s-a arătat peste Cortul întâlnirii, înaintea tuturor copiilor lui Israel.

Slava Domnului. Slava care a apărut la muntele Sinai (Exod 24,16.17) şi a umplut Cortul Întâlnirii la consacrarea lui (Exod 40,34.35). Apariţia sfintei şechine fără îndoială că a împiedicat pe popor să ucidă cu pietre pe cele două iscoade.

11 Şi Domnul a zis lui Moise: „Până când Mă va nesocoti poporul acesta? Până când nu va crede el în Mine, cu toate minunile pe care le fac în mijlocul lui?

Până când Mă va nesocoti. În decursul istoriei lor, poporul iudeu s-a bazat mult pe descendenţa din Avraam, cu toate acestea a dat greş continuu chiar în privinţa pentru care a fost onorat de Dumnezeu (Geneza 15,6; Galateni 3,7.9). Această lipsă de credinţă este cea care l-a împiedicat să intre în odihna lui Dumnezeu (Evrei 3,19; 4,11).

Toate minunile. În ciuda lipsei de credinţă a marii majorităţi a omenirii de acum, semnele, în forma lor cea mai înaltă, sunt un fel de dovadă care tinde să confirme cuvintele lui Dumnezeu (vezi Exod 14,31; Ioan 12,37).

12 De aceea, îl voi lovi cu ciumă, şi-l voi nimici, dar pe tine te voi face un neam mai mare şi mai puternic decât el.”

Ciumă. Cuvântul înseamnă o urgie sau ciumă în general, atât asupra oamenilor, cât şi animalelor.

Un neam mai mare. Moise (vezi 32,10) ar fi ajuns astfel al doilea Avraam, realizându-se astfel tot ceea ce fusese făgăduit acelui patriarh (Geneza 12,2; 18,18; Deutronom 26,5; Isaia 51,2).

13 Moise a zis Domnului: „Egiptenii vor auzi lucrul acesta, ei, din mijlocul cărora ai scos pe poporul acesta prin puterea Ta.

Egiptenii vor auzi. Moise foloseşte aceste cuvinte ca un argument pentru în cererea lui Iehova (vezi Exod 32,12; Deutronom 9,28; Iosua 7,9; Isaia 48,9.11 etc.).

14 Şi vor spune locuitorilor ţării aceleia. Ei ştiau că Tu, Domnul, eşti în mijlocul poporului acestuia; că Te arătai în chip văzut, Tu, Domnul; că norul Tău stă peste el; că Tu mergi înaintea lui, ziua, într-un stâlp de nor, şi, noaptea, într-un stâlp de foc.

Ţării aceleia. Referirea este la Canaan. În chip văzut. Literal, ochi către ochi. Compară cu expresii asemănătoare din Numeri 12,8; Exod 33,11; Isaia 52,8.

15 Dacă omori pe poporul acesta ca pe un singur om, neamurile, care au auzit vorbindu-se de Tine, vor zice:

Ca pe un singur om. Un tablou de nimicire totală ca a unui singur om printr-o singură lovitură (Judecători 6,16). Vorbindu-se de tine. Cuvântul ebraic înseamnă raport, ştiri false sau adevărate.

16 „Domnul n-avea putere să ducă pe poporul acesta în ţara pe care jurase că i-o va da: de aceea l-a omorât în pustiu!”

Verset ce nu a fost comentat.

17 Acum, să se arate puterea Domnului în mărimea ei, cum ai spus când ai zis:

Puterea Domnului. Cuvântul Domnul în acest verset nu este cel tradus Iehova, ca în versetele 16 şi 18 şi, de aceea, nu este tipărit în litere majuscule în KJV (vezi comentariul pentru Exod 6,3; 15,2). Aici, Moise foloseşte un argument întemeiat pe natura lui Dumnezeu, aşa cum este descoperită la muntele Sinai (Exod 34,6.7).

18 „Domnul este încet la mânie şi bogat în bunătate, iartă fărădelegea şi răzvrătirea; dar nu ţine pe cel vinovat drept nevinovat şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii până la al treilea şi al patrulea neam.

Iartă fărădelegea şi răzvrătirea. Literal, Cel care ridică fărădelegea şi răzvrătirea. Cuvântul tradus fărădelege înseamnă perversiune, alterare, fărădelege, răzvrătire, sfidare, revoltă.

19 Iartă, dar, fărădelegea poporului acestuia, după mărimea îndurării Tale, cum ai iertat poporului acestuia din Egipt până aici.”

Verset ce nu a fost comentat.

20 Şi Domnul a zis: „Iert cum ai cerut.

Cum ai cerut. Poporul mai fusese în situaţia de a pieri în pustie (Exod 32,34), dar rugăciunea lui Moise a împiedicat totala lor exterminare ca naţiune. În rolul lui de mijlocitor, Moise a fost un înainte-mergător al lui Hristos (Psalmi 105,23; Ieremia 15,1).

21 Dar cât este de adevărat că Eu sunt viu şi că slava Domnului va umple tot pământul,

Că Eu sunt viu. Aceeaşi expresie apare în Isaia 49,18; Ieremia 22,24; 46,18; Ţefania 2,9. Ea este folosită spre a confirma declaraţia cea mai solemnă.

22 atât este de adevărat că toţi cei ce au văzut cu ochii lor slava Mea şi minunile pe care le-am făcut în Egipt şi în pustiu, şi totuşi M-au ispitit de zece ori acum şi n-au ascultat glasul Meu,

N-au ispitit. Cuvântul ebraic folosit aici înseamnă a ispiti în sensul modern. Compară următoarea folosire a aceluiaşi verb tradus încercat, însemnând probă: Exod 15,25; 20,20; Daniel 1,12.14; Maleahi 3,10.

23 toţi aceia nu vor vedea ţara pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da, şi anume, toţi cei ce M-au nesocotit, n-o vor vedea.

Verset ce nu a fost comentat.

24 Iar pentru că robul Meu Caleb a fost însufleţit de un alt duh şi a urmat în totul calea Mea, îl voi face să intre în ţara în care s-a dus, şi urmaşii lui o vor stăpâni.

Robul Meu Caleb. Împlinirea acestei făgăduinţe apare în Iosua 14,6-15; Judecători 1,20. Alt Duh. Adică influenţa Duhului Sfânt asupra duhului lui Caleb (vezi Judecători 3,10; 6,34; Isaia 59,19; 61,1). A urmat în totul calea Mea. Aceasta expresie este repetată (vezi Iosua 14,8; Numeri 32,11; Deutronom 1,36).

25 Amaleciţii şi canaaniţii locuiesc valea aceasta: deci mâine, întoarceţi-vă şi plecaţi în pustiu, pe calea care duce spre Marea Roşie.”

Locuiesc valea. Dacă ar fi încercat să intre în ţara sfântă prin vale, amaleciţii şi canaaniţi i-ar fi învins. Întoarceţi-vă. Poporului i s-a poruncit astfel să se retragă într-o direcţie sud-estică spre Marea Roşie.

26 Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi a zis:

Verset ce nu a fost comentat.

27 „Până când voi lăsa această rea adunare să cârtească împotriva Mea? Am auzit cârtirile copiilor lui Israel, care cârteau împotriva Mea.

Verset ce nu a fost comentat.

28 Spune-le: „Pe viaţa Mea! – zice Domnul – că vă voi face întocmai cum aţi vorbit în auzul urechilor Mele.

Verset ce nu a fost comentat.

29 Trupurile voastre moarte vor cădea în pustiul acesta. Voi toţi, a căror numărătoare s-a făcut, numărându-vă de la vârsta de douăzeci de ani în sus, şi care aţi cârtit împotriva Mea,

Trupurile voastre moarte. Folosit despre corpurile moarte ale oamenilor (Amos 8,3) şi ale animalelor (Geneza 15,11), aici ca dispreţ (vezi Levitic 26,30; Ezechiel 6,5).

De la vârsta de 20 de ani în sus. În general, se crede că leviţii au fost excluşi din această prezicere, pentru că ei n-au fost printre cei număraţi de la 20 de ani în sus, ci de la o lună (cap. 3,15), sau de la 30 de ani (cap. 4,3). Ba mai mult, ei n-au avut reprezentant printre iscoade. Această idee este susţinută de faptul că Eleazar, fiul lui Aaron, care era clar că avea peste 30 de ani când a ajuns preot, a supravieţuit (Iosua 17,4; 24,33).

30 nu veţi intra în ţara pe care jurasem că vă voi da-o s-o locuiţi, afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun.

Pe care jurasem. Literal, spre care Îmi ridicasem mâna (vezi Geneza 14,22; Deutronom 32,40; Ezechiel 20,5.6.15.23).

31 Pe copilaşii voştri însă, despre care aţi zis că vor fi de jaf, îi voi face să intre în ea, ca să cunoască ţara pe care aţi nesocotit-o voi.

Copilaşii voştri. Sub vârsta de 20 de ani (vezi v.3; Deutronom 1,39).

32 Iar cât despre voi, trupurile voastre moarte vor cădea în pustiu.

Verset ce nu a fost comentat.

33 Şi copiii voştri vor rătăci patruzeci de ani în pustiu şi vor ispăşi astfel păcatele voastre, până ce toate trupurile voastre moarte vor cădea în pustiu.

Vor rătăci. Literal, vor fi păstori. (Acelaşi cuvânt original se află în Geneza 13,7; 47,3; Exod 2,17; Isaia 31,4; Ieremia 6,3 etc.). Poporul urma să rătăcească prin pustie, îngrijindu-şi turmele.

Vor cădea. Cuvântul astfel tradus nu înseamnă a se consuma sau a putrezi, ci a fi uzat, a fi terminat, a fi sfârşit. Astfel se referă la tot ce se poate lua de la cei condamnaţi să moară. Compară cu următoarele texte în care acelaşi cuvânt este tradus s-a sfârşit (Geneza 47,18), a isprăvit (Iosua 5,8), sfârşitul (Iov 31,4).

34 După cum în patruzeci de zile aţi iscodit ţara, tot aşa, patruzeci de ani veţi purta pedeapsa fărădelegilor voastre; adică un an de fiecare zi: şi veţi şti atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mâna de la voi.

De fiecare zi. De la yom, un cuvânt redat diferit, precum: zi, timp (Geneza 26,8), vreme (Geneza 40,4), vârstă (Geneza 18,11), când (Levitic 14,57), azi (Deutronom 31,21), acum (1 Samuel 9,27), toţi (2 Samuel 13,23), întotdeauna (2 Regi 17,37), viaţă lungă (Psalmi 91,16), zilele mele (Iov 27,4), o zi rece (Proverbe 25,20) şi an (Exod 13,10). Yom era, fără îndoială, mult mai flexibil în înţeles de cât este cuvântul nostru zi. În folosirea obişnuită a ebraicului yamim, zile, era adesea folosit pentru an (vezi Exod 13,10; Levitic 25,29; Numeri 9,22; Iosua 13,1; Judecători 11,40; 17,10; 21,19; 1 Samuel 1,3.21; 2,19; 20,6; 27,7; 2 Samuel 14,26; 1 Regi 1,1; 2 Cronici 21,19; Amos 4,4).

Cuvântul yom este o formă îndulcită din chom, căldură, din rădăcina yacham, a încălzi (vezi comentariul pentru Geneza 9,2). Se spunea că fiecare zi era compusă din seară, partea de zi întunecată sau rece (Geneza 1,4.5; 3,8) şi partea luminată a zilei sau călduroasă (Geneza 1,4.5; 18,1). Tot aşa era compus şi anul din frigul iernii şi din căldura verii (vezi Geneza 8,22). În felul acesta, în ceea ce priveşte ciclurile lor de temperatură, amândouă au o caracteristică semnificativă comună, ziua şi anul se asemănau. În Geneza 8,22, diferitele expresii ca timpul semănatului şi seceratului, frigul şi căldura, vara şi iarna şi ziua şi noaptea sunt folosite în acest sens paralel. Primele două perechi sunt produsul sau rezultatul ultimelor două. În primele două, căldura urmează frigului; în ultimele două, frigul urmează căldurii. Notează mai ales paralelismul strict al ultimelor două perechi, unde căldura şi frigul anului sunt paralele cu căldura şi frigul zilei.

Aici (Numeri 14,34) se întâlneşte prima folosire a cuvintelor zi şi an împreună într-un sens corelat, într-o prezentare profetică. Iscoadele petrecuseră 40 de zile cercetând ţara Canaanului şi aduseseră raportul lor nefavorabil cu privire la perspectivele ocupării ei. Făcând aşa, ei au demonstrat necredinţă în făgăduinţele lui Dumnezeu şi în puterea Lui de a îndeplini aceste făgăduinţe. În plus, acest raport a fost acceptat de popor (vezi comentariul pentru v.4). Ca rezultat al acestei hotărâri, naţiunea a fost condamnată să sufere 40 de ani în pustie. Cele 40 de zile literale au devenit astfel 40 de ani literali – un an de pelerinaj vindecător prin pustie pentru fiecare zi lipsită de credinţă petrecută în ţara făgăduită. Faptul că acesta nu este un caz izolat al folosirii principiului an-zi în profeţie reiese evident din Ezechiel 4,6, unde este aplicat din nou acelaşi principiu. Dumnezeu i-a spus lui Ezechiel în mod clar: îţi pun câte o zi pentru fiecare an şi, făcând aşa, a confirmat principiul stabilit în Numeri 14,34.

Să-Mi trag. De la verbul care înseamnă a împiedica, a frustra, a restrânge. El mai este tradus şi a respinge (cap. 30,5.8.11), a descuraja (cap. 32,7.9) şi a face fără efect (Psalmi 33,10). Ei ajunseseră în opoziţie cu Dumnezeu şi se înstrăinaseră de El. Ca să poată învăţa să conlucreze cu El, Dumnezeu a rânduit ca ei să cunoască opoziţia Lui şi frustrarea Lui faţă de planurile lor.

35 Eu, Domnul, am vorbit! În adevăr, aşa voi face acestei rele adunări care s-a unit împotriva Mea; vor fi nimiciţi în pustiul acesta şi în el vor muri.”

Verset ce nu a fost comentat.

36 Bărbaţii pe care îi trimisese Moise să iscodească ţara, şi care, la întoarcerea lor, făcuseră ca toată adunarea să cârtească împotriva lui, înnegrind ţara;

Verset ce nu a fost comentat.

37 oamenii aceştia, care înnegriseră ţara, au murit acolo înaintea Domnului, loviţi de o moarte năprasnică.

Loviţi de moarte. Literal, o lovitură. Acelaşi cuvânt este folosit despre cele zece plăgi egiptene (Exod 9,14), despre plaga care a venit după răscoala lui Core, Datan şi Abiram (Numeri 16,48.49) şi despre uciderea prin sabie (1 Samuel 4,17; 2 Samuel 17,9; 18,7). Felul de lovitură care s-a abătut aici asupra oamenilor nu a fost descoperit.

Înaintea Domnului. Adică moartea a fost o judecată divină.

38 Numai Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, au rămas cu viaţă dintre oamenii aceia care se duseseră să iscodească ţara.

Verset ce nu a fost comentat.

39 Moise a spus aceste lucruri tuturor copiilor lui Israel; şi poporul a fost într-o mare jale.

Verset ce nu a fost comentat.

40 S-au sculat dis-de-dimineaţă a doua zi şi s-au suit pe vârful muntelui zicând: „Iată-ne! Suntem gata să ne suim în locul de care a vorbit Domnul, căci am păcătuit.”

Muntelui. Adică muntele amoriţilor (Deutronom 1,19.20) sau regiunea muntoasă a lui Negeb, la nord de Cades-Barnea (vezi comentariul pentru Numeri 13,17). Iată-ne, suntem gata. O recunoaştere că erau gata să facă aşa cum au pledat Iosua şi Caleb (cap. 13,30; 14,9).

41 Moise a zis: „Pentru ce călcaţi porunca Domnului? Nu veţi izbuti!

Pentru ce. Dumnezeu le poruncise să se retragă (v.25), nu să avanseze.

42 Nu vă suiţi, căci Domnul nu este în mijlocul vostru! Nu căutaţi să fiţi bătuţi de vrăjmaşii voştri!

Nu este în mijlocul vostru. Chivotul nu urma să-i însoţească (Numeri 14,44; compară cu Iosua 6,8.9), şi nici norul nu avea să meargă înaintea lor.

43 Căci amaleciţii şi canaaniţii sunt înaintea voastră şi veţi cădea ucişi de sabie; odată ce v-aţi abătut de la Domnul, Domnul nu va fi cu voi.”

Verset ce nu a fost comentat.

44 Ei s-au îndărătnicit şi s-au suit pe vârful muntelui; dar chivotul legământului şi Moise n-au ieşit din mijlocul taberei.

Ei s-au îndărătnicit. Un caz evident de nesăbuire şi comportament îndărătnic manifestat împotriva voii lui Dumnezeu. Chivotul. Norul a rămas deasupra Cortului Întâlnirii. Prin urmare, Moise n-a făcut nici o mişcare să părăsească tabăra, iar leviţii n-au dus chivotul înaintea poporului (cap. 9,21.22; 10,33). După cât se pare, în afară de leviţi, toate celelalte seminţii au ieşit.

45 Atunci s-au coborât amaleciţii şi canaaniţii, care locuiau pe muntele acela, i-au bătut şi i-au tăiat în bucăţi până la Horma.

Horma. Care înseamnă închinat nimicirii. O cetate care după aceea a fost repartizată lui Iuda sau Simeon, Horma este amintită de mai multe ori în Scripturi (Numeri 21,3; Judecători 1,17; 1 Samuel 30,30). Direcţia de urmărire este dată mai clar în Deutronom 1,44. Lungimea ei sugerează că numărul răniţilor şi al morţilor n-a fost mic.

Comentariile lui Ellen G. White

1-45 PP 389-394; SR 159-163; 4T 149-154; 5T 377-380 20 ML 20,288

24 PP 391; 5T 303,378,380

1 5T 377

1,2 4T 149

1-5 PP 389; SR 159

2 PP 391; SR 163; 4T 150

2-4 5T 377

3 4T 150

4 SR 160; 4T 150

5 4T 149.151; 5T 377

6 4T 149; 5T 377

6-8 SR 175

7-9 PP 390; SR 160; 4T 149,151; 5T 377

9 MH 510

10 EW 14; 4T 151; 5T 378

10-12 PP 390

11-16 SR 161

12 PK 312; 4T 152

13-16 4T 152

16 5T 378

17-19 PK 313; PP 390; SR 162; 4T 152

19 ML 288

20,21 PK 313

20-24 SR 162

21 ML 288

23,24 4T 153

25 SR 162

26-30 SR 163

28,29 PP 391

29 4T 153

29,30 FE 508; Te 13; 4T 153

30 Ed 149; FE 505

31 PP 391; SR 163; 4T 153

33 FE 505; SR 163

34 DA 233; Ev 696; GC 324; PK 698; PP 391; SR 163

36,37 PP 391

37 4T 153

39,40 PP 392

41-43 PP 393

4T 154

PP 437